5,129 matches
-
-ntâmplă că n-am la mine blăstămurile părințești. Fă bine să-ți aburci burduful ist'cu bani în spinare, să mergem la casa mea. Ș-acolo ne-om blastama unul pe celălalt. Ai priceput? CODÂRLIC: Am priceput. Da' de ce să car eu banii și să nu-i cari tu? DĂNILĂ: Păi ce, s-a hotărât că-s banii mei? Dacă-i așa, atuncea nu mai mergem nicăiri; tu te duci în baltă, iar eu iau burduful în cârcă și mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
părințești. Fă bine să-ți aburci burduful ist'cu bani în spinare, să mergem la casa mea. Ș-acolo ne-om blastama unul pe celălalt. Ai priceput? CODÂRLIC: Am priceput. Da' de ce să car eu banii și să nu-i cari tu? DĂNILĂ: Păi ce, s-a hotărât că-s banii mei? Dacă-i așa, atuncea nu mai mergem nicăiri; tu te duci în baltă, iar eu iau burduful în cârcă și mă duc în treaba mea. CODÂRLIC: Nu, bădie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SMARANDA: Apoi bine, Dănilă, numai cu dracii n-ai avut în cârcă până acuma. De unde l-ai mai scos și pe-aista? DĂNILĂ: Las', nevastă, că ți-oi spune eu altădată cu amănuntul. Acuma umblă de adă niște banițe să cărăm în casă bănișorii pe care i-am dobândit cu capul ista prost al meu. (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede. Din culise, vocile lui Ispas și Anisiei) ANISIA: Ba eu îți spun, barbate, că l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
NIȚĂ: Da' cuvântă săptămâna asta, dascăle Pitac! PITAC: S-a iscat în sat un călugăr venetic, un batist sau un inochintist, ori dracu' știe ce-o fi fiind. L-a cules de la Dâmbu' Ciorii Ilinca lui Dudău și l-a cărat în spinare prin pârâul Suveicii, că s-a umflat apa și s-a rupt puntea. NIȚĂ: Și n-a putut să-l lepede în baltă, să se ducă de unde-a venit? PITAC: Păi nu, că vrea să-i citească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PITAC: Păi nu, că vrea să-i citească și ei un acatist pentru iertarea păcatelor. NIȚĂ: Adevărat, Ilincă? ILINCA: Da, părinte. Că n-aveam să-l las pe malul gârlei. Nu-i și el suflet de creștin? NIȚĂ: L-ai cărat aici să-ți citească un acatist, da? Ei lasă că ți-oi da eu un acatist, de nu li-i putea duce...! (Către Pitac) Și ce poftește cuvioșia sa? PITAC: Nu poftește nimic altceva decât să facă minuni. NIȚĂ: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
abordează și el un regim ceva mai diversificat. Și, imediat ulterior momentului de euforie, a revenit panica, oare ce-o fi obiectul ăla din geam? S-au holbat un timp, apoi, după ce au descifrat ce era de descifrat, s-au cărat urgent pe la casele lor. Măsura lui Nae a avut așadar efecte imediate, curioșii au dispărut unu-doi din balcoane, așa, cu nasul pe sus, țâfnoși. Și de atunci, cum îl vedeau în capul străzii venind spre casă, la fel de țâfnoși, intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Se vorbea despre ei așa, misterios, de parcă nimeni nu-i cunoștea. Nu făceau o treabă de toată mâna Apa nu curgea la pompă, la chiuvetă. Pe nicăieri. Nici urmă. Dacă vă spun! Așa că tanti de la dispensar, prevăzătoare până în măduva oaselor, cărase după dumneaei o sticlă. Și ne îngăduia să bem o gură. Maximum două. Cât să se ducă pastila. Era o tehnică specială. Să nu consumi prea mult. Să ajungă la toți. Să te gândești și la colectiv. Așa. E rușinos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
eram cam sub un bolovan. Hai mai încolo. Când... o locomotivă micuță cu un trenuleț de agrement, probabil pe sus pe acolo erau cabane. ceva. Am mai stat special încă vreo oră. până când am văzut trenulețul urcând. Ca mocănițele care cărau lemne pe vremuri. Probabil avea și cremalieră. Adică, în porțiunile foarte înclinate, mai intra încă o roată cu un soi de crestături dințate și roata aia ajuta să treacă de porțiunile grele. O roată suplimentară cu niște dinți ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cu copiii, să-i înveți de mici să se descurce. I-a șters mucii cu o batistă, i-a dat o palmă peste fund și tuleo, tată! Și Silvică a luat doi pepeni, mai mare dragul. Să vezi cum îi căra! Și oamenii îl întrebau, ce faci, măi, Silvică? Ai cumpărat pepeni? Foarte