539 matches
-
categorică opoziție a scriitorului - adversar al defunctului regim, dar la fel de potrivnic și regimului actual. Să dăm ocazie personajelor incriminate să-și dezvăluie trăsăturile negative, ce le fac să fie odioase oricărui cititor și tocmai de aceea mai ușor de combătut. Căpușa „sugea, măre, sugea.../ Până s-a trezit păstorul/ De și-a apărat cioporul...” Un bou ca toți boii: „Din copilărie începând să rag/ Eu încerc tăria fiecărui prag/ ...Și boul cuvântă în graiu-i șoldit/ Și bat din copite plătiții să
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Duran, de după podina geamblacului, se auzea cioșmolindu-se și nu-și găsea locul și n-avea hodină Deci și-a ridicat el fața tulburată în țărcalanul galben de lumină și se vedea că mâhniciunea și tristețea se prinseseră de el, precum căpușa în pielea oii Iar el, înmuindu-și vocea, ca într-oleacă de miere și ca să aibă câștig la propunerea lui, s-a adresat către mine Zicând: Ștefane, chibrituri de scăpărat mai am și eu, dar de au să ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urme, Ieremio, fără urme! El a executat ordinul întocmai și la timp. Bine ai făcut, mă, bine-ai făcut, ehei! Dacă ar fi după mine, te-aș premia pentru fiecare mănăstire arsă. Dumnezeii mamei lor de putori! Trăiesc ca niște căpușe pe spatele poporului. Ăștia trebuie să ardă ca șobolanii în scorbură și să nu știe nimeni de ei. Statul le dă, lumea le dă, Dumnezeu le dă, sug la trei țâțe și tot nu-i mai satură dracu! O noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe lună, bani de tren, bani de cărți, haine, mofturi de derbedeu! Ți-a intrat Iașul în cap, eu ți-l scot, cruciulița mă-ti! Iar tu, tacă-ți fleanca, muiere! Ați trăit pe spatele meu toți cinci ca niște căpușe. Uite, am mâinile degerate, picioarele mi-s pline de varice, mănânc o dată pe zi, eu nu mai pot, calul nu mai poate, trag la ham cu el să aveți ce crăpa, iar vouă vă arde de studii! Dumnezeii mamei voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ne ostenim pe moșia tovarășului maior Spiridon și a cuvioasei Cătălina, futui mama ei de viață! Un securist împuțit și o curvă conduc obștea! Vezi matale ce încercări îi pregătești, că te știu om iscusit, ai scăpat mânăstirea de atâtea căpușe, ne scapi și de el. În 4 ani au trecut sute de panacidari prin ograda, 3 neînțărcați au rămas la sânul Maicii Domnului. Gata, a înțărcat bălaia pentru al patrulea. Dacă și ăsta va fi primit la supt, îmi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
condiția să le rămână lor cimentul pe care îl filtrează. Da’ tovarășii de la partid nu au fost de acord, iar tâmpitul de Todea activistu’, cu figura lui de strung din primul război mondial, a venit la școală umflat ca o căpușe să ne spună că noi suntem patrioți și nu ne vindem nici praful de pe case. „Tui Dumnezeu’ lui de țugulan!... Vin cu tine la Cluj, să stăm iar pe terasă...” Mergeam la Cluj și ne așezam la „Croco”, pe scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fără laure, fără scut, Doar ocrotit de Sfântu-n toate, de toate care-s la trecut. 11 august 2004 „La plăcinte, înainte, Iar la trudă înapoi!” Iată-n câteva cuvinte Ce cangrenă roade-n noi. „Ce-i în gușă, și-n căpușă”, Dar de gușa este goală Și nu-i truda ca țepușă, În căpușă e răscoală. Am trudit precum părinții - Poate puși în rând cu sfinții; Ei mi-au dat de la născare Dorul de sacrificare. Zi prostului că-i om deștept
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
la trecut. 11 august 2004 „La plăcinte, înainte, Iar la trudă înapoi!” Iată-n câteva cuvinte Ce cangrenă roade-n noi. „Ce-i în gușă, și-n căpușă”, Dar de gușa este goală Și nu-i truda ca țepușă, În căpușă e răscoală. Am trudit precum părinții - Poate puși în rând cu sfinții; Ei mi-au dat de la născare Dorul de sacrificare. Zi prostului că-i om deștept, „Că ți-ai găsit de furcă” Și vrea să te facă adept... Spre
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mă analizează, îmi disecă sufletul, încearcă să descopere sensul faptelor. Dar eu, Mamă? La ce mă raportez? La mine. Poți la fel de bine trăi prin alții așa cum lumea există datorită soarelui. Suntem, una alteia, planetă și satelit. Nu, Mamă, tu ești căpușa mea, eu sunt un concept care te-a creat pe tine și pe mine. Tu ai nevoie de mine, raportarea îți dă vitalitate, de când spui că mori și nu mai mori odată, vreau să fiu liberă, cine te oprește? Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
