614 matches
-
nimicire în mînă!" 2. Și iată că au venit șase oameni de pe drumul porții de sus dinspre miază-noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mînă. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, și cu o călimară la brîu. Au venit și s-au așezat lîngă altarul de aramă. 3. Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era și s-a îndreptat spre pragul casei; și el a chemat pe omul acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
altarul de aramă. 3. Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era și s-a îndreptat spre pragul casei; și el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in și care avea călimara la brîu. 4. Domnul i-a zis: "Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină și gem din pricina tuturor urîciunilor, care se săvîrșesc acolo." 5. Iar celorlalți le-a zis, în auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
vede nimic!" 10. De aceea și Eu voi fi fără milă, și nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor." 11. Și iată că omul cel îmbrăcat în haina de in, și care avea călimara la brîu, a adus următorul răspuns: Am făcut ce mi-ai poruncit!" $10 1. M-am uitat, și iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor, era ceva ca o piatră de safir, deasupra lor se vedea ceva asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
da" ca totdeuna. INTENT [ATIONEM] Dar ceilalți oameni din ogradă-l cunosc? VULT[UREANU] Afară de Ermence și poate fata ei din casă nu cred să-l fi cunoscând nimene. INTENT [ATIONEM] Atunci am câștigat partida. Ei, pe lucru acu... (scoate călimara din brîu) Condei, hârtie, cerneală. Șezi mata pe prispa asta și scrie acu. VULT[UREANU] Da... INTENT [ATIONEM ] Fă ce zic sau nu mă mai amestec. VULT[UREANU] Fie... din parte-mi... Hai s-ascult o dată și poruncile tale. INTENT
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
porțile Troiei soarta se va împlini. Penița de oțel trebuia s-o ții în gură un timp, înainte de a o fixa în toc. Era unsă cu grăsime și nu lăsa cerneala să se lipească de ea. Apoi o cufundai în călimară; un ultim moment de reflecție și vârful peniței zgâria forme învățate care ticluiau cuvinte și fraze. Simțeam cocoașa plăcut dureroasă de la degetul mijlociu, unde apăsa curbura tocului și se formase o bătătură ușor albăstrie; ajunsesem pe pagina de caiet liniată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
asaltul „celor 13” condeieri visând o Uniune a Scriitorilor Comuniști, macabra farsă a funeraliilor lui Baranga, Întâlnirile Conducătorului cu „scriitorii țării” (admirabil prezise În lamentabilul vechi cântecel al lui Alecu Văcărescu: „Ah, stăpânul meu, iată că mi se ia și călimara, fie-ți milă de mine!”), aliajul de comunism și neofascism În „doaga mistico-rasisto-etnică”, până și „poznele” unei Florica Mitroi sau enormitățile enormei Suzi etc. nu sunt bizarerii pitorești, ci simple aspecte firești ale „normalității” cotidiene. Mărturisesc că sarcastica descriere sintetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Instituție a Instruirii. Strada este populată de o faună domestică umilă, câini, pisici, găini, gâște „adevărate”, de data asta, nu ca acelea create, ulterior, peste Ocean. Publicul pândește, suspicios și strâmtorat, În spatele ferestrelor. Recuzita este riguroasă: servieta În mâna dreaptă, călimara cu toc În mâna stângă, ghiozdanul-raniță, cu rigla-pușcă În spate. Taina se află În ghiozdan. După mărturisirea unui alt coleg de liceu, apariția recrutului s-a dovedit, În realitate, deloc comună, cum ar sugera desenul provinciei umile, cu păsăret, burlane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Mă lasă să fac ce vreau prin casă. Bunica e o femeie micuță și liniștită, o budistă. Se face ecoul soțului ei și pare a nu avea vreo părere proprie. Întotdeauna mă acoperă. De exemplu, când am spart din greșeală călimara preferată a bunicului, și-a folosit economiile și s-a dus grăbită în oraș, cu picioarușele-lotus, ca să cumpere alta să o înlocuiască pe cea spartă. O face în tăcere și o ador. Bunicul continuă cu educația. Capul i se leagănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a fost transformat în mobilă. Manuscrise originale, legate manual, zac desupra standurilor înguste și lungi. În mijlocul camerei e un birou cu o suprafață de opt picioare pe patru picioare. Pe el se află un set de pensule de scris, o călimară, o cană de ceai, o scrumieră și o lupă. Camera dinspre interior servește drept dormitor pentru Mao. Are pereți alb-gri și draperii prăfuite de culoarea vinului. Patul din lemn, în formă de barcă, are multe rafturi ajustabile pentru cărți. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
