2,726 matches
-
În sus, Încremenind, rece ca gheața. Tom Îl privea cu gura căscată, cu ochii ficși. — Îndură-te, Doamne! a țipat Amory. — O, sfinte Dumnezeule!, a strigat și Tom. Uită-te În spate! Iute ca fulgerul, Amory s-a răsucit pe călcâie. N-a văzut nimic altceva decât sticla neagră a geamului. — A dispărut, s-a auzit vocea lui Tom după Încă o secundă de tăcere terorizată. Ceva se uita la tine. Tremurând violent, Amory a căzut Înapoi În fotoliu. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
odihnindu-și creierele ostenite ca la o piesă de teatru captivantă. — Se pare că nimeni nu te plictisește, a remarcat Amory. — Cam jumătate din lume, a recunoscut ea, dar socot că-i o medie rezonabilă, nu? S-a răsucit pe călcâie ca să caute În Browning un citat În sprijinul ideii. Era unica persoană cunoscută de el vreodată care era capabilă să caute pasaje și citate, să ți le recite În toiul conversației și totuși să nu te enerveze de să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ridice de pe canapea, dar se lasă să cadă pe ea cu fața În jos, Între perne.) ROSALIND: O, Doamne, vreau să mor! (După un moment, se ridică și, cu ochii Închiși, merge pe dibuite spre ușă. Acolo se răsucește pe călcâie și mai privește o dată Încăperea. Aici au șezut și au visat: pe tăvița aceea pusese atât de des chibrituri pentru el; jaluzelele acelea le coborâseră, din discreție, Într-o lungă după-amiază de duminică. Cu ochii Înnegurați, stă și-și amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pună În mișcare picioarele, atâta cât să traverseze 42nd Street. La „Shanley’s“ obscuritatea era mare. Amory era conștient că vorbea cu voce tare, foarte succint și convingător - i se părea lui -, despre dorința sa de a strivi oamenii sub călcâi. A consumat trei sandvișuri, devorându-le ca și cum n-ar fi fost mai voluminoase decât niște drajeuri de ciocolată. Pe urmă Rosalind a Început să-i răsară din nou În minte și și-a surprins buzele formând, iar și iar, numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chef să polemizez cu dumneavoastră, domnule, i-a retezat-o domnul Barlow, ridicându-se. — Nici eu. Voiam doar să vă informez că demisionez. Au rămas o clipă În picioare, privindu-se cu indiferență, după care Amory s-a răsucit pe călcâie și a ieșit din birou. O OAZĂ DE LINIȘTE După patru zile s-a reîntors, În sfârșit, la apartament. Tom era ocupat cu scrierea unei recenzii pentru The New Democracy, În redacția căreia lucra. S-au privit un moment În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pizdă, hm, calul dumitale. Marcel cască ochii, trage aer, se sufocă, cască ochii și mai tare, Beligan se uită la el candid, n-a mâncat usturoi, Marcel simte că pământul e foarte mic, vine un val de râs tocmai din călcâie, ajunge în gât, în dinți, fălcile i se umflă, nu are scăpare, se aruncă sub birou și, după ce se sfarmă de râs, strigă către Beligan să joace el mai departe, că Ministrul are treabă. Nu s-a putut face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
îmbrăcată cu un capot din mătase verde care-i lăsa la vedere partea de sus a sânilor mari, precum cocoașele gemene ale unui monstru marin roz; avea papuci asortați și ținea între degete o țigară neaprinsă. Câinele stătea apatic lângă călcâiele ei cu plasturi pentru bătături, cu nasul încrețit de mirosul pătrunzător de lavandă englezească pe care-l lăsa în urmă, ca pe un bătrân boa cu pene, corpul lui Frau Lange. Vocea ei era chiar mai masculină decât mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Gestapoului, fostul Hotel Prinz Albrecht Strasse. Fără îndoială, vechiul hotel, numit acum SS-Haus, era mai mare decât Palais, numai că, exact ca și în cazul cârnăciorilor, gustul e rareori legat de mărime. L-am auzit pe Arthur Nebe lovind din călcâie și, privind în jur, am văzut că prințul încoronat al terorii din cadrul Reich-ului ni se alăturase lângă fereastră. Înalt, slab ca un schelet, cu fața prelungă și palidă lipsită de expresie, precum un mulaj din ipsos, cu degetele-i reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Patologia sexuală“ de Hirschfeld, „Criminalul și judecătorii săi“ de F. Alexander... Asta fu prea mult pentru el. Își strânse hârtiile de pe