bine, bravo, de ce să nu cumperi dacă-s ieftini? Pomană! Nu-i păcat? Pe la 10-11 s-a mai încălzit, și nenea acela și-a dat șapca jos și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în Ungaria și trebuia completată. Ne băgau apoi în cap ce mare fericire îi comunismul. Timpul se scurgea odată cu speranțele noastre că vom scăpa cândva din iadul cela... În a treia primăvară, o început construirea unei căi ferate înguste, pentru cărat lemnul din pădure. Șine erau, dar aveau nevoie de traverse. De unde să le ia? Le-o venit ideea să le facă pe loc. Au adus o mașinărie și un tractor s-o învârtă. Și gata treaba. Lipseau doar oamenii care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
intâlnire În aproximativ jumătate de oră, În fața magazinului Moldova. Ajunsă aici cu cărțile Înghesuite În două “trăiști” miam găsit un colț mai ferit unde să pot aștepta fără să fiu Îmbrâncită de cei care, Într-o haotică mișcare, căutau, cumpărau, cărau... daruri pentru apropiatul crăciun! Afară era un ger care Îți spulbera orice urmă de plăcere, făcând să-ți Înghețe chiar și nervul zâmbirii. După ceva vreme, sosește și bunul meu prieten, căruia Îi Înmânez o carte. Am schimbat câteva impresii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că era adevărat ceea ce auzea. Când văzu că era adevărat, începuse a plânge și ea. Se îmbrățișară ambii și așa au plâns împreună, până se mai liniștiră. Ce puteau face mai mult? Nimic. Bănuiau cine ar fi putut intra și căra din beci, dar vorba ceea, hoțul dacă nu e prins, nu e hoț. Nu le rămânea nimic mai mult decât să se împace cu pierdera și să tragă învățăminte din cele întâmplate. Au continuat ziua mai departe, ca de obicei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să țipe ceva despre drepturi și ceva despre alegeri, ce le trebuie la aceștia drepturi când nu ai ce face cu ele, casa e a statului, fabrica e a statului, asfaltul pe care umbli este al statului, autobuzele care te cară la serviciu sunt ale statului, stațiunile unde te duci să-ți tratezi reumatismele, după ce iarna crăpi de frig la locul de muncă, sunt ale statului, nisipul de pe plaja Mării Negre este al statului, până și aerul sărat sau ozonat pe care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai aproape de casa prietenei noastre, și nici bani pe taximetru nu dă. Se spune că este foarte zgârcită. Cu mine este foarte generoasă. Alergatul pe străzi nu mă deranjează, căldura este cea care îmi face probleme, și sacoșa în care cărăm o salată de cartofi. De la mine nu așteaptă nimeni nimic, se știe că cei care vin din țară sunt săraci lipiți pământului. Uneori se face și chetă pentru ei, dar Silvia nu admite acest lucru pentru mine, gest pentru care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
afla în stiva din grădina mătușii Valeria, unde vărul Rică o ridicase. Am acționat ca-n filme, într-o noapte fără lună, când Rică lucra în schimbul trei. Împreună cu Lala și cu cei trei frați Cimpoieșu am spart stiva și am cărat 20 de scânduri acasă în fundul grădinii, într-un zmeuriș. A doua zi însă la prima oră, era vară și noi eram în vacanță, tanti Valeria intră la bunica, disperată că a fost călcată noaptea de hoți, care i-au furat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
gemând. Mai văzu un cuplu de vârstnici care Încerca precipitat să-și facă loc prin mulțime, ca să prindă două scaune rămase neocupate și pe o doamnă cu un copil de mână, izbită de o tânără care trecu În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin șisi trase peste umeri pelerina stacojie, cu tiv aurit, bătrânul Își plimbă degetele peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de salcâmi sălbatici. Am fost transportat cu furgoneta Într-o Însorită zi de primăvară. Șoferul (un domn cu mișcări repezi) Împreună cu Teofil m-au ridicat din spatele mașinii, de pe patul ca o targă, improvizat din două pături groase, și m-au cărat cu mare greutate până la mormântul Otiliei, fiind nevoiți să ocolească bălțile de apă formate pe alee după ploaia recent căzută. Mormântul era acoperit cu lalele roșii, neasemuite. M-au