2,073 matches
-
nedrept, fiindcă au avut o singură dorință - să trăiască pe pământul lor românesc, care au fost omorâți la Lunca, Fântâna Albă, în închisori și lagăre staliniste, care și-au găsit liniște în pământ străin, neprohodiți, fără cruce și lumânare la căpătâi, distruși fizic și moral de vrăjmașii care au dorit să ne îngenuncheze. Dar să nu uităm că în genunchi se stă doar în fața lui Dumnezeu. Ei nu mai au nevoie de iertare, căci demult sălășluiesc în Grădina Raiului. Eroii, prin
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
nr. 2259 din 08 martie 2017. FLORALĂ versuri, Bertoni D Albert Asemeni unui crin, emană puritate Ca roșul trandafir, mereu întâietate Zambilă parfumată,mereu e chipul ei Surâsul și privirea... buchet de ghiocei O dalbă crizantemă ce-mi stă la căpătâi Și mândră garofiță, iubirea cea dintâi... Potir cu sentimente, o cupa de lalea Gingașă și suavă,precum o... viorea Un nufar ce domnește al vieții mele iaz Un liliac domestic, umbrind al meu pervaz ...O gerberă bălaie, un soare strălucind
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
spânzure pe Castelan. Cum să-l ucidă cu pietre pe Romancier. Cum să-i dea foc Filozofului, cu iepurii lui cu tot. SĂ NU PREACURVEȘTI: măcar în gând, mai toți bărbații Stațiunii s-au culcat cu Caravella. Trei Porunci de căpătâi, toate urmate pe dos. Nu respecți nimic, nici chiar propriile-ți hotărâri. După ce ai decis să-l îndepărtezi, definitiv, pe Castelan din Stațiune, acesta reapare în CRONICA INFAMĂ! E altă carte! Nu e alta; cititorul nu va ști ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu resturi de vin și zburase înapoi, ca proasta, vreo 50 de kilometri. Toate acestea n-avea de unde le cunoaște spătarul care, încă buimac, se sculă în capul oaselor, aruncă ce mai rămăsese din muscă și trase de șnurul de la căpătâi. Apăru, ca să zicem așa, o cadână. Episodul 67 O DIMINEAȚĂ MINUNATĂ La vederea cadânei, spătarul Vulture se frecă la ochi, se mai uită o dată, se pișcă să afle dacă nu cumva visează și se gândi brusc la giupâneasa lui Calomfira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să observe, fără ca să depășească relațiile stăpân-slugă. Dimineața, când se trezea, boierul găsea cana cu cea mai limpede și rece apă de izvor, teancul cu jalbe frumos aranjat și netezit pe noptieră, iar proțapurile orânduite pe lângă perete. în picioare, la căpătâiul patului, îmbrăcată în catrință și ie din care inevitabil, rimând, ieșea miros de iasomie, Măriuca îl privea cu ochii ei mari, negri și-l întreba șoptit dacă mai are nevoie de ceva. Sigur că avea, fiind singur și burlac, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
avea poluții, Îi Încălzea apă Într-un lighean și o spăla cu o cîrpă pe gît și pe brațe, apoi stătea zile și nopți În șir lîngă patul ei cu o carte În mînă și uita că se află la căpătîiul unei muribunde. CÎnd a vrut să-i aranjeze mai bine pătura a văzut că nu mai respiră. Moarta asta de patruzeci și patru de ani și treizeci de kilograme fusese mama lui. N-a mai suportat s-o privească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că-mi strici tot cheful. Unde ești, marchizo? Păi ce facem, dragă, acum ți-ai găsit să speli vasele? Stai aici cu noi, că ăștia au cam pus-o de mămăligă. Ochelaristul a Întins-o, craii fac de priveghi la căpătîiul Corcodușei, bărbat-tu doarme dus. Intelectualul ăsta se crede la bibliotecă... dacă vrei cărți, eu zic să facem un pokeraș. Cele două femei și cei doi bărbați se retrag Încetișor În cea de-a treia cameră căreia i se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și răzvăzute ca și cum aș fi naufragiat pe o insulă și neavînd altă carte decît biblia ar trebui s-o Învăț pe de rost ți se face și frică dacă te gîndești că și creierul) — ...suflet și el acolo, amărît, fără căpătîi, un pechinez, că e așa de atașat mititelu, mai devotat ca un copil, de-asta tare aș vrea s-apuc măcar un chil, două, să-i dau și lui — Păi d-aia n-avem noi ce mînca că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-l