2,157 matches
-
sale patriotice printre care "Tatarlîgîm" ("Tătărimea mea"), "Hakkîm íșún" ("Pentru dreptul meu") și "Ayt, Șatîrtaw" (" Hai, spune, Munte Neumblat!"). Hai, spune, Munte Neumblat! Hai, spune, Munte Neumblat, ce cazne treci? Tu ești străjer acestei lumi, tu ne petreci. Te-ai cățărat până la cer, până la nori, Cunoști de mult plaiul rămas fără feciori. Mult ai trăit, multe-ai văzut, ai pătimit, Ești martor mut de pe când timpul s-a stârnit. Prin ce-ai trecut în lung răstimp, ce chinuri reci, Ce-albite
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
început să escaladeze pantele și au fost atacați de infanteriștii ruși. Englezii s-au oprit și au deschis focul asupra rușilor, foarte buna pregătire de tragere a pușcașilor britanici silindu-i pe apărători să se retragă. Englezii au reluat atacul, cățărându-se pe pantele dealului, sub focul artileriei ruse. Cum linia britanicilor nu mai era o masă compactă de oameni, artileria rusă nu a reușit decât să încetinească atacul, nu să-l și oprească. Britanicii au reușit să urce pantele către
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
Lord Raglan dorise să afle o mai bună poziție din care să urmărească luptele și, însoțit de ofițerii de stat major, trecuse călare prin flancul stâng al rândurile rare ale francezilor și rușilor care erau în fața lor. După ce s-a cățărat pe o cărare îngustă, el s-a trezit pe vârful dealului, având o vedere largă asupra văii și a dealului vecin. El a afirmat în fața statului major că, într-un asemenea punct bun de observație, ar fi fost nimerit să
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
de ambuscadă, care își petrece o mare parte din timpul său nemișcat și ascuns așteptând ca prada să se apropie de el, sau se furișează spre pradă. El vânează mai frecvent la sol, dar, uneori, în ciuda greutății sale uriașe se cațără în copaci sau înoată în apă. Hrana sa constă în principal din mamifere medii sau mari și păsări. Pitonii de talie mică (3-4 m) vânează, în principal, șopârle, șobolani, alte rozătoare. Specimenele mai mari atacă prăzi diverse: viveride (binturongi, civete
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
este de la galben-brun până la verde, partea ventrală fiind de culoare mai deschisă. Dimorfismul sexual este puțin pregnant, femelele având un colorit mat în comparație cu masculii. Habitatul acestor păsări sunt de obicei pădurile și locurile stâncoase. Ele aleargă pe sol sau se cațără pe trunchiuri arbori în căutarea de insecte care sunt hrana lor principală. Sunt păsări periclitate de dispariție, deoarece rozătoarele aduse de corăbieri în Noua Zeelandă, consuma aceeași hrană , ocupând aceași nișă ecologică. Păsările sunt monogame, care cuibăresc pe sol, mai rar
Acanthisittidae () [Corola-website/Science/316940_a_318269]
-
gușteri, hârciogi, popândăi, șoareci și șobolani. Prinde prada cu o viteză uluitoare, apucând-o cu gura și o sugrumând-o prin încolăcire. Este cel mai rapid șarpe din România, alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Se cațără cu mare iuțeală pe arbuști, copaci și pe stânci. Este un șarpe agresiv și rău, mai ales masculii. Atacă omul la față sau la mână; mușcătura nu este veninoasă, dar este dureroasă, sângerează și se poate infecta. Atacă și oile
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
și seara). Șarpele rău este cel mai rapid din șerpii faunei noastre, alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Viteza mișcărilor sale îi permite să surprindă chiar și pe gușterii cei mai vioi. În regiunile împădurite se cațără foarte bine pe arbori și arbuști în căutarea hranei (ca șarpele lui Esculap), urcându-se cu iuțeală până ce dispare în frunziș la o mare înălțime (de până la 5-7 m). Aceeași ușurință o manifestă și în înaintarea printre stânci, unde se
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
indiferent. Rareori se hrănește cu amfibieni (în biotopurile relativ umede prinde broaște), insecte mari (mai ales gândaci) și păianjeni mari. Prada o găsește pe suprafața solului și în galerii. Poate scoate din galerii rozătoarele găsite. În căutare hranei se poate cățăra în arbori, unde devastează cuiburile de păsări situate nu prea înalt, dar cel mai adesea înfulecă puii de păsări care cuibăresc pe pământ. În România hrana preferată a șerpilor tineri și maturi o formează reptilele, îndeosebi șopârlele: șopârlele de ziduri
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
