1,224 matches
-
de strujeni și a stogurilor de fân, pentru hrana de iarnă a animalelor. Dumitru și Ileana descărcau din carul tras în ogradă paiele cărate de la arie în timp ce vitele dejugate mestecau firele din fânul pus dinainte. Costache, după ce prânzise stătea în cămăruța lui și citea, ca de obicei, din Sfânta Scriptură, așa cum se obișnuise de la o vreme, neputând să mai lucreze în gospodărie ca pe vremea când era în putere. Emilia și Maricica lucrau împreună să facă o rochie pentru Ruxanda Toloacă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sale, chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru veșnica pomenire. Fost-au sârguitori cu ostenelile dumnealui Ștefan Ruset vel paharnic, cu giupâneasa dumnealui Maria Sturza”. Turnul adăpostește: camera clopotelor, un paraclis, o tainiță pentru cele sfinte în vreme de primejdie și o cămăruță pentru clopotar. Biserica este construită în pur stil moldovenesc și nu are turlă, iar pictura - foarte expresivă - a fost realizată pe la 1527-1531, în vremea lui Petru Rareș. În 1607, domnitorul Simion Movilă a zidit un paraclis pentru înmormântarea fiului său
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
atitudine se explică lumea pe dos din această carte. Într-un film de Buñuel, mi se pare (cum se vede, name dropping-ul meu merge mai departe și va ajunge și mai departe), totul se petrecea invers : oamenii mîncau separat, în cămăruțe înguste, dar scaunele de closet erau așezate în cerc, în sufragerie. Ilustratele cu monumente arhitectonice erau consi derate obscene și școlarii le pri veau pe sub bănci, în schimb toți trimiteau acasă, din concediu, ilustrate cu femei goale etc. Așa se-ntîmplă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că puștoaica nu mai vine la noi - de altfel, nici n-a ieșit să-mi spună bună ziua. Cum toate cunoștințele noastre: Lisette, Piticu, Irène, Ina și Alecu și c nia stau în noul block, mi-am luat și eu o cămăruță la etajul al II-lea; o fereastră largă, mare cât tot peretele, dă spre stradă; văd acoperișurile ca niște spinări de bibilici și marea sidefie și albastră cu sclipire de smalț. Prima persoană pe care am văzut-o a fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a fântânilor la Români. Negustor de vite, care vine din străinătate (Silezia, Ungaria) și care povestește ce-i prin alte țări. Povestiri de demult, amintiri ale marilor nă văliri, când oameni cuibau în munte. Casele boierilor mici și joase, cu cămăruțe și pivnițele pline. Zodiar Întunecoase păduri nesfârșite. Legenda râsului și calul fără splină. Cum s-a bătut un călăreț cu albinele Cum alegeau prisăcarii loc de pășune pentru albine lăsând de cercătură, un știubei ici, unul colo, între fânețe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au atacat o mănăstire de maici. Au spart cămările, jefuind. Un câne a apucat din cămara darurilor un colac și s-a dus cu el în sat la doi km. depărtare. Popa a văzut cânele și a cunoscut colacul din cămăruța unde punea el partea din daruri; s-a dat glas, a strigat gospodarii și i-a îndrumat împotriva hoților care pradă sfânta mănăstire. Așa oamenii au prins pe țigani, când coborau cu boccelele de la mănăstire. Te însori? Nu. Pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la ce anume „tip de atenție”, și ea a aranjat Într-adevăr lucrurile așa Încât primele două numere au apărut - Într-un tiraj de vreo sută de mii de exemplare - fără colaborarea redactorilor ei salariați, totul dirijat de noi Într-o cămăruță de la etajul unu. Când am coborât În ateliere și m-am referit la ministru, inginerul șef și maeștrii din jur au izbucnit În hohote de râs, acoperindu-l pe distinsul eseist cu un cortegiu de Înjurături pitorești. Dar, după ce, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
