2,091 matches
-
Dresda, cel mai lovit dintre ele),. Ruine de la un capăt la altul, ici-colo câte un peisaj ce-ar fi putut fi asemuit cu o încercare timidă de refacere, grupuri împrăștiate ciorchine de oameni cu roabe, târnăcoape, lopeți, praf, moloz, schele cățărate pe clădirile gata să se prăbușească ... După mică mea „apocalipsă”, cadoul care-mi răsplătea tăcerea și răbdarea în confruntarea la limită cu „otrava din borcan” mi-au deschis orizonturi nebănuite, a declanșat în mine resorturi de care nu m-aș
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
zile. Hoții le preiau în câteva clipe și le semnează. Autorii adevărați sunt de cele mai multe ori marginalizați, trimiși să păzească oile (sau caprele!), în timp ce hoții, dacă mai beneficiază de rude la Ierusalim, rugători la Athos și argați în parlament, se cațără până la vârful piramidei sociale. Dacă hoții-plagiatori sunt prinși, sunt nițel bălăcăriți, retrogradați de ochii lumii pentru câteva luni, după care sunt propulsați mult mai sus, ca să poată recupera, sărmanii, pierderile suferite! În felul lor sunt niște adevărați „campioni”. Sunt „campioni
PLAGIATUL – SPORT DE PERFORMANŢĂ LA ROMÂNI de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/368600_a_369929]
-
PODARU Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce tablou nefiresc Unii stau rezemați de hotarele lumii și privesc plictisiți fumul gros, risipit, Alții dau foc la rugi și ațâță nebunii Morții cațără cruci, nu e timp de dormit, Mai aleargă prin jar cu călcâiele fripte, Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic, Adunând gloanțe vii și pumnale înfipte De la mame și fii cu obrazul cianotic, Parcă urlă și luna prinsă-n cer
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
la tine.” Întrebare: De ce cheamă lupul capră jos, pe pajiște?” Răspunsul fiului meu: „Ca să mănânce o iarbă mai bună.” - Vai mie, strig eu. Lupul vrea să o mănânce pe capră, de aceea o cheamă la el. Lupul nu se poate cațără pe stâncă, așa încât vrăjește capră că o place și îi vrea binele. Însă capră trebuie să cunoască firea lupului și să gândească logic. Bine că e o capră deșteaptă și nu vine. - Fiul meu, crezi tu că fabulele sunt pentru
O FABULA CU LUPUL de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368746_a_370075]
-
energetic protector al națiunii e greu de refăcut. Lipsa Catedralei Neamului, piatra spirituală de căpătâi a oricărei națiuni, face ca poporul român să se zbată într-o neputință continuă. De zeci și zeci de ani. De care profită loazele neamului cățărate la vârf. Cu sprijinul celor imorali, cu care se aseamănă! Interni sau externi. Nu, nu am luat-o razna! Știința descoperă, pe zi ce trece, că întreg programul biblic are o logică implacabilă! Totul este contorizat de hardul nostru, care
TABLETA DE WEEKEND (36): DECODĂRI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363711_a_365040]
-
Nu tulbura apa/ Cu iubiri imposibile/ Cu patimi//Privește-ți chipul/dincolo de ochi/Adânc/ În inima/Lacului” (“Hidrică 3”, pag. 127). Mihaela Nicoleta Aionesei se cantonează în aceeași zonă cenaclieră specifică autorilor neinteresați de linia orizontului: “când umbre cresc/îmi cațăr neputința/spre ochiul de lumină/o lacrimă închid și strig/auzindu-mă”. Daniel Thomas Dobircianu mizează pe efectele ludicului, reușind mai mult în sunetele ritmice ale cuvintelor decât în rostul lor semantic:”penumbră în umbră/vieții/rece și sumbră//alarme
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
l-a avut cu Lira21, trebuie să recunoaștem că este un poet notabil, cu mari perspective de afirmare. Mihaela Nicoleta Aionesei se cantonează în aceeași zonă cenaclieră specifică autorilor neinteresați de linia orizontului... Alegerea acestor versuri: “când umbre cresc/îmi cațăr neputința/spre ochiul de lumină/o lacrimă închid și strig/auzindu-mă”, mi se pare a fi o alegere un pic „răutăcioasă” din partea lectorului împingând-o într-un con de umbră. Daniel Thomas Dobircianu este relativ bine conturat. Ana Urma
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
și nouă toate”..., vorba poetului, împăratul versului. Am trăit intens aceste zile minunate. Rosteam fraze întregi din amintirile lui Creangă. Parcă-l vedeam pe Nică torcălăul cu pupăza sub braț fugind spre iarmaroc, privindu-ne de sus din pod sau cățărându-se în cireșul mătușii, ori gol atunci când mama l-a lăsat fără haine la scăldat în Ozana cea liniștită... (...) Se lăsa din nou seara, o seară de început de toamnă, și norii mari alburii, auriți de lună, acopereau aproape tot
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