tovarășul său din cauză că era turmentat. Hands dorește să îl ajute pe Jim, în schimbul tratamentului medical de care avea nevoie după încăierarea cu tovarășul său, dar pe când nava era aproape de țărm, Israel încercă să îl ucidă pe băiat, dar acesta scăpă cățărându-se pe catarg. Jim îl împușcă de sus pe Hands iar acesta căzu mort. Ancorând "Hispaniola" sigur aproape de plajă, Jim se reîntoarce la palisadă sub acoperirea nopții. Totuși, își dă seama prea târziu că palisada era acum ocupată de pirați
Comoara din insulă () [Corola-website/Science/319569_a_320898]
-
cu etaj , cu ziduri groase și o poartă grea de lemn care scârțâia Îngrozitor când o Împingeam s-o deschid ca s-o strig pe Pipina (Despina) și Hrisula să vină la joacă cu noi, sau la cules de zarzăre cățărându-ne În pomul plin din curtea noastră. Erau două grecoaice foarte manierate și destul de retrase de restul străzii, dar prietenoase cu mine. În aceiași curte misterioasă cu clematis și iederă cățărându-se pe ziduri, locuia și Mia Bâzu, o altă
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
la joacă cu noi, sau la cules de zarzăre cățărându-ne În pomul plin din curtea noastră. Erau două grecoaice foarte manierate și destul de retrase de restul străzii, dar prietenoase cu mine. În aceiași curte misterioasă cu clematis și iederă cățărându-se pe ziduri, locuia și Mia Bâzu, o altă colegă de școală cu care ne Întâlneam la șotronul din mijlocul străzii. Lângă casa grecoaicelor, cu ziduri ca de redută se afla a noastră, unde ne mutasem după război. Lipit de
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
să înghită o pradă mult mai mare decât propriul său cap. Dinții îl ajută să muște și să fixeze pradă, dar nu pot mesteca, prin urmare șarpele trebuie să își înghită pradă întreaga. Șerpii urca și coboară printre crengi, se cațără, înoată și se scufundă cu o agilitate extraordinară, tocmai datorită excepționalei mobilități a coastelor și vertebrelor. Șerpii au aspecte foarte diferite și s-au adaptat astfel încât trăiesc în aproape orice nișă ecologică, excepție făcând doar regiunile polare. Aproximativ 3 000
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
mortal șarpe din India". Șarpele veninos a fost trimis în camera Juliei de către dr. Roylott pentru a o ucide. După ce vipera de mlaștină o mușcă pe Julia, el chemă șarpele cu un fluierat, ceea ce-l face pe șarpe să se cațăre pe cordonul clopoțelului, dispărând din cameră. Vipera de mlaștină este trimisă din nou de dr. Roylott prin gura de aerisire pentru a o ucide pe sora Juliei, Helen. Holmes atacă șarpele, trimițându-l înapoi prin gura de aerisire conectată la
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
Este de asemenea un bun cățărător și este utilizat de către hipnotizatorii din India. Cu toate acestea, șerpii sunt surzi, prin urmare nu ar fi posibil să transmiți șarpelui un mesaj prin fluierat. De asemenea, în timp ce șerpii sunt capabili să se cațere pe obiecte solide, nu există nici o posibilitate de a putea urca pe un cordon. Este interesant de reținut că în dramatizarea sovietică a povestirii, problema surdității (deși nu și altele) a fost rezolvată de dr. Roylott (care bănuia că șerpii
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
o broască comună și se întâlnește pretutindeni unde există apă și arbori, tufișuri sau stuf, de la șes până la altitudine de 1000 m în munții Carpați. În timpul verii trăiește pe arbori, tufișuri sau stuf. Datorită discurilor sale adezive de pe degete se cațără cu ușurință pe arbori și tufișuri și execută uriașe salturi prin aer. Când este vreme frumoasă șade pe fața frunzelor, iar când este vreme ploioasă se prinde pe dosul frunzelor. Este acvatic numai în perioada scurtă de reproducere. Brotăcelul poate
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
și lucioasă dorsal și granulată pe partea internă a coapselor și pe gușa femelelor. Toate degetele posedă discuri adezive care secretă un lichid lipicios ce îi permite o bună aderare pe suprafețele pe care se deplasează, permițând brotăcelului să se cațăre chiar pe un geam vertical. Membrele posterioare au membrane interdigitale reduse, cele anterioare nu au aceste membrane. Coloritul pe partea dorsală variabil, de obicei verde intens ca iarba, uneori galben-verde, cafeniu sau cu pete cafenii pe un fond galben-roz. Abdomenul
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
apă, unde el este un foarte bun înotător. În această perioadă masculii intră în apă; femelele îi urmează mai târziu și pentru o perioadă scurtă, când are loc fecundarea și depunerea pontei. Amplexul (îmbrățișarea copulatorie pe care o face masculul cățărat pe spatele femelei cu picioarele dinainte) este axilar. Brotăceii sunt lipsiți de organe de acuplație și fecundația la ei este externă. Ponta este depusă noaptea, în decurs de câteva ore, și constă din grămezi mici de ouă. Larvele, care înoată
