748 matches
-
cea impenetrabilă, în sculptura patetică un detaliu începu să se miște. Niște degete roteau tot mai mult, către dreapta, un buton de ebonită. Un ac de tablă glisa și el spre dreapta într-o fereastră gradată, privit de doi ochi căprui, inexpresivi. Încuiat ermetic, ca o sibilă, în fiola de sticlă a corpului meu priveam neputincios cum făceam gestul cel mai nebunesc al vieții mele, cel care-a declanșat, poate, totul. După ce, o vreme, am rotit potențiometrul foarte încet, urmărind cum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
văzut o femeie bătută pe cruce în cuie de zirconiu, și trei bărbați în straie cernite plângând la piciorul crucii și sărutîndu-i ultimele șuvițe din părul roșu ca sârma de cupru. Și-am mai văzut un bărbat cu minunați ochi căprui, ținând în poală o fetiță de câțiva anișori, goală și durdulie, ce binecuvântează cu două degete. Toate aceste năluci se topeau una-ntr-alta ca apele unui veșmânt de mătase... După secole de mers prin măruntaiele nopții, lipăind pe oglinda
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în jurul axei sale, tot mai rapid, până ce o sferă de slavă, scânteind în bilioane de culori, apăru, având în centru rezervorul viu de lumină. Și sfera se așeză pe creștetul Lui, deasupra vițelor negre de păr, luminîndu-i ochii triști și căprui. Căci era El, într-o lume densă, într-o lumină densă, și de-a lungul coloanei Lui vertebrale, prin carnea străvezie, se desfăceau șase chakras ca șase flori carnivore. Al șaptelea chakra, Shahasrara, sfera de diamant, îi ardea acuma pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din lume. Fața subțire, ca de sidef, cu trăsături ușor asimetrice, cu ochiul stâng întunecat de o veche pareză, dar cu dreptul sticlind ca o boabă de rouă, afît de omenesc și de cald... Gura senzuală și tristă, mustața fibroasă, căpruie, vițe negre de păr crescute dezordonat, rareori pieptănate, împîs-lindu-se-n pâsla compactă de întuneric din jur. În fața oglinzii, fluturând în lichidul uleios ce umplea salonul pân-la tavan și-n care plantele din tapet unduiau ritmic toate-ntr-o parte și apoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o poleială de aur topit ca pe nimbul icoanelor, dar în care suiau și coborau, lent, ființe filiforme. Le priveam fascinat, uimit că-mi vedeam în spatele lor și propriul ochi reflectat pe lentilă, cu gene lungi și negre, cu iris căprui în jurul pupilei aurii în care fremătau, cu umbrele lor neînchipuit de subțiri, firișoare ca de lână și animalicule mai evoluate, cu branhii și cili în continuă agitație. Tipsia de aur bătut mă ținea în transă minute-n șir, până când un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
multicolor: obiectele, oamenii, casele, curțile, salcâmii, străzile cunoscute, văzute aievea sau în vis erau desenate, în două dimensiuni, pe zidul care mă-ncon-jura, sferic, de peste tot. Singură mama, încastrată și ea-n zid, în altorelief, cu zâmbetul ei chinuit și ochii căprui de țărancă, era moale, era penetrabilă, de parcă zidul ar fi avut acolo o decalcifiere și în locul crustei concave de var s-ar fi ivit treptat o pieliță ce putea fi sfâșiată. Doar prin dreptul mamei se putea ieși, așa cum ieșim
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ele, strigau ei, era ascuns un inel cu mărgăritar. Căpitanul lăsa nepăsător să-i pătrundă-n pupile pestrițele efluvii ale pestrițului carnaval, după ce-i străbătuseră corneele străvezii și cristalinul subțiat și bombat, pe rând, ca un mușchi transparent, de fibrele căprui ale irișilor. Imaginile erau sorbite în mediul de gelatină al corpului vitros și își izbeau fiecare grăunț de foton - pachet de unde de diferite lungimi - de retina ce căptușea fundul ochiului. Treceau aici prin celulele ganglionare, prin stratul interior plexiform, prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care căpitanul uluit îî văzu, pur și simplu, cu pielea palmei, strălucitor de parcă i-ar fi fost zgâriat pe retină. Străinul privi apoi de sus până jos: "Thou art my man!" Era cu neputință ca acei ochi, acum de-un căprui atât de luminos încît părea galben, să fi fost cei ai saltimbancului burduhos de la Sidoli, care mângâia patern peștii pe spinare în acvariul lui, sub ochii căscați ai prostimii. Desigur, cineva îl locuia acum, îi folosea trupul ca pe-un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care mângâia patern peștii pe spinare în acvariul lui, sub ochii căscați ai prostimii. Desigur, cineva îl locuia acum, îi folosea trupul ca pe-un costum de zgârci, grăsime și piele asudată, fața ca pe o mască grotescă. O ființă căprui, un mare ochi, mai mare poate decât fantasma Bucureștilor de sfârșit de veac, își vădea o milionime de suprafață prin fantele pleoapelor lui Mr. Swan. Niciodată Vasile nu mai fusese astfel privit, încît să simtă că privirea îl inventează, îl
