825 matches
-
de geam. Dar ce dracu caută? întrebă dintr-o dată, prost dispus. Ce poveste e asta cu familia lui? N-am nici cea mai vagă idee, Excelență. — Ia legătura cu El-Akab, ordonă. Vezi ce s-a întâmplat cu familia nebunului ăstuia. Căcat! spuse printre dinți, în timp ce arunca mucul afară și privea cum cade chiar pe mașina lui, parcată într-un capăt al grădinii. De parcă n-aș avea destule pe cap cu Abdul - îl privi în ochi. Ce dracu’ fac oamenii tăi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Auzi la ce s-a gândit, că nevestica lui poate că ar fi fost fată la locu’ ei, cum i s-a părut când a pus ochii pe ea, dacă el n-ar fi fost prins cu slujba asta de căcat și că-ți dai seama Rafaele cum suntem noi aicea? La fel ca gardienii ăia care fac tot atâta pușcărie ca deținuții, ba tocmai că mai multă, dacă te gândești că pentru orice deținut vine într-o bună zi eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Dacă-s greșite, le aud că-s greșite și pot să le tot Înlocuiesc pînĂ le nimeresc pe alea potrivite. Draga mea, din mai multe puncte de vedere, ne merge mai bine decît ne-am fi imaginat vreodată. — O, Philip... — CĂcat, spuse. Întunericu-i doar Întuneric. Nu e ca bezna adevărată. Pot să văd foarte bine pe dinăuntru, iar acum stau tot mai bine cu mintea și Încep să-mi amintesc și să recuperez. Așteaptă și-ai să vezi. Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-mi și mie bancu’, Wemedge, spuse Odgar cu vocea lui răgușită, vocea aia pe care o avea cînd era lîngă Kate. Mi-ar plăcea să fiu un pește. — Bună gluma, spuse Odgar. — Sigur că da, răspunse Nick. Nu fi de căcat, Wemedge, Îi zise Kate. — Ție ți-ar plăcea să fii pește, Butstein? spuse, Întinzîndu-se pe scînduri cu spatele la ei. Nu, răspunse Kate. Nu-n seara asta. Nick Își Împinse spatele În talpa ei. — Odgar, ție ce animal ți-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
buzunarul de la cămașă cînd ne aduse armele, spuse: — Mon capitaine, on a fait un véritable massacre. — Mai taci din gură, spuse Onie. Și dă-mi armele. — Da’ am luptat pe flancul drept, spuse cel cu voce groasă. Ați luptat un căcat. SÎnteți niște alcoolici venerabili. TĂceți din gură și cărați-vă dracu’ de-aici. — Mais on a battu. — Ați luptat pe dracu’ să vă ia, spuse Marcel. Foute moi le camp. — On peut fusiller les copains? Întrebă Red. Reținuse asta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întotdeauna după obiceiurile fiecărei țări, de a se Întâlni o dată pe an și de a rămâne În secret timp de o sută de ani.” „Scuză-mă, dar ce reformă voiau să facă, dacă abia fusese una? Iar Luther ce era, căcat?” „Păi asta se Întâmpla Înainte de reforma protestantă. Aici, În notă, se spune că dintr-o lectură atentă din Fama și din Confessio se deduce...” „Cine deduce?” „Când se deduce, se deduce. Nu contează cine. Rațiunea, bunul-simț... Hei, dar ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Pe la opt seara reușim să pătrundem în templul Pleonexii, în Casa-făcătoare-de-minuni în care dacă ai intrat, te-ai scos, ți-a pus Dumnezeu mâna-n cap, iar tu L-ai prins de un picior, ai împușcat francu’ și ai mâncat căcat când erai mic. Organizarea este perfectă: douăzeci de ghișee cu douăzeci de ghișeiste în uniforme albastre și cu tricolorul la chipiu. Eu alerg înspre ghișeul 17, Sabina înspre 16, maică-sa înspre 15. Suntem salvați, duse sunt toate grijile. C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pare că stă, mai degrabă, nu în mâinile ălora mai buni și mai curați, ci în mâinile prăpădiților. Pardon, reformulez: în mâinile perfectibililor. Orientează-te, screme-ți intelectul și raționează și tu, măcar odată, cu creieru' ăla al tău, de căcat! Merg cu zece lei! mizează Avocatul. Tu? Mă bag! sare Poetul. Plusez, cu zece! Ia aminte, de la mine, Boss: În absența lui Dumnezeu, existența e o glumă proastă! Fiecare om, până și tu, și Nae, și ingrata de Coco, până