afânat creierii, tot cârtițele au săpat galerii între partidele Administrației locale, știindu-se faptul că Președintele Consiliului Județean, Primarul sau Prefectul, la nevoile așa de mari ale orașului, n-aveau bani nici să se urineze în centru. Neghina umană, elevii, căpușele părinților care ofereau prin stațiile de 10.000 de decibeli: rapp, jazz, swing, manele de top, au fost arma care stopă invazia. Și primele care au plecat au fost cârtițele. Nemaiavând cine să le afâneze Pământul, holdele s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au În spate ca o vegetație crescută Într-o carne bolnavă, pe cei care-i mână la cerșit trăind pe spinarea lor. De obicei copiii și bătrânii cad victime, sunt Împinși la cerșit cu multă cruzime de trântori bețivi, de căpușe sinistre, hahalere analfabete, pândind din umbră și eventual pedepsind fizic orice eșec, minciună sau ascunzișuri. -Ia maică și tu un măr, sunt săracă, nu am bani nici pentru mine. Ia maică și mănâncă-l o să-ți facă bine,,. Antoniu mulțumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
civism, buimăceală, analfabetism, și ei se dau mari că Europa ne-a primit,,....Nu ești atât de bătrân, mai poți ține un măturoi În mână. V-ați Înmulțit ca șobolanii, nu mai are omul loc de voi, sunteți ca niște căpușe. Îmbolnăviți imaginea țării. Când a spus ,,țării,, , bărbatul s-a ridicat pe vârfuri arătând cu mâna undeva, Într-o direcție imprecisă. Lumea s-a strâns ca la bâlci. Unii Înjură scârbiți Ăei știu pe cineă, alții aplaudă, iar Antoniu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
silă. Eu muza ta? Ia-ți drept muză un scaiete, o umbră, un bolovan, un coșmar, o viespe, un câine râios, o balenă lehuză, o frunză moartă, o grindină, un perete de mucava, un denunț, un sex de limax, o căpușă, o baie de sânge, o libarcă.... -Ești nebună, oprește-te odată! Apoi tare, din ce În ce mai tare se aude plânsul ei În hohote isterice. Închid fereastra și mă afund În fotoliul În care Îmi place să somnolez ca o pisică și realizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
țară și așa destul de amărâtă, viperele care cu veninul lor au ucis orice urmă de demnitate națională în acest popor, care nu mai are mult până să ajungă în stadiul de vite numai bune de pus la jug, lipitorile și căpușele care sug la adăpostul legilor, sângele acestui popor nenorocit. Sunt adept fără rezerve al unui partid care să nu fie al îmbuibaților ce la umbra unei așa zice democrații și a parlamentarismului găunos, viciat de interese și apucături de gașcă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mare tâmpenie, ori este un fragment (un ciob prețios) dintr-o mare sforărie, hoțească al zilelor noastre căruia îi va cădea pradă, nu banul public, ci însăși bănuțul cel amărât al calicului, care ni-l ia lunar o instituție tip căpușă, care nu prea se știe ce hram poartă, și unii spun că era mai bine înainte de apariția ei. Cine a pariat pe al doilea aspect de mai sus, poate fi sigur că a câștigat detașat pariul. Respectivul fragment, constituie punctul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
deși punga o pusesem la muiat, ehei, de când... Eram amărât și lejer deprimat, (cum ar zice prietenul meu X, deprimatul de serviciu pe oraș), gândindu-mă intens, trebuie să recunosc, nu la nemurirea sufletului, ci la nemurirea ploșnițelor și a căpușelor cele grase, ajunse la guvernarea României. Aș fi dat orice, ca să găsesc și eu în noianul acesta de melancolie aproape suicidară, un subiect care să mă înveselească. Țuica și vinul, ar face probabil ceva în privința asta, dar după părerea și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aruncat ziarul cu prima ocazie. Ce rost aveau toate astea? De ce nu-l lasă în pace? El nu a chemat pe nimeni să se vindece și în plus nu cere bani nimănui pentru asta, în schimb sunt probabil sute de căpușe care fac bani deja pe spinarea lui. Doar asta e însăși definiția miracolului, el trebuie să se întâmple numai o singură dată. De ce oamenii cer repetarea a ceva ce nu se poate întâmpla decât o dată sau extrem de rar? În loc să împărtășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