ia pentru el însuși, pe dată îl scurta de cap. Avea un paloș uriaș pe care îl purta cu dânsul oriunde se ducea. Nici noaptea în somn nu se despărțea de cumplitul paloș, pe care îl păstra rezemat de căpătâiul patului. Desigur că multă lume îl pizmuia, râvnindu-i aurul, numai că teama de paloșul lui cel ascuțit, îi ținea deoparte. Mânați de setea de avere, trei lotri, și-au pus în gând să-i fure comoara. Știau că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Învîrtă frigărui, Gherasimov Înjura cînd pe sîrbește, cînd pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare. Săracul Gherasimov va muri de congestie pulmonară În luna noiembrie a aceluiași an, iar G.M. va fi cel care-i va sta la căpătîi și-i va asculta delirările. Cum de altfel va sta și la mormîntul lui, cu capul plecat, cu căciula În mînă, gîndind la vremelnicia existenței umane. Uite, toate astea mi-au rămas din lectură, din tot ce conspectasem la repezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
șobolani sau că are să bea o sticlă de leșie. Barceló, după ce Își epuiza toate tertipurile de persuadare, se speria de-a binelea și trebuia să-l cheme pe lăcătușul de serviciu ca să deschidă ușa camerei și pe medicul său de căpătîi ca să-i administreze Bernardei un sedativ pentru cai. CÎnd sărmana se trezea după două zile, librarul Îi cumpăra trandafiri, bomboane, o rochie nouă și o ducea la cinematograf să vadă un film cu Cary Grant, care era pentru ea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi îngrijit ca o mamă și în ultima clipă i-aș fi spus că n-a contat, că l-am iubit mereu și că i-am iertat totul. Întotdeauna m-a nedumerit patima femeilor de a se comporta exemplar la căpătâiul muribundului pe care l-au iubit. Mi se pare că ele se supără pe longevitatea care le amână șansa de a juca o scenă de mare efect. — Dar acum... acum s-a sfârșit. Nu-mi mai pasă de el, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în întâmpinarea lor. Vreme de două săptămâni a fost nevoie ca cineva să-l supravegheze toată noaptea și ea făcea cu schimbul cu soțul ei. Mă întrebam la ce se gândea în ceasurile acelea lungi când ședea pe întuneric la căpătâiul lui. Strickland făcea o figură stranie zăcând acolo, mai slab ca oricând, cu barba lui roșie nețesălată și privind în gol cu ochii aprinși de febră. Boala parcă-i mărise și le dăduse o strălucire nefirească. — Îți vorbește vreodată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dres glasul și am spus: — Nu ați găsit nimic? A privit încet lucrurile din jur dulapul, scaunul, comoda, măsuța de toaletă, buchetele de flori împrăștiate peste tot, ca niște santinele parfumate, noaptea grea și fierbinte forțând ferestrele, perdeaua, patul, la căpătâiul căruia un ceasornic micuț își mișca limbile pentru a face timpul să treacă, apoi s-a uitat din nou în ochii mei. — N-am găsit nimic, a spus buimăcit, fără siguranța lui obișnuită, fără să știu sigur dacă era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tot sângele și rahatul!“ A rămas. În ciuda sângelui și a rahatului, făcându-și uitate originea și averea printr-o bunătate fără limite și prin gesturi simple. Dormea într-o cameră de bonă și își petrecea timpul, zilele și nopțile, la căpătâiul muribunzilor și al resuscitaților. Războiul masacrează, mutilează, mânjește, murdărește, spintecă, separă, toacă, ciopârțește, ucide, dar uneori pune unele lucruri în ordine. Doamna de Flers m-a luat de mână. M-a condus. Am urmat-o. S-a scuzat: — Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că sezonul dura aici de patru ani fără oprire. Câteodată, o zăream pe doamna de Flers de departe și aveam o strângere de inimă, ca și cum ar fi venit să mă vadă pe mine, cum făcuse atunci, când mă condusese la căpătâiul lui Clămence. Mergeam zilnic, sau aproape zilnic, pe malul micului canal, unde continuam să examinez locul ca un câine îndărătnic sau imbecil, mai puțin pentru a găsi un detaliu esențial cât pentru a nu lăsa lucrurile să alunece în uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Adams Cram, cu admirația lui totală față de catedralele din cel de-al treisprezecelea veac - un catolicism pe care Amory Îl socotea prefabricat și convenabil dacă eliminai preoții, sacramentele și sacrificiile. Cum nu izbutea să adoarmă, și-a aprins lampa de la căpătâi și, luând din raft Sonata Kreutzer, a căutat atent În ea germenii entuziasmului lui Burne. A fi Burne devenise dintr-o dată, un lucru mult mai real decât a fi inteligent. Și totuși, Amory a oftat... Aici erau alte posibile picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