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mimică opărită, aproape comică, nădușind și cherchelindu-se cu fiecare minut în care corpul său voinic absorbea, ca buretele, dozele de alcool amalgamat. Tu nu ești scriitor, nu ești poet... Hâc! N-ai trecut niciodată de "Două muște pe-un căcat". E prea mult spus! Nu ești nimic, nici măcar o notă de subsol, pe-acolo, pe undeva... Ești nimeni! Un no name! Un pulifrici literar! O sulă-nulă! Un coiot! Un ciorbagiu! Un epigon! Un fofleu! Bărbierește-te! Vii acilea, la noi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Harap Alb. Vlad Îți spune că după spectacol se strînge lume la Obelisc, pe plajă, unde umoriștii mai fac un spectacol. În discoteca din Ring n-au fost decît o dată și nu mai doresc să revină, pentru că muzica e de căcat. Da, știu, există această legendă care spune că nu au voie să bage muzică mișto În discotecile publice, mai ales aici, la mare. Cei doi susțin că nu e doar o legendă. Păcat că nu vreți să mergem, acolo se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urmă, seriozitatea lui naște o legendă, nu se știe cine a scos-o. — Cică a fost transferat aici de la o unitate de parașutiști de lîngă București, unde ar fi snopit În bătaie un răcan șmecher. — A snopit În bătaie un căcat. — Da, și eu cred că sînt exagerări. Chiar dacă și mie mi se pare că seriozitatea lui ascunde ceva, Îmi place de el că ne lasă În pace, nu e genul care să-și bată joc de răcani. — Caporale, ți se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se explică, deodată... am o revelație. Aș vrea să o comunic, aș vrea să vorbesc cu cineva, poate cu Bogdan, să-l Întreb lui ce i s-a Întîmplat Înăuntru... Să-mi confirm bănuiala. Să nu rămîn singur cu acest căcat În mine. Dacă vreau să vorbesc, Îmi dau seama că nu am cu cine. Nici măcar părinților mei nu le voi putea spune prin ce-am trecut... Să le spui ce? Ceva ce nici nu există? Dar Vlad? Vlad... el n-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poate doar cu mine uneori, el mi-a făcut semn atunci seara spre Cojescu, să-mi iau seama... cred că Vlad e mult mai Înțelept... Îl aud cum rîde contagios, sincer, la patul lui... Sau poate că Vlad a... Un căcat! UN CĂCAT! SÎnt pur și simplu epuizat și aproape delirant... Lucrurile se potrivesc ciudat. Începe să plouă, mai Întîi În reprize scurte, apoi ploaia se statornicește, o pînză de apă fină care curge fără Încetare și tot peisajul se Închide
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu mine uneori, el mi-a făcut semn atunci seara spre Cojescu, să-mi iau seama... cred că Vlad e mult mai Înțelept... Îl aud cum rîde contagios, sincer, la patul lui... Sau poate că Vlad a... Un căcat! UN CĂCAT! SÎnt pur și simplu epuizat și aproape delirant... Lucrurile se potrivesc ciudat. Începe să plouă, mai Întîi În reprize scurte, apoi ploaia se statornicește, o pînză de apă fină care curge fără Încetare și tot peisajul se Închide iar sub
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vină afară. Bogdan e Într-un pat undeva În stînga, după ce intru În dormitor vine la patul meu. De undeva se aude cineva cîntînd și bătînd ritmul Într-o valiză. — O clipă am crezut că tu l-ai pocnit! Ce căcat s-a Întîmplat? Dau din umeri și mă aplec să văd prin tunelul format de cele cinzeci de paturi suprapuse cine cîntă. — Cine mă-sa cîntă tocmai acum? La vreo cîțiva metri, Înrămată de toate acele structuri metalice, se vede
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
caporale, tu nu-i vezi că nu mai stau pe picioare? strigă la el santinela. — Soldat, cînd ești În postul de gardă nu ai voie să vorbești cu nimeni. Comandatul gărzii știe că fumezi În post? țipă Portocală insolent. — Bă căcatule, ia vezi..., Îi răspunde veteranul, un lungan ciolănos, cu un aer de șmecher de oraș. Dacă pun laba pe tine și te lovesc, o doare pe mă-ta, continuă el ca o adevărată santinelă. Se pare că olteanul și-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lor, bine că nu sîntem noi! Nici cea mai mică glumă, nici cea mai mică intenție de a sancționa În vreun fel Anomalia. Nimic. Pur și simplu televizorul nu există. ...uraaa... uraaa... Ceaușescu și Poporul... Ceaușescu reales... uraaa... uraaa... Un căcat. Ura! Taică-meu mă așteaptă sprijinit de mașină, În parcarea de la poarta unității. Arată obosit, a condus toată noaptea, din Craiova pînă aici sînt aproape 400 de kilometri. E un miracol că a găsit benzină. CÎnd