varii obligații profesionale, nu mai au „atmosferă redacțională”, sînt „reci” și zile întregi pustii. Vizitatorii trec rar și nici unul nu vine pentru „colocvii”. Odinioară însă, și cînd a beneficiat de un spațiu larg, și cînd a fost înghesuită în cîteva cămăruțe, „Ateneu”-l a constituit un atractiv punct de întîlnire, un carrefour pentru idei și zvonuri, un han pentru historiettes și decameroane. Se discuta cu șart, uneori cu cîte o butelie de vin alăturea. Abia spre sfîrșitul deceniului al nouălea, „climatul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cineva", începuseră să-mi crească aripile și corespunzător și salariul. Mă înscrisesem la cursul de limba engleză, ceea ce însemna să vin la minister de trei ori pe săptămână cu o oră mai devreme și împreuna cu doamna mea ciripeam în cămăruța noastră din Balta Alba în limba lui Shakespeare și ne distram amândoi, ascultând banda de magnetofon cu lecții, ce frumoasă e limba asta și ce straniu suna când o vorbeam noi, mai ales eu, cu un accent de care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Strausbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Ne-a preluat de la aeroport un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
gauchos înarmați cu niște cuțitoaie ce păreau sabii Ninja. Atunci am gustat pentru prima oară carne uruguayană, alături de cea din Argentina, cea mai suculentă, fragedă și gustoasă carne din lume. Pe perioada deplasării, am fost cazat la Ambasadă, într-o cămăruță modestă dintr-o clădire mohorâtă, "cu chirie". "Locația" avea să-mi creeze surprize neplăcute, cu ocazia unei ploi torențiale apa pătrunzându-mi neinvitată în cameră, ce-i drept nu deasupra patului (problema a fost prompt rezolvată de un coleg din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ceasurile electronice atât de ieftine, ca să nu mai vorbim despre telefoanele mobile. În schimb, în același timp, chiriile au crescut exponențial. Așa că bietul Willy n-a mai avut cu ce să-și plătească chiria nici pentru atelier și nici măcar pentru cămăruța din spate. Însă, ținându-se cont că Sancez este singurul om din tot ținutul care se mai pricepea la reparat ceasuri cu arc, conducerea penitenciarului, la cererea unui mare număr de cetățeni, i-a pus la dispoziția condamnatului o celulă
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
luxoase, nu servește nici comercianților, nici cumpărătorilor. Designerii de magazine de haine sunt zgârciți când concep cabinele de probă, pentru că nu vor să „risipească” spațiul făcându-le prea mari. Nu vor să cheltuiască prea mult din bugetul alocat pe niște cămăruțe care nu vor fi niciodată fotografiate de revistele de design. De fapt, o cabină de probă poate fi mai importantă decât magazinul propriu-zis. E un truism că îmbunătățirea calității cabinelor de probă crește vânzările. Rețeta aceasta nu dă greș niciodată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
În Suseni Împreună cu Bunicii. Numai după nașterea mea, la 2-3 ani, ne-am mutat În căsuța de pe marginea Visei, cuibul drag al copilăriei și al adolescenței mele. Era o mică gospodărie constituită dintr-o căsuță scundă de cărămidă cu două cămăruțe (tinda și camera de dinainte), acoperită cu țiglă, peste care În ajunul “Sânzâienelor” aruncam coronițele de flori; o șură acoperită cu paie, care adăpostea Într-o treime din suprafață, grajdul bivolițelor, În alta carul și În a treia, depozitele de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mine, nici pentru familia lui: unchiul, tanti Ana și Viorica, elevă. Într-un ansamblu de clădiri situat pe Calea Victoriei nr. 200, lângă biserica Italiană, al cărui chiriaș principal era cumnatul unchiului Aurel, cornistul Orchestrei Filarmonice, Gheorghe (Ghiță) Dimitriu, era o cămăruță nelocuită, care pentru o sumă relativ redusă ne putea fi pusă la dispoziție: mie, unei rude de-a lor, Nistor, student la Silvicultură, atunci În cadrul Universității din București și colegului și prietenului meu sibian, Gheorghe Rădoi, student la Matematică. Am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
În acea zi de 12 oct. 1948 s-a decis calea destinului meu profesional. A fost o cale bună, dar nu fără greutăți. În zilele următoare, treptat, treptat “am intrat În pâine”. Mi s-a repartizat ca spațiu de lucru cămăruța de lângă bibliotecă, În care se găseau boxa termostat pentru uscarea lamelor și pentru culturile bacteriene și o masă mare de stejar În ale cărei sertare erau sute de cutii de țigări din carton, care adăposteau de praf și uscăciune blocurile
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
un șir Întreg de audiențe la Spațiul Locativ ca să obțin o locuință. Întâmplarea a făcut ca un consătean, maistru croitor, stabilit În București, Eugen Siliște, să posede pentru Închiriat un “apartament” cochet, pe strada Arsanca nr. 14, constituit din două cămăruțe despărțite printr-un zid de o cărămidă, străpuns de o sobă de teracotă și o ușă de circa 80 cm lățime, un antreu și o bucătărie, totul cu o suprafață de 17,10 m.p. față de 16 m.p. câți prevedea legea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