după ce trece vara. Mao refuză să se scoale din pat, darămite să se pieptene, să se spele sau să se îmbrace. Stă în pijamale non-stop. Devine din ce în ce mai neliniștit. Își confundă secretarul cu un asasin și aruncă în el cu o călimară de cerneală atunci când aceasta vine să-i dea vestea vizitei lui Richard Nixon. Mao își descrie simptomele unui doctor. Aud cum burnițează. Zi și noapte, ploaia asta fără sfârșit în interiorul capului meu. Mă duce cu ea. Ea nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să trimită la Mitropolie un mesaj scris, pentru că omul din fața lui era incapabil să transmită ceva verbal. Dictează-i, sfinția ta, spuse Șerban, evident amuzat. Tânărul zâmbi cu un ochi și scoase dintr-un buzunar de la piept o pană, o călimară și un petec de hârtie și, în timp ce prelatul dicta dispozițiile pentru slujba de seară, cu o caligrafie impecabilă scribul așternea cuvintele pe hârtie. Când termină, vodă îl lămuri să ceară un cal și un dorobanț însoțitor. Mesajul trebuia înmânat ieromonahului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o sută de ani.“ Ceea ce era cât se poate de adevărat. Am pus poeziile la poștă și după câteva săptămâni am primit un plic cu o scrisoare și cu un medalion de argint pe care erau încrustate o pană, o călimară și o carte. Obținusem o menținune la Festivalul de Național de Poezie „Costache Conachi“ din Tecuci. Am pus medalionul în cutiuța cu comori, alături de un ou de prepeliță, o aripă de libelulă cam ruptă pe margini, o piatră verde găsită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon, a feliilor de cașcaval izbite de mutre de clovni, a căpșunilor și călimărilor cântând Într-un glas, al inimioarelor de Sfântul Valentin, care atingeau clopotele de la gâtul vacilor elvețiene. În mijlocul acestei armonii delicate, o fată Își Întindea Încheietura spre prietenele ei, ca o doamnă care recomandă un parfum. Tatăl ei tocmai se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de Sus, a auzit rugăciunea lui. În zadar, n-a venit nici măcar un răspuns cât de mic. Ziua următoare era Sabat. Înainte de a se duce la sinagogă, Noah a coborât în pivniță să arunce o privire pe pergament și pe călimările cu cerneală neagră, strălucitoare. Când a deschis ușa aproape ruginită de timp, a fost izbit de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate cu praf negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
zahărul, iar de deasupra, parcă de pe acoperiș, ca niște fluturi de culoarea bananei, în văzduhul liniștit într-o clipă, începură să cadă frunzele toamnei, învârtindu-se lent deasupra mesei și lăsându-se în păhărelele roșii ca niște pene înfipte în călimară. Deodată mi-am dat seama că regret plecarea lui Iag. Mă simțeam privat de uimirea ce se cuvine arătată iubirii mele de către un ochi străin. Parcă fericirea mea ar fi fost un costum nou, care-și pierde din frumusețea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încărcate cu baloturi proaspete de hașiș și cu femei uluitor de flexibile, negre ca antracitul, aduse anume pentru plăcerile noastre brutale, corăbii abia sosite în docuri, ancorate tăcut, în zori de zi, pe furiș), mi-am dat ultimii bani pe călimări cu cerneală albastră, fluidă, într-însa cu limbi pofticioase să lingă hârtiile dalbe. Tocul cu rezervor de cauciuc mi l-am umplut cu osârdie. Foaia de dictando, ruptă bezmetic dintr-un vechi registru comercial, întinsă-i, pe masa mea bucșită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
lui și să-i ofere tot ce-i oferea cu atâta ușurință moșierul. Își propunea să facă tot ce-l sfătuia Otilia, să ajungă un medic celebru, în sfârșit, orice, dar ilustru. Pe o masă lângă fereastră se aflau o călimară și câteva foi de hârtie, Felix se așeză și începu să scrie caligrafic, privind de departe pe Otilia: "Otilia, Otilia, Tilia, Tili." Pe la ora șase toți se reântâlniră. Pascalopol își reluase ținuta de moșier, dar cu alt costum, cărămiziu, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În cele din urmă, Felix scăpă de Stănică. Cum acesta fumase tot timpul, odaia era plină ca o pădure, în care ceața a căzut pe sol. Deschise geamul, și fumul ieși în suluri, consistent. Mucurile de țigări strivite în farfuria călimării împuțeau hârtiile. Felix le aruncă în sobă. Ca să respire puțin și să-și odihnească spiritul, se dădu jos. În loc să iasă afară, fu ispitit să intre în odaia cu pianul. Toate erau cum le lăsase Otilia. Notele risipite pe dușumea, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