masă și se ridică zâmbind cu nervozitate: — Poate cu altă ocazie, Frau vom Hofe, zise el, apoi lovi din călcâie, se înclină țeapăn spre cei din cameră și plecă. — Ce nemernic, murmură Lobbes. Nu e nici o problemă, zise ea, adăugând câteva exemplare din Revista Poliției Germane la grămada de tratate. Nu-l poți învăța pe un Hans ceea ce nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un rahat în canal, Gottfried. Nevinovăția e pentru cetățeni decenți care respectă legea, nu pentru o scursoare ca tine, care încearcă să stranguleze o fată la salonul de masaj. Și acum stai jos și taci din gură. Se legănă pe călcâie un moment și apoi se așeză jos cu greutate: — N-am omorât pe nimeni, bombăni el. Oricum ați vrea să o dați, sunt nevinovat, ascultați bine. — S-ar putea să fii, dar mă tem că nu pot să tai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Cum ziceam, fetele cresc repede. Ai vorbit cu băieții de la tehnic? Am intrat pe ușa biroului în același timp în care Becker ieșea. — E ceva pe cufărul ăla? Sau pe bucata aia de țesătură pentru draperii? Becker se răsuci pe călcâie și mă urmă la birou. Cufărul a fost făcut de Turner & Glanz, domnule. Scoțându-și carnețelul, adăugă: — Friedrichstrasse, nr. 193a. — Sună foarte elegant. Păstrează o evidență a vânzărilor? — Din păcate, nu, domnule. Este un model popular, se pare, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zugrăvește. Bagă de seamă, să nu atingi nimic. Ea tresări când în casă se auzi ecoul unei lovituri foarte puternice, bombăni ceva despre bărbații cu salopete murdare care distrugeau locul și plecă în căutarea stăpânei, lăsându-mă să bat din călcâie pe pardoseala din marmură. Zugrăvitul părea să aibă sens. Probabil că o făceau în fiecare an înainte de curățenia de primăvară. Mi-am trecut mâna peste statueta art-deco din bronz a unui somon în plin salt, care ocupa mijlocul unei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
treilea, cel mai puțin înalt dar cel mai lat, având înălțat un catarg pe care un steag SS flutura zgomotos în bătaia vântului care se întețea. Locotenentul veni înapoi și, spre surprinderea mea, luă poziție de drepți și lovi din călcâie. Am bănuit că asta avea probabil mai multă legătură cu ceea ce Heydrich sau ajutorul lui îi spusese decât cu personalitatea mea puternică. — Kommissar Gunther, zise el cu respect, generalul tocmai își termină cina și vă roagă să așteptați în salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
priveliște spectaculoasă asupra luminilor de aterizare de pe o mică pistă aflată la doi kilometri depărtare. — Serviți-vă cu ceva de băut, zise locotenentul deschizând dulapul. Dacă aveți nevoie și de altceva, domnule, sunați din clopoțel. Apoi lovi din nou din călcâie și dispăru înapoi în jos pe scări. Mi-am turnat un brandy mare și l-am dat pe gât. Eram obosit după atâta șofat. Cu un alt pahar în mână m-am așezat țeapăn într-un fotoliu și am închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
scurt din cap: — Ai mare dreptate, Heydrich, murmură el. Un șoc teribil. Da, într-adevăr. Trebuie să-mi cer scuze față de dumneata, Kommissare. Cum ai spus, nu ți-ai făcut decât datoria. Foarte bine. Și cu asta se întoarse pe călcâiul său deloc de neglijat și mărșălui cu eleganță afară din încăpere, însoțit de câțiva dintre ofițerii săi. Heydrich afișă un surâs ușor, care nu îi depăși colțul gurii. Apoi, ochii săi îi întâlniră pe ai mei și îmi făcură semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o ridică toată lumea? — Unde vor dormi? întrebă mulțimea. — Acolo unde se doarme: în dormitor. Se vor aduce încă două paturi. Altceva? — Altceva nimic, spuse mulțimea. — Atunci, poftă bună! ură responsabilul și, fără să mai scoată o vorbă, se-ntoarse pe călcâie și se îndepărtă. Cei doi pământeni rămaseră în picioare, pradă privirilor curioase a mai bine de o sută de perechi de ochi mediocri. Comandantul Aciobăniței simți că-l încearcă aceeași senzație de stinghereală ca atunci, demult, în tinerețe, când, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