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fusese astfel privit, încît să simtă că privirea îl inventează, îl construiește, îl naște, de parcă giganticul ochi ar fi fost planeta pe care trăiesc, supuse unei gravitații teribile, toate imaginile, inclusiv neînsemnatul său trup. Neînsemnat până-n acea clipă, când ochii căprui l-au atins și, atingîndu-l, au și ales. Căpitanul abia avu putere să-și bâlbâie numele, simțind că, în definitiv, nimic din ce-ar mai fi putut spune el nu mai avea importanță. Înainte să plece cu americanul, urmîndu-l automat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dar crescând la infinit în curbură și tensiune. Muscalii scopiți, în straiele lor de purpură, azur și șofran, cu aureolele lor kiriliene, erau subțirii acum și lungi până-n crugul bolții, ca niște colonade vii cu ca-l piteluri de privire căpruie. Oasele cutiilor toracice li se arătau! acum ca niște nuiele prin pieptarele cuvioase, pe care fulgerau! cruci duble de argint filigranat și relicvarii de eben. Scopiți credeau în Selivanov, profetul ce se coborîse-ntr-o bună zi din rai și binevoise a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin care cobora sămânța, întîlni rezistență și simți o sfâșietoare durere, dar în cele din urmă mădularul păcatului fu desprins cu totul de trup. Cu șarpele biruit în mâna stângă, cu cosorul în dreapta și cu ochiul deschis deodată, înțelept și căprui, sub burtă, Selivanov li se arătă credincioșilor sub chipul noului Mângâietor promis de Scripturi. Rând pe rând, în zilele care urmară, mujicii își tăiaseră și ei mațul ce-i lega de prințul lumii acesteia, simțindu-se deodată ușori ca aerul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-n poza asta întunecată de vreme. Încerc să găsesc trăsăturile mele în cele de-atunci, dar este ca într-un vis când, în ciuda oricăror deosebiri, știi că un necunoscut (palid, cu păr alb ca bumbacul și ochi de sticlă căpruie) e de fapt un vechi prieten, ca și când el ar fi avut o identitate esențială, impalpabilă și independentă de aspectul lui fizic, pentru că ea n-ar fi fost în el, ci în tine, și n-ar fi altceva decât certitudinea fără
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de dedesubt, sfârcurile aspre, subțiorile cu pâsla lor înțepătoare, burta palidă, pulpele păroase. Fața, mai străină mie ca niciodată, o poți prinde-ntr-o clipă: mică și ascuțită, brună, ochi negri, ciudați dar nu obsedanți, diferiți dar indiferenți, unul umed, căprui, strălucitor sub arcul înalt al sprâncenei, celălalt stins și întunecat. Dar asimetria lor nu se percepe ca atare, ci se-ntinde asupra întregii fețe, poate a-ntregului trup, așa încît, dac-ai privi doar un minut acest corp experimental, gol
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lăzi de gunoi debordând de o vomă acră, ce se sprijineau acum de desenul gingaș al vreunei sandale de sfânt, de poala Preacuratei. Copiii doar în chiloți de pe balcoane aruncau acum la țintă, cu cartofi sau cu roșii, în ochiul căprui, triunghiular, atoateștiutor, deschis pe imaculatul frontispiciu. Când venea mașina gunoierilor, duhoarea grețoasă umplea biserica, iar blasfemiile gealaților cu șorțuri de mușama, rostogolirea lăzilor de gunoi, ciocnirea lor de tencuiala pictată cu arhangheli și balauri, judecăți de Apoi și sfinți îndesați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
