1,177 matches
-
ei chip gingaș și tânăr, de la cap pân-la picioare? Vis frumos avut-am noaptea. A venit un sburător Și strîngîndu-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor... Și de-aceea când mă caut în păretele de-oglinzi Singurică-n cămăruță brațe albe eu întinz Și mă-mbrac în părul galben, ca în straiu ușor țesut, Și zărind rotundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut. Și atunci de sfiiciune mi-iese sîngele-n obraz - Cum nu vine sburătorul, ca la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe care slujbașii japonezi i-o dăduseră misionarului în Ogatsu se afla în vârful golfului, destul de departe de barăcile dulgherilor și ale clăcașilor. La fel ca și celelalte colibe, nu era decât o mână de bârne stivuite una peste alta. Cămăruța ca un șopron era în același timp și loc de culcare, și loc de rugăciune solitară pentru misionar. Încă de pe când era elev la seminar, avea obiceiul să-și lege încheieturile mâinilor înainte de a se culca pentru a nu cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zâmbi din nou și îi binecuvântă pe nobilii și pe oamenii bisericii din dreapta și din stânga făcând semnul crucii. Mulțimea își ridica și își pleca fruntea în același timp. În fața altarului, cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi bântuia gândurile. Chiar dacă n-avea cum să-și ceară iertare și chiar dacă avea să primească mustrările cardinalului, în adâncul inimii tot nu-i părea rău. Se auziră pași îndepărtați. Însoțit de un preot tânăr și devotat, cardinalul intră în cămăruță cu chipul istovit și se așeză pe scaun. Purta mitră roșie și era îmbrăcat cu manta largă, la fel ca și data trecută. Știu de ce mi-ați poruncit să vin astăzi aici. Velasco se aplecă înspre mâna groasă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-ți covorașul subsioară și hai cu mine." Piticul nu așteptă să fie poftit de două ori. Își făcu sul țesătura fermecată, își dădu fesul mai spre ceafă și porni către casa Mădălinei, care nu era prea departe. Intrară tiptil în cămăruța papușilor, care pentru o clipă deschiseră ochii. Mădălina îl rugă pe elefantul Vasile să se mute în patul elefantului Năilă, care era plecat la băi. Piticul se întinse în patul elefantului Vasile și spuse: "Ce bine! Demult n-am mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-i ajute și așa se face că a început din nou munca. A amânat puțin planul. Dar, din păcate, în drum spre muncă s-a trezit în mijoclul atacului cu gaz sarin. Am discutat timp de o oră într-o cămăruță din depozitul magazinului de șuruburi, care se află pe un pod. La sfârșit mi-a zis oftând: „În ultima vreme, multe lucruri îmi devin brusc nesuferite. Nu înțeleg de ce...“ A murmurat de parcă nu vorbea cu nimeni. În fiecare zi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
robele profesorilor de la Teologie, arhaicele veșminte negre sunt sfâșiate în bucăți - pentru a se pune odată capăt acestei medievale superstiții, care este studiul Teologiei, - Oliveira Salazar nu participă la entuziasmul dezordinii. Politica încă nu-l interesa. Calm, modest, cumpătat - aștepta cămăruța sa din "Cetatea de Sus" ca liniștea să se pogoare la Porta Ferrea și să poată intra în Universitate. Față de Republică era pe atunci într-o "binevoitoare expectativă, scrie un biograf. Poate că lucrurile nu erau tocmai așa" Greu de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care cerea pe un ton aspru să fie înșeuați caii. în vreme ce ordonanța îi aranja pe umeri mantaua scurtă, purpurie, ofițerul trecea cu un ochi distrat peste mizeria ce domnea în acel loc care pentru o noapte îi fusese adăpost. O cămăruță nu mai mare de cinci pași, cu o singură fereastră închisă cu gratii ruginite și cu un canat de lemn dezmembrat, mobilierul ce consta doar într-un singur pat jos, cu salteaua zdrențuită, cu o masă de campanie, două scăunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și cumpere barca aceea cu motor. Nici o femeie din Salmon nu l-ar fi vrut de bărbat, așa că bărbatul a dat anunț că-și