deget și trăgând ușor scoasă inelul rămânând în final cu el în dinți. Îi dete drumul la mână privind-o cu scârbă. - Să nu-mi mai ieși în cale! Nu voi uita niciodată ce-ai făcut! S-a întors pe călcâie a făcut un gest scurt către tovarășii lui care asistaseră tăcuți la toată scena și se îndreptară cu toți spre ieșire. Gicu se făcuse mic într-un colț privind speriat la ei. Au ieșit fără să mai zică nimic și
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
pe deplin și, chiar toți? Al Florin ȚENE LUMINĂ PENTRU MAMA 8 Martie 2011, Cluj Napoca În fiecare zi îți aprind din inimă lumina, Lumânare,mamă, pentru sufletu-ți umil, De am greșit, îmi port și-acuma vina furnicilor strivite sub călcâiul de copil. Îmi port crucea plecării mele din sat, Alergând după fluturi sub cerul depărtării, Iar dacă, uneori, am căzut în păcat, Îți cer iertare,mamă,la ceasul înserării. Îmi aprinzi zorii luminii ce n-o vezi, Eu,lumânării zilei
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
înserate mângâieri, Însă urma voastră de aer rămasă Când o ating se preface-n ieri În fiecare zi îți aprind din inimă lumina, Lumânare, mamă, pentru sufletu-ți umil, De am greșit,îmi port și-acuma vina Furnicilor strivite sub călcâiul de copil. Valeriu CERCEL INOCENȚĂ 8Martie 2011, Toronto Am ajuns să cred și eu, dându-le mare dreptate Ălora ce zic mereu că femeile-s ciudate, Intru-n bâză cu nevasta, sictirită pe-undeva, Că în dimineața asta i-aș
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
dat Domnul, cu sacul, noroc de o nevastă, Făcută să apară, în prag, de soare plină, Chiar și când plouă-afară, în ziua de chenzină, Iar seara, la culcare, ca-n clipa cea dintâi, Să-l scoată, iubitoare, un ceas de sub călcâi, Și-n gingașe cuvinte, în toi când e amorul, Să dea, i-aduce-aminte, în zori cu-aspiratorul, Prin piață-apoi o tură, că lista-i pe hârtie, Și-n drum, pe scurtătură, și pe la florărie.... Da’ nu cumva să uite, să ia
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
În sala cu petrecăreți era gălăgie, fum și muzică de petrecere la magnetofon. Orchestra formată ad hoc, încingea atmosfera pe scena căminului cultural și perechile duduiau din picioare de se cutremura scena. Îi ziceau o moldovenească de ieșeau scântei din călcâiele dansatorilor. - Ce zici, mergem la masă sau pe scenă? întrebă Mircea. - Deocamdată nu am chemare pentru acest stil de joc, așa că hai mai bine la locurile noastre. Nu sunt moldoveancă să mă dau în vânt după bătute. Eu sunt ialomițeancă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
Acestea sunt fenomene ale accelerării conștiinței românilor sub comenzi din capul unei societăți măcinate și pulverizate spre propria desființare. E ceea ce face azi deliciul perfecționat al oamenilor care lasă prin viață urmele mersului în tălpici cu crampoane și târâșului, ale călcâiului în fața tălpii. Asistăm senin la propulsarea istoriei noastre și a personalităților României în doctrine care generează umilirea lor, distorsionarea adevărului despre ele, conturându-se pregnant o mitizare a răului, pe o cale inversă valorii, conflictuală și bezmetică, a scufundării valorilor
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
sfârșitului veacului românesc al douăzecilea, cu prelungirile sale în mileniul 3”. Ca poet ”se joacă frumos, mai ales de-adevăratelea, ca un copil septuagenar, care s-a înțepat cu toți măcieșii tinereții, căutând-o pe frumoasa ascunsă în hlamida mării (călcâiul Afroditei), imprevizibilă, făptură de ape, vulnerabilă, care adună, minuțios, toate comorile sufletului: iubiri, visări, dorințe, speranțe, aruncându-le apoi pe țărm... ” (Mariana Cristescu), doamna nefiind alta decât micuța muză de o viață, Titina Nica Țene, soția sa, și ea poetă
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
cel mai longeviv copil timpul face bulboane alveolare tu zici să căutăm punctul de mijloc și să ne continuăm numărătoarea în alai de lemn și de culori să apelăm la grafia divină și să facem negreșit loc ideogramelor necesare și călcâielor mereu proaspete nebătătorite ba apropiate a rugăciune curată ba vag îndepărtate a pas ușor (suntem picături de pâine în mâna lui Dumnezeu spui tu urcând repejor scările de piatră) la fața locului ești înconjurată de cuvinte de portocale și de
ŢĂRUCĂ, OF, ŢĂRUCĂ ! (POEZII) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364054_a_365383]