năclăind-o de lacrimi, plîn-gînd așa de tare, că a trebuit să lase baltă discuția cu formele din jurul ei, în costume, cu ochelari și serviete de piele, și totuși goluri fără chip și nume pe lângă carnea ei grea, ochii ei căprui și triști, mai masivi și mai imenși decât orice pe lume. Am ieșit din nou, cu alt sac de lână, în lumina copleșitoare a veni, dar de data asta am luat tramvaiul, căci mama nu mai putea de dorința de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei albă de dantelă îi împrumuta o nuanță de floare de cireș. Aștepta acolo, cu mîinile-n poală, cu bărbia timidă ca de fetiță, mare și pufoasă păpușă cu ochi făcuți nu ca să vadă, ci ca să reflecte-n lucioasele lor cercuri căprui buruienile, casa ruinată, cu o scară ce nu ducea nicăieri lipită de zid, gardul de fier forjat și puținele tramvaie ce treceau huruind pe strada din față, zguduind din temelii bătrânele clădiri. La gât, atârnat de un șnuruleț de piele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o scară interioară ce nu ducea nicăieri. Fețele lor apropiindu-se-atît de mult în aerul cafeniu, încît Herman văzu curând pe fața femeii, alături de ochii ei, încă unul, deasupra, contopindu-se și despărțindu-se de ceilalți într-un fluid de substanță căpruie. "Nici măcar nu ne-am sărutat, ne-am atins doar, epuizați, frunțile. Nici măcar n-am plâns, deși știam amândoi că n-aveam să ne mai vedem niciodată." Herman o luase-ncet spre Ștefan cel Mare, orbit de farurile mașinilor ce treceau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
viclean. Ținut departe de suferință, încearcă doar să și-o-nchipuie. Dar trebuie ca Gautama să iasă pe porți ca să devină Buddha, și Buddha să iasă și el prin poarta oaselor țestei ca să i se deschidă ochiul din țeastă, ochiul căprui, triunghiular, din fruntea Dumnezeirii. Gheața Giudeccăi era acum o mare lentilă de suferință al cărei focar era Maarten. Spermia de lumină, ce se limpezise treptat de neuroni, mielină și sânge, înțelegea acum totul. Trăia, Știa acum, într-o carte cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
voi munci oriunde și voi încerca de câte ori va fi nevoie până voi reuși. Mi-aduc aminte că m-a ascultat cu atenție, niciodată nu-și întrerupea interlocutorul, s-a ridicat din jilț, m-a fixat cu ochii săi mari și căprui, după care mi-a spus: - Marina tată, să înțeleg că modelul tău, în devenirea ta profesională este doamna Moise ? - Exact tăticu, mi-e tare dragă doamna, dar mai ales modul în care m-a determinat să văd, să simt, să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
voi munci oriunde și voi încerca de câte ori va fi nevoie până voi reuși. Mi-aduc aminte că m-a ascultat cu atenție, niciodată nu-și întrerupea interlocutorul, s-a ridicat din jilț, m-a fixat cu ochii săi mari și căprui, după care mi-a spus: Marina tată, să înțeleg că modelul tău, în devenirea ta profesională este doamna Moise ? Exact tăticu, mi-e tare dragă doamna, dar mai ales modul în care m-a determinat să văd, să simt, să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mâna jos, ca el să poată vedea. O infirmieră, care era la curent cu cea mai nouă satiră din New Yorker. Dar era o senzație împărtășită la cel mai firesc mod posibil. Ea își ridică privirea, cu pupilele ochilor ei căprui mari cât petele de camuflaj ale unei molii. Îl cunoșteau. Oamenii tot nu renunță la ordine, nu-i așa? Chiar și atunci când ierarhia e imaginară. Nu-i o competiție care să-mi stârnească cine știe ce interes. Ea se dădu înapoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
salvați râul? Dar pe mine cine mă salvează? Unde dracu’ e Doctorașu’? Am să-l întreb atâtea chestii. Tipul s-a cărat de-aici așa de repede că zici c-am încercat să-l poponăresc eu pe el. Ochii lui căprui disperați se întoarseră spre ea, așa că trebuia să spună ceva. N-a fost vina ta, Mark. Omul are problemele lui. El se aplecă în față pe pantă, gata să sară. — Cum adică „problemele lui“? Ea făcu un pas înapoi. Calculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
disponibilă, am spus eu pe un ton politicos. Pot să întreb de ce? Purta o pereche de ochelari cu ramă neagră, din aceia pentru scris, pe care și i-a dat jos ca să mă poată analiza mai în profunzime. Avea ochii căprui și iscoditori. —în legătură cu Lee Jackson, care lucra aici. Sunt... Trăsăturile feței i s-au încordat brusc și mi-a retezat vorba. — Te rog, știu exact pentru ce ești aici. Dumnezeule, ce repede se împrăștie zvonurile, nu-i așa? Ești a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu lanțuri aurite și o grămadă de bijuterii din aur masiv, inclusiv o verighetă lată. Părul ei șaten închis fusese tuns scurt și elegant, fapt ce-i conferea înălțime, ca și tocurile de zece centimetri pe care le purta. Ochii căprui erau conturați de câteva nuanțe și fardul de obraz îi lumina pomeții. Fiecare detaliu era gândit, fiecare defect camuflat, fiecare atu accentuat. I-am prezentat pe scurt evenimentele așa cum le știam - petrecerea, corpul lui Lee pe care îl descoperisem, explicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]