600 matches
-
respectiv URS. 3.2.1. Astfel, opoziția dintre LUP și VULPE pare a fi mai "slabă" decât aceea dintre LUP și URS, dat fiind că prima face uneori obiectul unor echivalențe/"neutralizări" explicite (1983: Unde se sparge pielea de lup, cârpește-o cu piele de vulpe = "Unde puterea nu-ți ajută, înlesnește-te cu viclenii"; sau variantele 1701: Coada lupului/1700: Coada vulpii = "Se zice, în râs, acelor care spun lucruri de necrezut"). Cu toate acestea, între cele două cultureme persistă
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
din jur"725 (aici intră rochia veche de culoarea aguridei a Niculinei, uniformele de general pe care le caută Ieronim Thanase în podul familiei Calomfir, uniforma militară purtată de Zevedei). "Aceeași pelerină scurtă, învechită, cu două petice simetric și provocator cârpite pe umeri, ca și cum ar fi vrut să ascundă urma epoleților"726 ascunde identitatea unui personaj misterios, Zevedei, care pare a ști ceva despre existența unui "complot vast și foarte inteligent organizat". Întrebarea pe care o adresează trecătorilor: "Vă rog, dacă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
civismului topea chiciura imaginii lor habituale spre a le face loc de venire dincoace de ea dintr-o depărtare - trandafirie și ea - a năzuinței colective. O cortină a dispariției și o alta, a reapariției, se înfășurau și desfășurau, sfâșiau și cârpeau, alunecând ca două păsări de pradă una pe lângă alta, în accese abia perceptibile de erotică marțială. A survola cu privirea numai aparențele superficiale, într-un fel reținut din decență, intra astfel într-o stranie conivență fumigenă cu a privi mult
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
domeniul afacerilor, asigură toate necesitățile materiale, ceea ce-i permite tinerei femei să se consacre cu totul scrierii jurnalului său. În schimb, Anaïs, asemenea celei mai tradiționale dintre neveste, se supune bucuroasă îndatoririlor casnice, lustruiește "încălțările mari" ale soțului ei, îi cârpește șosetele. Seara, când el vine acasă, dă fuga să-i aducă pipa și papucii. Acest echilibru la care reușise să ajungă cuplul este distrus când Hugo este transferat la Paris, în 1925. Cei doi soți lăsau în urmă America puritană
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
După terminarea orelor de program, firește, plec acasă. Cum ajung, mama, doar după miros, își dă seama că ceva era în neregulă cu cămașa de pe mine. Mă dezbracă, mi o spală imediat, că nu mai aveam decât una, și aceea cârpită de nu i mai știai peticele, dar când îmi dă jos cămașa și vede pe spatele meu vânătăile, o și aud adresându-mi-se: —Ce-s cu astea? Am ocolit a-i spune realitatea. Am căzut, mamă, pe niște bare
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
exteriori din care tencuiala era căzută - de se vedea cărămida - clădirea avea două camere, iar în curte era o cișmea. Mă apropii de intrare, strig să iasă gazda, apare un bărbat slab-slăbuț, de statură mijlocie, cu niște pantaloni pe el cârpiți mai peste tot și o cămașă ruptă, cam ca ceea a mea, pe care o lăsasem acasă, fac cunoștință cu el și-mi spune, fără a-l fi întrebat, că lucrează la curățenia orașului. Între timp, cât mai schimbăm noi
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
1, 2, 3, 4... 1, 2, 3, 4...), deoarece era dispoziția lui Ghinea că În lagăr, pentru sporirea disciplinei, să se meargă numai În pas numărat. În după-amiaza primei zile de la sosirea noastră, am avut „program de voie”, fiecare mai cârpind câte ceva sau furând un pui de somn; a trebuit sa postim până a doua zi dimineață, deoarece nu fuseserăm „băgați În porție”. Ritualul numărătorii de seară Începea cu semnalul de adunare al lui Bica, urmat de adunarea deținuților existenți În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
merită să schimbăm ceva din actuala Constituție, dacă nu cumva suntem pe punctul de a repeta greșeli ale trecutului, reparând (ca la țară) un gard spart, pe care mai bine îl dărâmi să faci unul nou, decât să-l tot cârpești. Povestea noastră este una a manifestării repetate a supușeniei față de străinătate; este și una a răbufnirilor de identitate națională, de "originalitate" politică și ariceală inutilă. Din ea se pot desprinde deopotrivă învățăminte și ocări. Pe parcursul a aproximativ trei milenii de