caută o nevastă în Rusia. În seara în care a ajuns, Helena s-a uitat la cămăruțele încropite de Ellis, la noroi și la toaleta exterioară și, folosind engleza puțină pe care o învățase în trenul cu care venise spre vest, a zis: Asta nu New York, omule. Ellis a râs; ăsta a fost cadoul ei pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de doliu, cu care nu era deloc obișnuită: ba le lăsa să atîrne, ba le răsucea apoi În sus și le făcea ușor vînt În spate. Pe cer se adunaseră iar nori alburii, dar vîntul Încetă. Mă conduse Într-o cămăruță Îngustă, după toate aparențele o săliță de așteptare pentru cei ce urmau sa ia parte la slujbă. Într-o sobă veche ardea gaz cu o flacără albăstruie și am simțit imediat cum mi se relaxează mușchii feței. LÎngă intrare stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
trec bariera nestînjenit. Oricum, informațiile pe care urma să le culeg puteau ocupa cîteva rînduri bune de raport, așa că nu trebuia să mă simt jenat... Doar e În legea firii ca după fiecare noapte să urmeze și o dimineață. În cămăruța mea, unde dormeam și-mi petreceam viața solitară, mai puțin obișnuită, seara se lăsa la fel de greu precum venea și dimineața. Am potrivit limbile ceasului deșteptător cu puțin Înainte de ora 5, l-am Întors și l-am pus mai departe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar el continua să curgă. Noroc că-mi scrisesem În raport ce aveam de făcut pentru acea zi și nu-mi mai rămînea decît să mă comport ca și cînd le-ași fi dus deja pe toate la bun sfîrșit. Cămăruța de șase rogojini aproape nemobilată, Îmi dădea senzația că este stînjenitor de mare. Poate din cauza frigului... Am deschis aragazul și mi-am plasat ambele mîini deasupra ibricului ca pentru a absorbi toată căldura. Trebuia să plec de Îndată ce aveam să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la Cluj, la mătușa mea. Nu am auzit decât zgomotul de mitralieră care îi acoperea vocea. Noaptea am auzit și eu la radio tot răpăieli de gloanțe. Nu reușeam să înțeleg nimic din vocea omenească. M-am închis într-o cămăruță și am început să urlu ca lupii. Aveam sentimentul că la întoarcere nu voi mai găsi pe nimeni viu, că din Câr-mârâiții mei, din familia mea electivă, nu mai rămâne decât durerea din mine, că voi fi condamnată să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și m-am dus lângă colegi. Am dansat până dimineața la 5. Când nu dansam, beam pahare întregi de Pinot noir, unul după altul. Apoi iar dansam, ca nebuna, cât mai intens cu putință. Dimineața am plecat la Cristi în cămăruța din subsol, 11 oameni în 6 metri pătrați. Am băut votcă Stalichnaya, am vorbit cât de mult și de tare am putut, am făcut mișto de tot și de toate, am cochetat cu bărbații de față. Mai târziu, după ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sociabil. E uimitor cât de la fel ne este împreună, într-un pod semiconstruit de Sinaie mirosind a cetină și mortar, pe o cărare nocturnă, urmăriți doar de ochii câinilor strălucind fără corp în lumina lunii, pe o pajiște, într-o cămăruță de spital, și pe Empire State Building! Dar acum mă reîntorc la fața mai singuratică a locului. În afară de toate motivele cam masochist-triste care mă aruncă de obicei în jurnale, azi este clar că a fost determinant și unul greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întorsese spatele și se îndepărta solemn, asemenea unui preot din vechime, trecând printre soldații care se dădeau repede deoparte, speriați. În noaptea aceea, pe când Proculus își punea în traistă puținele lucruri pe care le luase cu sine, gărzile deschiseră ușa cămăruței lui Valerius. Manteus se ivi în prag. — Bravo, Orpheus, îi spuse zâmbind lui Valerius, care stătea pe saltea, palid și obosit. Nu știu pe cine să admir mai mult: pe tine sau pe maestrul tău. — Spune-i lui Valerius că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că maestrul se referea la Velunda, și-și atinse amuleta. — Amuleta mea va rămâne transparentă? întrebă neliniștit. Va rămâne așa pentru totdeauna? Spune-mi, ce