cu zorii și amurgul (autobiografică). Tonalitatea are forță, este energică și optimismul, avântul, localizează un câmp semantic bine ales. Întâlnim des zborul, cerul, stelele, verbele de voința și opțiune: “Vreau să râd, chiar dacă nu pot, la glumele stelelor...” Vreau... (Vreau) “cățărată pe umeri din piatră și ani trezesc semnele de punctuație ale nopții” (Vreau să ajung) Ana Maria își introspectează starea, o detaliază apelând adesea la lirismul subiectiv, majoritatea poeziilor fiind transmise direct dinspre eul liric, la persoana I, mărturisiri curate
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
prin versul meu, răstălmăcind cuvinte, Cercând a mă opri din mersul înainte. Oricât ați sparge firul, în patru sau în trei, Să-mi așezați tăcerea în vârful de condei, E prea târziu acum, de voi a mă mai teme, Să cațăr pana-n cui... să nu mai scriu poeme. Și cum să mă mai tem ? E tot ce-mi place mie... Și țes în tot ce fac și-un strop de nebunie. Știu, n-o sa recunoașteți, povestea nu e nouă, Dar
ŞI CUM SĂ MĂ MAI TEM ? de MARIN BUNGET în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350385_a_351714]
-
că se vor lovi de stâncile ce ies ca niște țepușe de pe Valea Jepilor Mici. De sus, de lângă Monumentul Eroilor, se desfășoară o priveliște minunată cu abruptul Caraiman și orașul Bușteni. Părăsind orașul, privirea urmărește pădurea de brad care se cațără pe versantul muntelui, iar mai sus lasă liber tabloul labirintului stâncos cu nenumăratele hornuri și fisuri. Doar câțiva brăduți mai îndrăzneți încearcă să escaladeze abruptul stâncos, iar pe alocuri mușchiul verde presărat cu ierburi ruginii întinează ca niște pete cenușiul
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
să cânt din nou pentru a-l provoca să-mi răspundă. Iar el a continuat să cânte cu mai multă putere. După câteva minute l-am localizat - venea dintr-o peșteră aflată deasupra mea la vreo 200 metri. M-am cățărat cu greu pe stâncile aproape netede, negăsind poteca de acces. În fața peșterii mă aștepta vechiul meu prieten din copilărie. - Andrei! - l-am strigat bucuros de revedere. - Antim acum - m-a corectat el. Ieroschimonahul Antim. Emoția revederii după 16 ani ne-
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
susține această afirmație printr-un exemplu grăitor dintr-un film de pe „Animal Planet”: „Adunase unul o mulțime de gândaci într-o găleată... ce credeți că făceau creaturile?! Cum ieșea unul la suprafață, căpătând o poziție mai avantajoasă, cum ceilalți se cățărau pe el și-l trăgeau la fund...” - o realitate a zilelor noastre... Realul și fantasticul, două noțiuni abstracte, continuă să „conviețuiască” în acest univers al omului după legi nescrise: „...voci amestecate reînsuflețiră atmosfera, făcând să se risipească încă o dată cortina
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
că prietenul nostru, îl socoteam deja prieten, Culiță, știa să imite păsările. Avusesem oră liberă, un tov inginer, ca să zic precum directorul nostru, nu putuse veni să-și țină lecția, iar noi am ieșit din sala de clasă, ne-am cățărat pe un muncel din apropiere până la liziera pădurii și am privit în jos. De acolo se putea vedea valea ca-n palmă și fabrica, cu tot cu atelierele ei, iar mai în stânga - terenul de fotbal. Căci fabrica avea și echipă de fotbal
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
Acasă > Poezie > Cântec > PENTRU Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pentru zămbetu-ți celest Am vândut lalele-n sat. De vedeau până și prostii Cât sunt de amorezat . # Pentru buzele-ți subțiri Cățărate-n lut de înger Și acum abia respir Și-n străfunduri încă sânger . Pentru mersul tău galant Când pluteai parcă pe valuri Mă.nbătam cu vin spumant Și vorbeam solo pedealuri . # Pentru ochii tăi ,ce aștri ! Am intrat ades în
PENTRU de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348581_a_349910]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > GOL DAT LA MAXIMUM Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1264 din 17 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Așa este: golul a început să se cațere și pe pereți; chiar și pe tavan se profilează tot mai insistent dungile imponderabile ale absenței. Astfel, 26 de mese și tot atâtea scaune sunt deja ocupate de școlerii absenți. Liniștea, stingheră, dă din colț în colț, nu știe nici
GOL DAT LA MAXIMUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349792_a_351121]
-