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
rudă cu acesta deși au același nume de familie. Nu a făcut politică niciodată. Felul cum ne-a expus necazurile vieții sale acest țăran cu mîinile crăpate, cu durerea în suflet pentru copii săi, pe care-i spală și-i cîrpește singur, a fost impresionant; Bodnărescu Justin, fără avere, se ocupă cu ciobănitul, strîngînd oile statului pentru păscut, a dat o bucată de caș lui Oloeru, pentru că acesta i-a spus că are poftă și n-are bani să cumpere. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alterna cu jetul de apă fiartă, de parcă am fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați care își spală rupturile în vasul din care mănîncă, pentru a le cîrpi apoi cu ace improvizate, te deprima. Aici, priveliștea acelorași bărbați, disprețuind frigul și bălăcindu-se ca animalele în sînul naturii, era reconfortantă. Aerul era pur, lumina nu-mi venea printre gratii și mă simțeam liber și neîngrădit ca într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bocești tu ca la moarte și-mi strici mie inima me? Că eu ție de toate ți-am lăsat: vacă și făină ai? Ai! Copchii ți-am făcut. Lasă-mă să mă duc eu la treaba me, că altfel te cârpesc! La revizia doctorului, la regimentul de artilerie 12, doctorul, ofițer de rezervă, se interesează de familie și de cuprinderea fiecăruia. Pe unul vrea să-l scutească pentrucă are la coastă o rană abia cicatrizată, pe altul pentru că-l vede dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
știe unde să găsească bestia supremă și poate să îi curme răutatea. De un umor ingenuu este portretul mamei drăcoaice dintr-un basm cules în Chirculești, Giurgiu: „că cică și la draci tot muierile sunt mai ale dracului, și-i cârpesc câte o dată de te miri, draci sunt ăia or ce sunt”. Supremația infernală a feminității materne rezidă în capacitatea ei de zămislire a răului, gineceul conține atât puterile materializate, cât și pe cele virtuale. Mama vitregă este ipostaza profană a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
39 soi de ceapă cu cozi subțiri; 40 a tiohăi-a alunga un animal cu strigătul; 41 diminutiv, fluier scurt de lemn de paltin, trestie sau soc, având la capăt o deschizătura lunguiață; 42 bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; 43 boală cu o umflătură la gât datorată apei de băut fără iod; 44 formă de bâlbâit datorat repetării vocalei â; 45 crengi de spini; 46 intoxicație a organismului cu uree sau cu acid uric care se acumulează în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
repetă multe idei inițiale. Ajung la Sahagún, un orășel în care se împletește noul cu vechiul; sunt blocuri moderne dar și case din lut. Oprindumă la un bar pentru o bere rece, mă întreb de ce vis-a-vis niște muncitori încearcă să cârpească acoperișul unei case ce stă să cadă? Probabil că au motivele lor care mie îmi scapă cu totul. Părăsesc orășelul în care, la fel ca în satele dinainte nu găsesc o biserică deschisă, iar la Calzada del Coto mă înscriu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
conștientă de nevolnicia sa. Într-un fel poetul (care o fi?) e un palavragiu care îi duce pe alții cu vorba, se duce pe sine însuși cu vorba...! Și asta ca să nu i se vadă peticele cu care și-a cârpit nădragii cu care a ieșit la sărbătorile lumii din jur! Și dacă e să revin iarăși la versul lui Vallejo, cred că e vorba și de un instinct criminal al poetului, prea puțin pedepsit, însă demn de luat în seamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în frumosul ei parc. Ci mitirul german, așezat ca o sfidare între Cazinou și plimbarea spre Castelul Peleș. De aci încolo, tot mai rău, și la Predeal o adevărată aglomerare de ziduri dărâmate. Unele case țărănești însă începuseră a se cârpi și multe [erau] chiar reparate; apropierea pădurii și puțina muncă ce reclamau au înlesnit refacerea lor. Ne bucuram să trecem la granița fără barieră, strigând de trei ori Ura! Ce deziluzie! Aclamațiile noastre patriotice se opriră înaintea lemnului încă colorat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ei. Veni la mama, fără să o găsească; i se întoarse cartea, dar nu am mai reluat legăturile din trecut. Pierdusem iluziile asupra încrederii ce-i