metamorfozare a bolii înapoi în recunoaștere, acceptare, eliberare, reactualizarea și demascarea sentimentului. Când nu mai poate fi însoțită de speranță, iubirea se concretizează sub forma obsesiei, psihozei și a depresiei; atunci survine și instalarea bolii. Ea se alimentează ca o căpușă, ca o tumoră, din acest surplus încrâncenat, neeliberat de forțe și energii searbede ce zac în noi, sub forma iubirii interzise, refulate, neîmplinite. Deci atunci când nu poate fi eliberată, obiectivată, iubirea se metamorfozează în boală, afectul paralizat eșuează în fiziologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și s-au lăsat pălmuiți de nenorocitul ăla de sindicat. Vocea îi devenise din ce în ce mai sonoră, într-un crescendo turbat. Dar se pare că mă trag și pe mine după ei! Ca de obicei! Compania asta nenorocită mă stoarce ca o căpușă! În orice caz, asistenții tocmai au primit încă o sută de parai pe lună. Să vă bucurați de ei. Toți cei aflați în jurul mesei și-au ținut ochii coborâți, nedorind să se uite la ea. — Deci? a zis Vivian. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ar trebui să o las naibii de militărie, să-mi arunc uniforma de pe mine, să-ți dau cheile unității și să-mi iau tălpășița de-aici. Asta mi-a plăcut întotdeauna la tine, ce e-n gușă e și-n căpușă, se gîndește Regizorul. Colaboratorule, îi spune, știam din ce aluat ești făcut încă din prima clipă în care ne-am întîlnit. Nu-i nevoie să te ascunzi, știu că știi povestea pe de rost. — N-am cui să-i explic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întâmplare mi-am pus mâna pe genunchii tăi. Nu este adevărat. La noi, în sistemul nostru solar, asemenea gesturi sunt firești, obișnuite. Nouă ce ne vine să gândim, aia ne și vine să comitem. — Ce-i în gușă, și-n căpușă, spuse Stejeran 1. — Poftim? nu înțelese Getta 2. Ce-ai spus? Un proverb de la noi, răspunse Stejeran 1. Adică, altfel zis, ceea ce ai vrea să spui, ceea ce ții în gușă, să și gândești, adică să ții în căpușă, în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și-n căpușă, spuse Stejeran 1. — Poftim? nu înțelese Getta 2. Ce-ai spus? Un proverb de la noi, răspunse Stejeran 1. Adică, altfel zis, ceea ce ai vrea să spui, ceea ce ții în gușă, să și gândești, adică să ții în căpușă, în minte. — Mă rog - zise Getta 2 -, așa e la voi. La noi proverbul ar suna „l-așa gușă, așa căpușă”, adică „spune-mi cum vorbești ca să te-auzi cum gândești”. În plus, la noi nu e neapărată nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Adică, altfel zis, ceea ce ai vrea să spui, ceea ce ții în gușă, să și gândești, adică să ții în căpușă, în minte. — Mă rog - zise Getta 2 -, așa e la voi. La noi proverbul ar suna „l-așa gușă, așa căpușă”, adică „spune-mi cum vorbești ca să te-auzi cum gândești”. În plus, la noi nu e neapărată nevoie să vorbești, să spui cuvinte; ne înțelegem telepatic. — Cum vine asta? întrebă Stejeran 1. — Nu știi ce-i telepatia?! Când nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-său chiar aveau să sfârșească într-un țarc, la Evin. Mai făcuseră și alții isprava: mituiseră groparii șiiți, ca să-și ia defunctul după ce îl puseseră în pământ și să-l ducă la turnuri, după mitul străvechi. Se urcaseră ca niște căpușe pe zid, mort și viu, sprijinindu-se spate în spate. Unii osteniseră până sus, pe alții îi adulmecaseră câinii, chiar dacă patrulele erau bete, fiindcă li se plătise o noapte de chef. Tresări, scuturat de umăr: — Ți-a venit mașina, îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
freca mărunțel, mărunțel de podul palmei și striga iar: - Hai, cuscre Ilie, cumpără praful de pureci "Lux", doi lei cornetu, neam de neamu mă-ti n-a scăpat de păduchi! Apropie-te, neamule, ia praful! Vindecă râia și gălbeaza! Omoară căpușa în găoacea ei?Nu te zgu", cumetre! Răgușea. Țăranii, neîncrezători. Le-ar fi trebuit praful străinului, că-i sugeau lighioanele, dar de unde să știe ei că e bun? În cele din urmă, caramangiul înșfăca pe câte unu! și-i punea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]