așezat chiar la căpătâiul ei, lângă criptă, cu capul aplecat spre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de la intrare, fără să mai spună ceva, fără să salute. Eram uimit, derutat, de parcă jucasem rolul cuiva Într-o piesă necunoscută. Totul se Întâmplase atât de repede... și atât de firesc! A revenit după câteva ore, cu două geamantane uriașe, cărate de un taximetrist burtos, care s-a uitat la mine ironic, pe sub ochi. Melanie m-a asigurat de câteva ori că nu o să-mi rămână datoare, În ciuda eforturilor mele de a o determina să Înțeleagă că nu o făceam pentru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
suflarea. Și asta pentru că a constatat cu spaimă că blocul nostru era acoperit cu un praf negru, așezat În straturi peste pereții exteriori. Doar blocul nostru. Nici o altă clădire vecină ori de prin Împrejurimi. Ciudat a fost și atunci când au cărat coșciugul pe scări și au vrut să-l scoată afară. Ușile de la intrare refuzau să se deschidă. Se Înțepeniseră ca niciodată până atunci, Într-un fel al lor, neștiut. Au fost chemați cei mai puternici oameni din zonă, dar nici unul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pumnul. Goanță s-a Întors cu fundul spre el și a bătut cu palmele-i groase peste fesele sale mari. Mai auzirăm doar claxonul camionului. În cele din urmă respirarăm ușurați. I-am luat trupul În brațe, intenționând să-l cărăm câte doi, dar era atât de ușor Încât Îl ducea doar Pistruiatul. Fără nici un efort. Iată vechea biserică. Cimitirul se afla În spate. Pământul era reavăn, afânat de ploaie. Cu bețe și cioburi mari (Goanță găsise chiar o bucată de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
înapoi, în bocancii găsiți, și gândi: i-aș duce la poliție, dar, oare, or fi valorând mult? Pentru mine, poate, pentru alții, cu siguranță, nu. Deci, îi ascund.și îi ascunse, cu tot cu bocanci, în sacoșa în care, de obicei, își căra hrana zilnică. Sosiră și celelalte trei colege de măturat la blocul din asociația de locatari și de proprietari, la care era angajată, de mai bine de trei decenii. Orele de până la amiază trecură destul de repede. După prânz se duse grăbită
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
duzină? Nu! Gata! Nu! Ce, nu, măi femee? Nu te mai vreau de soț. Afară! Afară și din mașină, și din case, și din servici! Ticălos ce ești. Dar, să-ți explic. Nu! Explicația s-a realizat. În momentele acestea. Cară-te, pe plaja de pe care m ai cules, după care mi-am îngropat, fără vină, un deceniu de viață. Pleacă! Dispari din ochii mei! Scârbă de om, ce poți să fii! Hachițele De unde să fi știut, tânărul Costache Blându, cum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în buzunar. Când am terminat, am respirat ușurat. Am ridicat cufărul și l-am cântărit în mână. Era greu. În viața mea n-am mai simțit o astfel de oboseală. Nu, n-aș fi putut pentru nimic în lume să car singur cufărul. Afară se înnorase din nou; o ploaie măruntă începu să cadă. Am ieșit din casă în speranța că o să găsesc pe cineva care să mă ajute să car cufărul. În jur, nici țipenie de om. O clipă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Nu, n-aș fi putut pentru nimic în lume să car singur cufărul. Afară se înnorase din nou; o ploaie măruntă începu să cadă. Am ieșit din casă în speranța că o să găsesc pe cineva care să mă ajute să car cufărul. În jur, nici țipenie de om. O clipă am scrutat îndepărtările. Am zărit prin ceață un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos. Nu-i puteam vedea fața, acoperită cu un fular mare. M-am apropiat încet de el. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
M-am apropiat încet de el. Înainte să-i fi adresat vreun cuvânt, începu să râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în cap. Spuse: - Dacă vrei un hamal, l-ai găsit! Ha! Am și un dric. Car morți în fiecare zi și-i îngrop în Șah Abd-ol-Azim, ha! Fac sicrie, am sicrie pe măsura fiecărui om, la fix. Sunt gata oricând, ha! Râse în hohote, de i se scuturau umerii. I-am arătat cu mâna în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]