ar putea-o face să se întunece? Proculus nu-i răspunse. Înainte să iasă din cămăruță, se întoarse spre el. — Orpheus... De azi înainte ești Orpheus, zise încet, fără să mai zâmbească. Pașii lui și ai gărzilor răsunară tot mai încet pe coridor, acoperiți de glasurile gladiatorilor care comentau victoria lui Orpheus. O lună mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știi ce vă așteaptă. Valerius simți stomacul strângându-i-se dureros. Uneori, vechea spaimă revenea, chinuindu-l, dar învățase s-o învingă. Respiră adânc, redobândindu-și calmul. — Te ascult... dar grăbește-te. Peste puțin timp trebuie să mă întorc în cămăruța mea. — Vitellius a chemat opt sute de soldați și două sute de marinari din flota de la Misenum. Le-a dat foarte mulți bani ca să nu spună nimănui ce construiesc în arenă, dar eu i-am văzut... Au adus lemne, saci cu nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
verifice dacă toate detaliile echipamentului său erau perfecte. Din când în când, mulțimea izbucnea în strigăte care ajungeau până la ei. — Skorpius e gata? Încă din zori, răspunse Marcus. Așa cum face întotdeauna înainte de luptă, a stat toată noaptea în picioare, în cămăruța lui, cu fața la perete. Nu știu ce rugăciuni spune el în timpul veghii. Dinspre arenă veni o pală de aer rece, umed. Valerius fu străbătut de un fior. — Mă întreb ce l-a apucat pe împărat de te-a pus să lupți cu Skorpius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe împărat de te-a pus să lupți cu Skorpius. — Un vis... A avut un vis, răspunse Valerius aranjându-și ocrea pe picior. I se păru că simte mireasma de verbină și lavandă a Velundei, care venea în fiecare noapte în cămăruța lui de la Ludi și îl îmbrățișa, șoptindu-i cuvinte pe care nimeni altcineva nu trebuia să le audă, cuvinte tainice precum riturile cultelor misterice, pe care le rostea în timp ce urmărea cu degetele cicatricele de pe trupul lui Valerius. Atingea amuleta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
A ajuns acum la porțile Romei... Skorpius s-a sinucis, iar Orpheus trăiește. Oare toate astea nu-s de-ajuns? Luă o altă bucată de pâine pe care i-o întindea Listarius. Am încercat să-l ucid pe Orpheus în cămăruța lui de la Ludus. În ultima clipă, ucigașii plătiți de mine s-au speriat și-au dat bir cu fugiții. Spun că Orpheus e apărat de o zeitate - tuși. Și, de parcă n-ar fi destul, mama a murit. Tuși din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și străbătu pajiștea, mergând pe sub copaci, în umbră. Ajunse la ghereta paznicului. În clipa aceea, mulțimea năvăli în palat, revărsându-se în încăperi și pe coridoare. — Listarius! strigă Vitellius. Dar băiatul dispăruse. Cu o lovitură de umăr, Vitellius deschise ușa cămăruței. Cu ochii înlăcrimați, privi la mobilele puține, apoi închise ușa. Împinse patul în fața ei, iar el se ghemui într-un colț, acoperindu-și capul cu mantia neagră. Rămase în așteptare, gemând. Errius Sartorius și soldații săi dărâmară ușa. Vitellius înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe patul său de sfoară lângă poartă, cu mașina de scris în poală. Dactilografia zgomotos și de fiecare dată când suna clopoțelul, la capătul rândului, lua o pauză și citea cu voce tare. Domnul și doamna Raipur, care locuiau în cămăruța de la capătul casei celei mari și dărăpănate a familiei Raipur, ieșiră să își plimbe bebelușul în sus și-n jos printre tufele de crini canna din grădină. — Ce copil frumos, spuse domnul Raipur. Vai, ce copil frumos. Uite, are fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
înșiși toate ciudățeniile și resturile pe care bucătarul le adunase pe parcursul a mai mult de șaizeci și cinci de ani în slujba guvernului. Cine știe cum reușise bătrânul să le scoată afară? În timp ce ei munceau, bucătarul continuă cu zgomotul pe care-l făcea în cămăruța sa. Dură destulă vreme până să reușească să împingă caprele încăpățânate în tufișuri și să ia tot avutul bucătarului din drum. De fapt, trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]