inspirasem și o prietenie care nu se bazează pe o stimă reciprocă nu se cârpește. Dar să revenim la inocentul vinovat al acestor dezerțiuni. George împlini trei ani, Ionel îl revendică, voia să-l crească în prin cipiile și în familia noastră; îl speria influența lui Sebastian Moruzi, pe care acum îl bănuia de toată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dormit, mai aproape de toaletă, poate să aibă nevoie de ea. După o noapte de călătorie cu trenul, V. Voiculescu era acasă, în strada Dr. Staicovici nr. 34, București. „La ieșirea din închisoare, spune Gabriela, tata era îmbrăcat cu un pulover cârpit cu niște petice de pătură și în picioare avea un fel de burlane de lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai găsit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
la noapte aici, pentru că acuși intrăm în sabaș 85. Ce sabaș, jupâne. Așa ne-a fost vorba? Pleacă îndată, că de nu, pățești rușinea cu noi. Ha... a...! ce spui?... Uiți că aici nu suntem la Moldova. Pleacă că te cârpesc, adause frate-meu, care din cauza boalei lui era mai nervos. Ha-a-a-a! Ia să văd, mă rog, cum ai să mă cârpe-e-ști! În aceeași clipă auzii o zdravănă palmă răsunând pe obrazul birjarului, așa de zdravănă, că i-a căzut pălăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prea târziu. Milițianul de serviciu a raportat comandantului despre cazul puștiului, acesta a înștiințat Securitatea și astfel Gabi Papadopol s-a trezit în fața lui Fanache și a lui Gârmoci. Și ei, ca și el, erau cu fețele trase, cu ochii cârpiți după o nenorocită noapte albă. -Ia zi, mă, ce-ai de zis?! s-a răstit la el Fanache, nevenindu-i să creadă ce noroc dăduse peste ei: dacă e adevărat ce l-a informat ăla de la miliție, atunci chiar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de ce procedează așa și nu altfel. Acum însă, arzând rapid treptele, ajunsese un profesionist al puterii, conștientiza ce se întâmplă cu el, știa că are stofă, că e croit pentru calea aceasta, își făurise chiar și o teorie, o filosofie cârpită din câteva propoziții simple - unii sunt puși să-i belească pe alții, numai unii, câțiva, au talentul să-i țină în mână pe cei mulți, el deține știința de a-i stăpâni pe ceilalți, pe care tre să-i strângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cineva știe. Nimeni nu-l întreabă unde doarme și ce mănâncă. Nici măcar domnul Dumitru nu se întreabă ce-i cu Mănel. Cineva trebuie să se ducă după țigări sau după bere. Într-o dimineață, l-au văzut ieșind cu ochii cârpiți din magazia unde-s depozitate alandala tot felul de lucruri și de boarfe și și-au închipuit că i-o fi zis careva: „Mănele, stai și tu acolo“. Când vine vorba despre Mănel, totul pare subînțeles, dar care o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Iar atunci se uită prin gard la trecători. Ies la poartă să-și mai umple și ei timpul cu ceva, dar au o căutătură dubioasă. Parcă ar vrea să fie recunoscuți, parcă n-ar vrea. Dacă nu ajungi să-i cârpești, poți în schimb să-i scuipi. Eu m-am scuipat în viața mea pe nimeni. Totuși, uneori behăi. Dacă nu mă vede nimeni și am ocazia să behăi la un nomenclaturist într-o zi de mai, când tot cartierul miroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care ne-a luat la el acasă, unde am fost tratați regește. A doua zi de dimineață am dus camera de aer și anvelopa la un atelier mecanic, ca să ne scoată bucățile de metal care intraseră În ele și să cîrpim din nou cauciucul. Se lăsa seara cînd am plecat, dar mai Întîi am acceptat invitația la o masă tipic chiliană: drob și Încă ceva asemănător, toate foarte condimentate, stropite cu un vin sec delicios. Ca de obicei, ospitalitatea chiliană lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care să-l încarci cu toate cele din jurul tău. Căutam să mă adresez neprevăzutului ce se găsește în fiecare deopotrivă - în mine ca și în atotputernici. Unui lucru ce nu se cunoaște pe sine și pe care nu-l poți cârpi decât inegal. Care, în funcție de ceea ce face din noi mersul întâmplărilor și al dorințelor, se îmblânzește sau se sălbăticește. La primul meu revelion în Germania, brusc, după miezul nopții, regele și-a făcut apariția în toiul petrecerii. Invitații au început să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]