mă apropii, i se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce pot să mă laud eu? Aș vrea să Îi pot spune povestea cu CI-stul. Aș vrea să scot din mine acel episod stupid, care se depune undeva În sedimentele capului, se face din ce În ce mai mic, un putregai - un transplant nedorit, CĂCATUL. Îmi dau seama că nu e momentul, Îl urmăresc cum fumează tăcut, obosit și preocupat. Ce-ar Înțelege el din toată povestea? Fără toate detaliile, fără tensiunea sinistră, fără surpriza de a mă auzi strigat, fără... fără detalii pur și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Gărăgău. Tu nu știi cum se face treaba asta? Pui În vîrful cangei o cîrpă, o Înmoi În rahat și pictezi frumos peretele de jur Împrejur ca să pară că nivelul era mai... Măî, mă urmărești? Ridici nivelul la urma de căcat, zice el rîzÎnd. Mă uit la el, la hîrdău, la cange, la cîrpă, la groapa infernală, apoi iar la el. — Aha, ce simplu e, zic și Încep și eu să rîd, ușurat. În dormitor e foarte frig. Ultimele nopți nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
CI-stului, la Hațeg - În acest moment, perspectiva aceasta nu mi se pare aberantă. Îi voi scrie maică-mi - cînd am plecat de acasă, am lăsat-o destul de mîhnită. Îi voi mai scrie și Supremului, mulțumindu-i că ne ține În căcat pînă la gît - această perspectivă mi se pare și mai puțin aberantă. Dar somnul mă adăpostește. Adorm pe băncuța de lemn și visez un cîine ciudat care mă privește curios, fără să scoată un sunet. CÎnd deschid ochii, cîinele e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În aceleași poziții În care ne-a lăsat mezinul. Ne spune că frate-său mai mic e damblagiu. Păi de ce mă, Claudiule? Îl Întreabă Marcel. Că zisă treaba asta cu războiul de la Timișoara? Poate că asta vorbește locotenenții Înăuntru. — Un căcat, ăsta spune numai prostii. Minte, e damblagiu. Ca să arate că nu minte, ne spune că ieri-noapte a aruncat În cuptor toți puii de cîine pe care i-a prins În spatele centralei - una din cățelele care s-au adăpostit În jurul bateriei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe Moise țipînd: — Ce mă-sa se Întîmplă? Ne lămurește bucătarul, În timp ce ne toarnă cina puturoasă din cazan În bidoane: — S-a schimbat consemnul alarmei. — Așa, și? — Și, zice el, Împingîndu-și spre ceafă boneta cu coada polonicului. — Și ce? Și căcat... Ați căpiat? Vouă nu v-a spus nimeni? S-a dat Stare de Urgență sau cum se cheamăă Ofițerii vorbeau În popotă despre războiul civil de la Timișoara, ne atacă ungurii. În cantină e Întuneric, există un singur bec de veghe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
frică. Îmi e frică pentru că, dincolo de acest cadru aparent pașnic, prin minte Îmi aleargă imagini În care soldați trag cu pistoalele- mitralieră În oameni. Așa se vorbește. Eu sînt soldat și ar trebui să trag cu pistolul-mitralieră În oameni. Ce căcat...?! Miercuri, 20 decembrie. Ceaușescu se Întoarce În București. Și-a scurtat vizita În Iran, la ora 15 aterizează pe aeroportul Otopeni și e pus urgent la curent cu situația din țară. Ceea ce decide e aproape neverosimil, pare că s-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vest, Într-un tranșeu plin cu unguri gata să ne strîngă de gît și să ne fure identitatea națională. Și nici să descoperim cine sînt agenturili de care vorbea Luminatul ieri și alaltăieri. În general vorbind, sîntem În același vechi căcat. Țăranul se ridică din pat, se duce și deschide difuzorul de deasupra ușii, apoi se Întoarce la patul lui. S-ar putea să nu fie conectat la momentul istoric, să nu simtă nevoia de informație, s-ar putea ca gestul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ce se Întîmplă mai departe? Despre ce guvern democratic se vorbește și cine o să-l facă? Ce dracu’ o să se Întîmple mai departe? Ce ar trebui să facem noi de acum Înainte? Ar fi bine să aflăm acum! Și cine căcat sînt acești teroriști? Nu, e clar, trebuie să facem ceva... Dar singurul lucru pe care-l putem face acum e să coborîm la poartă. Mai departe de poarta spitalului tot nu putem trece - chiar dacă acum sîntem liberi, sîntem tot soldați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]