o vadă și Bunica Veronica din Axente Sever și a supravegheat-o alături de Ciuchi până după zilele Crăciunului. A doua zi de Crăciun a avut loc botezul și prezentarea Ciuchiței nașilor și prietenilor familiei, atâți câți puteau să Încapă În cămăruța ei de câțiva metri pătrați. Au participat: Nașii dr. Constanța și prof. dr. I. Adameșteanu, prof. dr. C-tin Surdan, Aurora, Sisi și Livia Rotaru fostă Jarcău, proprietarii, unchiul Aurel și tanti Ana, fratele Lia și desigur Bunica Veronica. A
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Institutul m-a numit Profesor consultant. Mi se oferea astfel posibilitatea de-a rămâne la disciplină, În cabinetul pe care singur mi-l proiectasem În 1965, prin renunțarea la holul de la intrarea În spațiul disciplinei. M-am retras deci În cămăruța de 12 mp, În care mi-am continuat exercițiul mintal și-am dăruit cât am putut tututror celor care m-au solicitat. Mișcând continuu hârtiile cum Îi place soției să mi spună văzândumi maldărul de fișe, a căror ordine În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mereu și sunt argumente de necontestat pentru stabilirea unei gospodării. Ni se pare firesc să presupunem că pe ambele laturi ale drumului de car au fost case, hodăi, grajduri pentru vite, care, în cele mai frecvente cazuri, aveau și o cămăruță pentru cel ce se îngrijea de animale. Desigur, avatarurile vieții implică și sincope. O gospodărie poate suferi evenimente nedorite, chiar tragice, dar acestea nu semnifică sfârșitul, ci doar o parțială rupere de trecut și un pas înainte spre mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
distrugere; femeile, ținute atâta timp sub regimul celei mai crunte exploatări și umilințe, se trezeau cu greu la o viață liberă și demnă. Prima convocare pentru reconstituirea secțiunii București, a fost făcută la 17 septembrie 1944. Într-una din întunecoasele cămăruțe ale redacției ziarului Libertatea din str. Sărindar, nu ne găseam în după-amiaza acelei duminici însorite de toamnă decât 15 tovarășe: 9 gospodine, soții de tovarăși, 3 funcționare, 2 muncitoare, o profesoară. Nefiind în număr pentru a se putea constitui secțiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
onorabil și fără să te afli „în conștiința maselor largi“. E, întradevăr, mai greu pentru creatorii de artă - având în vedere că un ingredient de bază în constituția acestora este orgoliul -, dar nu imposibil. Poți să creezi foarte bine în cămăruța ta, neștiut de nimeni (sau cel mult de un grup restrâns de prieteni), și să ai astfel acces la ceea ce se numește „lumea spiritului“. Poți fi un funcționar amărât care după orele de program se dedică înfrigurat scrisului și care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o piatră, cu înscris pe ea în limba ebraică, unde a stat îngerul. Pe ea se oficiază slujba. Este cam de 50 sau 60 de cm de înaltă și cam 40 cm de lata. Este pătrată dar înăltuța. Din această cămăruța intri pe genunchi în Sfanțul Mormânt. El este cam de 2 m de lung, cam un metru de lat și înalt de 1,50 m. Așa cred, dar nu sunt sigură, cu aproximație redau. Piatră care adăpostește locul unde a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-i minunată. E palat din Cer. Așa e. Doar a locuit Luceafăr Ceresc, Crin Dumnezeiesc și Mama omenirii. Mergeți să vedeți că nu mint. Este Adevărul Adevărat. Căsuța unde a locuit Maica Domnului este mică la privire. Se vede o cămăruța foarte modestă, cam 3 m pe 3 m, cred. Luminată înăuntru cu bec electric. Cum am spus, mica la vedere, dar foarte mare la valoare. Ea este protejată printr-o poartă de fier forjat și privești prin ea. Altfel lumea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
acasă. Am semnat inventarul obiectelor, apoi am fost încredințată unui gardian în uniformă de milițian care m-a dus la ultimul etaj pe un culoar unde se aflau o mulțime de uși și a deschis una dintre ele. Era o cămăruță minusculă, de vreo doi metri pe trei, complet goală, cu scânduri pe jos și cu o mică fereastră cu gratii. Fereastra dădea spre o curte interioară dreptunghiulară - fosta curte a imobilului - înconjurată de ferestrele tuturor etajelor. Gardianul mi-a spus
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]