a adâncit tot mai mult. Carmen era îmbrăcată într-o rochie de mătase neagră. Părea o pată pe cerul azurii, cer de culoarea ochilor săi. Pornise pe plajă cu gând să se plimbe. Merse spre cel mai izolat loc. Se cățără pe o stâncă, așezându-se pe vârful din bătaia vânturilor. Aici obișnuia să vină de când se întâmplase accidentul lui Adi.Vroia să scape de prezența soțului și de privirile lui acuzatoare. Trecuse vremea când doreau să fie doar ei doi
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
există oameni așa cum au fost făcuți de Dumnezeu. Sunt rar întâlniți căci instinctiv se feresc de semenii lor civilizați. Și au de ce! Omul este omnivor, adică mănâncă orice, inclusiv om asezonat de război sau șopârliță. Da! Ne mâncăm și colegii cățărându-ne pe funcțiile lor în plină pace. Restul animalelor pot fi vegetariene, carnivore sau omnivore dar nu se hrănesc niciodată cu delicii preparate din propria specie. Nu au mitraliere și bombe atomice! Și nici lingușitori. Dar absolut toate viețuitoarele pluricelulare
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
închiseseră unul din capete, îi montaseră acolo un grilaj metalic prevăzut cu o deschizătură prin care se putea strecura la nevoie un om, cel mult un om cu o bicicletă. Iar pe grilajul acela, vopsit în alb, lăsaseră să se cațere o tufă de caprifoi. Fără tufa de caprifoi, grilajul, oricât îl înzorzonaseră cu bețe de fier-beton, sudate ba cruciș, ba curmeziș, oricâte arcuri și arculețe îi montaseră deasupra, n-ar fi avut niciun haz. Ca orice grilaj, de altfel. Dar
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
Prin adopție era și moștenitorul bogatei regine Sakidar Syah, cea care domnea peste ținuturile din care făcea parte mica așezare Temasek. În căutările sale ajunse în locul numit Tanjung Bemian. Acolo, pe malul mării, observă o stâncă enormă pe care se cățără cu dexteritate. Uitându-se în zare, peste ape, văzu o bucată de pământ cu plaja acoperită de un nisip atât de alb încât semăna cu o cămașă proaspăt spălată. Întrebându-și curtenii ce loc este acela, i se spuse că
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
într-o matematică a rosturilor. Dublul învinsese singularitatea viselor. S-a plecat cuplului văratic cu prietenia răsuflărilor. I-a apărut în calea inimii cu o îmbrățișare pe marginea șoselei întunecate. I s-a agățat de glezna amintirii.I s-a cățărat pe suflet și a purtat-o între coaste, între tâmple ca pe o mărturie de creștere. A întors-o pe toate părțile până ce brațele i-au devenit aripi,până ce picioarele au deprins altă direcție, până când s-a trezit împodobită de
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
exista o baie în casă! Ar fi murit de groază să fi fost nevoită să înfrunte atacul pelicanului în timp ce încerca să înlăture mizeria adunată pe drum. Se așteptase să găsească măcar o cabină de duș. În schimb, vana greoaie, metalică, cățărată pe niște picioare arcuite și sprijinită de chiuveta cu picior, de la robinetul căreia pornea un furtun, o făcu să înțeleagă clar cum stăteau lucrurile în acea casă. Măcar apa era aproape caldă! Potrivi furtunul și dădu drumul apei să curgă
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
lovitură groaznică aflând în cel pe care îl crezuse ca fiind o prelungire a voinței sale, nu era altceva decât un trădător și un uzurpator de care află mai târziu că îi otrăvise și fiul, pe Drusus, pentru ca să se poată cățăra mai repede pe piedestalul puterii imperiale în locul lui. Se purtase crud cu Seiano, cu familia lui și cu toți prietenii, aliații, acoliții și până și cu supușii săi. O avalanșă de execuții însoți căderea lui Seiano și undeva simțea că
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
telepatic. Alma a fost de la început când năzdrăvană, când cuminte, iar pentru "mamy", schimbarea aceasta de regiștri nu era deloc ceva ușor de înțeles. I se părea că Alma nu este aceeași: acum era veselă și alerga după fluturi, se cățăra prin copacii din parcuri și spărgea geamurile de la bloc, acum o găsea stând cu jucăriile în același loc în care se așezase cu ore în urmă într-o contemplare care părea să nu aibă nici început, nici sfârșit. Tocmai de
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
camionete rezemată de peretele sculăriei, apoi începu să se învârtească împrejurul ei nehotărât. Camioneta, rosti meșterul gânditor și prinzând un moment când Păcălici se depărtase spre capătul aleii uitându-se la ceas - acum era sigur că aștepta pe cineva - se cățără fără zgomot pe platformă și așteptă lungit pe burtă. Tocmai la timp ca să vadă prin geam că lui Păcălici i se alăturase unul mărunt cu fața smolită pe care nu-l cunoștea și se urcară amândoi în cabină. - Gata, Piticule
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362019_a_363348]