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
ar fi apendicele și al 3-lea molar (măseaua de minte). Strângerea puternică a mâinilor bebelușului este un alt exemplu. Acesta este un reflex vestigial, o rămășiță din trecut, atunci când copiii preumani se agățau de părul mamei, în timp ce mamele se cățărau prin copaci. Acest lucru este confirmat și de picioarele bebelușilor (puii primatelor se prind și cu picioarele). Toate primatele , cu excepția omului modern au părul de pe corp gros de care un copil se poate agăța. Reflexul strângerii permite mamei să își
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
și de picioarele bebelușilor (puii primatelor se prind și cu picioarele). Toate primatele , cu excepția omului modern au părul de pe corp gros de care un copil se poate agăța. Reflexul strângerii permite mamei să își folosească toate membrele pentru a se cățăra în copac. Organele vestigiale au de multe ori unele selecții împotriva lor. Organele originale cereau resurse, uneori uriașe. În cazul în care nu mai au o funcție se ajunge la reducerea dimensiunii acestora. Există dovezi directe de selecție. Din secolul
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
răspândite specii de reptile care trăiesc în prezent sunt șopârlele. Se cunosc circa 3000 de specii, ce sunt grupate în 23 de familii. Pot trăi în orice mediu, majoritatea preferând zona intertropicală. Datorită iuțelii și a capacității de a se cățăra (pot urca până la 4000 m altitudine), șopârlele pot evita mulți prădători. Dimensiunea șopârlelor variază în functie de specie și de sex. Astfel, există specii care au o lungime mai mică de 2 cm, la polul opus aflându-se "Dragonul de
Șopârlă () [Corola-website/Science/306676_a_308005]
-
Andreas" este structurat similar celor două jocuri precedente. În mare jocul este alcătuit din elemente RPG și condus, care îi oferă jucătorului un spațiu vast pentru a acționa. Pe jos, jucătorul poate să meargă, să fugă, să înoate, să se cațere sau să sară; de asemenea, el poate avea asupra sa arme și obiecte de luptă corp la corp. Jucătorul poate folosi un mare număr de vehicule, printre care automobile, bărci, elicoptere, avioane, trenuri, tancuri, motociclete și biciclete. Spațiul vast poate
Grand Theft Auto: San Andreas () [Corola-website/Science/308048_a_309377]
-
iar altele modificate. Launch este o șalupa militară care are o mitralieră de calibrul 50 pe acoperiș, dar este obiect static(nu se opoate folosi), dar mitralieră de pe barcă poliției se poate folosi. Jucătorii pot să înoate și să se cațere pe pereți. În apă nu mori, decât dacă te scufunzi prea mult și rămâi fără aer. De asemenea, jucătorul poate ține două arme în mână. Hartă fiind așa de mare, se poate pune un punct pe ea, pentru a se
Grand Theft Auto: San Andreas () [Corola-website/Science/308048_a_309377]
-
și a lui Amy Otis (1869-1962). A petrecut cea mai mare parte a copilăriei în casa bunicilor deoarece tatăl ei era alcoolic. Încă de când era copil, Amelia se comporta într-un mod neobișnuit în comparație cu celelalte fete de aceeași vârstă, se cățăra pe copaci, vâna șobolani cu arma. În 1915 a absolvit liceul cu rezultate excelente, iar din 1917 a lucrat în Boston ca soră medicală în cadrul armatei, fiind angajată și pentru societate. În anul 1919 a început studiul medicinei la universitatea
Amelia Earhart () [Corola-website/Science/313330_a_314659]
-
cu condiția să fie scos zilnic la plimbare pentru că are un nivel de activitate moderat. Preferă viața în aer liber - dacă vremea nu este rece, evadează foarte ușor dintr-un spațiu limitat dacă nu și-a consumat energia. Se poate cățăra cu uimitoare agilitate și sare foarte sus. Dresajul acestor câini deosebiți este dificil, deoarece se dovedesc foarte încăpățânați și independenți. Basenji este un câine foarte inteligent dar preferă să își folosească această calitate pentru a pune în aplicare propriile sale
Basenji () [Corola-website/Science/322982_a_324311]
-
pleacă spre Insula Căpcăunilor, să scape lumea de ei. Pe drum, Momotaro se împrietenește cu un câine, o maimuță și un fazan. Ajunși la castelul căpcăunilor, de pe insulă, fazanul zboară pe deasupra zidului și le distrage atenția la căpcăuni, maimuța se cațără pe zid și deschide poarta pe dinăuntru, după care Momotaro și câinele se năpustesc înăuntru. Căpcăunii sunt învinși și Momotaro le ia comorile adunate peste timp de aceștia, pentru a le împărți la săteni. Momotaro se întoarce la părinți și
Jack și bebelușul () [Corola-website/Science/319459_a_320788]