piele. Ar fi intrat tiptil, cu aceiași pași ușori, și i-ar fi pus mâinile la ochi sau și ar fi strecurat capul prin îndoitura brațului, iar el, bâjbâind, ar fi răvășit hârtiile de pe birou, tamponul de sugativă, coupe-papier-ul, imensa călimară de bronz, tot speriindu-se, mirându-se, tot întâr ziind să o recunoască. — Cum, domnișoară, cum ? i-ar fi zis uitându se la ea sever. Și doar ea știind că totul e o glumă. — Cum e posibil ca o domnișoară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Încetat să respire. O respirație tensionată În spatele său. Privi spre Exley și White, aflați În prag, apropiați unul de altul și Încremeniți. CAPITOLUL 72 Acum toate liniile se intersectau și erau marcate definitiv, În cerneală. Mutilări cu cerneală roșie. O călimară din care se revarsă sînge. Personaje de desene animate pe un afiș uriaș, Împreună cu Raymond Dieterling, Preston Exley și o Întreagă constelație de infractori. Culorile cernelii: roșu. Verde de la banii de mită. Negru de la doliu - de la toți figuranții morți. White
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
O să-ți spun tot ce vrei să știi, dar Încearcă să nu te porți ca un déclassé. — Timmy... Valburn aruncă fotografia În perete. — David Mertens, blestemat să fii! Sticlă spartă. Fotografia ateriză cu fața În sus: Raymond Dieterling cu o călimară În mînă. — Începe cu pornografia. Jack Vincennes a vorbit cu tine despre ea acum cinci ani și a considerat că ascunzi ceva. Încă un interogatoriu brutal? — Nu-l face să fie. Timmy Îndreptă un teanc de fotografii. — Jerry Marsalas l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
banii cu care să-și finanțeze ei afacerile legale. Filmele erau erotice și șocante - cu monștri Înaripați care violau și ucideau. Ideea era a lui Patchett, care Își punea pe hîrtie fanteziile generate de stupefiante, oferindu-i lui Dieterling o călimară. Douglas a devenit obsedat de zbor și de posibilitățile sexuale adiacente. Dieterling Își iubea fiul, pe Douglas, În ciuda furiilor și acceselor lui ciudate. Îl disprețuia pe Paul, care era meschin, tiranic și prost. Douglas și Paul semănau teribil. Ray Dieterling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de pădure. Grai de păsări legănând luceferi (I. Pillat). Alcătuire de cuvinte românești (V. Eftimiu). ,,Sărut vatra și-al ei nume Care veșnic ne adună, Vatra ce-a născut pe lume Limba noastră cea română.” Despre mare: țărmul tristei mări; călimara cu guri întunecate; marea cea nesfârșită; valuri înspumate; nisip fin și argintiu; oglinda sufletului; oglinda diafană a cerului senin; marea se continuă până la granițele pescărușilor, până la pupila mov a soarelui și palmele orizontului; ascult glasul înspumat și adânc al ghiocurilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trezi din visare. Se înserase bine și mă simțeam mai singură, dar mai stăpână pe mine ca oricând. Peisajul acela de basm îmi încânta privirea, era atât de feeric. Cerul și marea căpătaseră aceeași culoare; parcă se amestecaseră într-o călimară cu tuș negru. Luna, poetica lună, ieșea din valuri cu discul ei roșu, parcă de foc. Lumina ei se propaga pe undele, liniștite acum, ale mării, aducându-mi în ochi acea lumină dulce. Cerul era minunat, pudrat cu stele, care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nerăbdare și fără vreo strângere de inimă, sigur că cel așteptat va sosi negreșit la timp. Pe la unsprezece groparul Vidor intră pe poartă, posomorât și cu o legătură în mână. Atunci Apostol se sculă de la birou și așeză tocul în călimară. Doar degetele îi tremurau puțin. Ușa cancelariei era deschisă și în curând groparul apăru în prag dând bună ziua ofițerului, ca totdeauna. Bologa răspunse simplu, adăugând fără să mai aștepte obișnuitele întrebări despre pace ale bătrînului: ― Aș dori să-ți vorbesc
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]