făcut bursa cu Marceau, ci cu Lecoq, dar viața mea se schimbase și la asta contribuise din plin Marcela Rusu, cea care mă bătuse ca să-mi intre în cap că teatrul este o chestie serioasă, nu șuetă de golani fără căpătâi. Turneele cu Filumena... au fost niște bijuterii. Jucam peste tot și era frigul dracului, România începuse să fie doar a lui Ceaușescu, dar ne așteptau prim-secretarii cu tot ce aveau și puteau, erau chefuri puternice și participa și Marcela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
român al acelor ani a dispărut. A fost incredibil, vestea s-a răspândit ca fulgerul și am rămas cu toții năuci, mult mai singuri, mai cumplit de singuri. Era în holul Teatrului Național, pe un catafalc înalt și am stat la căpătâiul lui câteva minute în care am trecut cu gândul prin toată viața mea și a lui, mi-am luat adio și am plecat mai departe. Silvestru era pentru mine o pavăză, omul cu care mă puteam sfătui și care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și va întipări, Întunecată, fața iubirii voastre moarte! SOLIE Undire infinită, lăuntricul fior Când Verbul, prăbușire năprasnică de tunet În inimi și în lucruri vibra dominator... Nebănuitul vuiet... - Păstrezi vreun răsunet Tu, suflet prins de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cafenie - picau jos cărăbușii, Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot mai aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă Târziu, când mâini de lună presară tibișir... Și haimana, și pururi încăierat cu vîntul: Din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie, Drept la racla ta de ape cu atolii căpătâi. * "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei. Inima rămîne-această moartă, între reci feștile Fumegând pe Curtea-Veche, la pangar, într-un bordei. Nu străina frumusețe, bunul plac și veresia, Însă schimnica-mpăcată și făcliile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un semn parcă al Cerului scoborât peste nota de final a fiecărui destin strivit cu duritate în bezna sângerie a morții dominante, mulțimile de cruci improvizate din lemne anevoie legate unul de celălalt au dominat într-o rână, dar creștinește, căpătâiul tuturor gropilor comune săpate în pământul primitor al altor patrii... Undeva, în zare, linia orizontului roșietic de acasă avea să rămână un ideal de neatins pentru cei cărora firul existenței își încheiase de acum singurul lui discurs logic ... Din varii
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TE-AȘTEPT, IUBITO... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-aștept, iubito, Pe mâna-mi căpătâi. Și fruntea-ți boltă Cerească Cu ochii stele, Cu-a mea tăcere Din privire, s-o mângâi. Privirea ta Să-mi povestească, În șoaptă, De frumuseți pierdute În clipele-mi pustii. În ochii-ți negri, Deschisă poartă, Să-mi rătăcesc
TE-AŞTEPT, IUBITO... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364512_a_365841]
-
locul unde Oscar Han Chipul în bronz i-a dăruit, De Ateneu unde Angelic, Așa cum l-a văzut Anghel Luceafărul este la fel. Și de colțul eternității Mi-e dor, din cimitirul Belu, Unde m-am recules să știi La căpătâiul lui, al celui Mai OM dintre toți oamenii. Prin vămile veșnice acum, Poetul nostru nepereche Mă îmbărbătează mai mult Decât ieri și îl am aproape În fiecare zi și noapte. de Rodica Elenă Lupu din volumul ÎNTRE ANOTIMPURI, 2011 EMISIUNE
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361300_a_362629]