1,241 matches
-
îi zâmbește, Se scurg stropi mici, fierbinți, pe fiecare rând, Citind scrisoarea-n care îi spune c-o iubește. Citește mai mult În satele uitate-n răscrucile din munțiDoar clopote bătrâne mai tulbură tăceriși lacrima de dor, a celor triști, cărunți,Ce-și duc amarul zilei sub crucea de poveri.Zăvorul de la poartă l-a-nțepenit rugina,Poștașul trece rar, scrisorile-s puține,O zi e cât un veac, îi macină rutina,Prezentul se deșiră-n risipă de suspine. În duh de rugăciune
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
un trist fiord; Cuvinte agonizând a flori pe ram, Povești care făceau atac de cord. Nici n-am plecat dar parcă nici nu sunt, Nici nu ți-am dat dar nici nu am primit, O umbră gri, amurg de dor cărunt Ce pasu-n mersul tău și-a potrivit... Cuvinte care-și plâng nemărginirea La poarta altui gând neterminat - Noi suntem astăzi zarea și privirea Ce peste timp să crească au uitat ! de Gabriela Mimi Boroianu 31.05.2016 Referință Bibliografică: Amurg
AMURG DE DOR de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379588_a_380917]
-
OCTOMBRIE, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016. Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie. Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri... Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015. Elisabeta IOSIF Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie... Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri. Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
cerul ridicat peste chipul tău mirat, peste ochi ți se așează, steaua-n frunte-ți luminează, și prin gând nesărutat în simțirea mea vibrează. Și m-adun înspre lumină, către fruntea ta senină, eu, venind dinspre pământ, aripă cu zbor cărunt care cerului se-nchină, rătăcind în largul sfânt. Mă-ntregesc cu tine-n cer, râsul, plânsu-n mine pier și rămâne doar uimire revărsând spre amintire, împlinind tot ce mai sper într-o clipă de iubire... 5 octombrie 2015, București Referință
CLIPĂ DE IUBIRE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381256_a_382585]
-
în frunze de stejar, Că ai noroc la visuri, si, în realitate, Tu le visezi, le crezi, iubești cu Hâr. Păstrează visul viu, e- a ta virtute, Ce-ți readuce- n zori-de- zi copilăria, Unește- te cu cerul și stelele cărunte, Și cânte sufletul, cum cântă ciocârlia. Povestea fluturelui Ți-am încercat buzele... Erau fierbinți frisonul ultimului cuvânt "Rămâi!" sarea că o minge pe treptele dărâmate. Iar eu zburăm în mâini țineam aripile tale de fluture le prinsesem când se ferfenițau
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
în frunze de stejar, Că ai noroc la visuri, si, în realitate, Tu le visezi, le crezi, iubești cu Hâr. Păstrează visul viu, e- a ta virtute, Ce-ți readuce- n zori-de- zi copilăria, Unește- te cu cerul și stelele cărunte, Și cânte sufletul, cum cântă ciocârlia. CROIALA BUNĂTĂȚII Croiala bunătății o ai de mic, copile, Când lacrimile ochii tăi îi inundau, Și-aveai răbdarea unei crengi umile, Tu înflorind, mici buburuzele te miluiau. Și orișice lumină o regaseai în carte
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
nordice, mai umede. In uniformă cu cravată, având la centură în tocul negru de piele, micul dar puternicul meu revolver SW de 38 și vesta anti-glonț pe sub cămașă, arăt încă destul de bine, după cum spun unii. Doar părul, în mare parte cărunt îmi trădează totuși vârsta: Cu toate acestea, sânt mai activ decât mai tinerii mei colegi, care se miră de viteza mea de reacție, când le arăt câte o figură de Judo, sau când în poligon, la antrenament, trag rapid cinci
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
azi, doar să le depășesc. Tiparul universurilor mele mă duc prin Timp, ca să mă dumiresc. Vreau să m-accept ce sunt, sau ce nu sunt, cu tot cât e, să mă împac cu sine. Câte întrebări mai stau sub păr cărunt, mă vor influența pe mine, pentru mine ? De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Introspecție / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2338, Anul VII, 26 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dorel Dănoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
INTROSPECȚIE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374458_a_375787]
-
de gheață. Calc pe movile de gând numărând cocorii Spre cer cu credință-mi întind mâna Acolo unde speranțele împrăștie norii Și-n iriși se scufundă blândă Luna Pe lângă mine trece timpul pălind-n asfințit Pășind cu vântul prin ramuri cărunte În lumini confuze scăldate-n infinit Crâmpeie de vise se zvârcolesc în tâmple Cu speranță-n prag închid ușa iernii Aștept să renasc cu firul ierbii Zorii să-mi sărute cearcănele serii Primăvara din mine să zburde cu cerbii Valentina
CU SPERANȚĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373342_a_374671]
-
război, E-așa de curat și-i frumoasă perdeaua Făcută-n gherghef, cănd veneai pe la noi! Mai simt busuiocu-n ungherele toate, Buchete și-acum la icoane mai sunt! Cămara cea plină cu multe bucate, Din rafturi mă cheamă prin timpul cărunt. Eu știu... ce a fost nu mai poate să fie, Și nici ce-am trăit nu se-ntoarce vreodat’ . Mă macină dorul, bunica Mărie, Căci viața din viața cu tine-a plecat. Referință Bibliografica: Bunica Mărie... / Emilia Amăriei : Confluente Literare
BUNICĂ MARIE... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373512_a_374841]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > VALEA RÂȘNOAVEI Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VALEA RÂȘNOAVEI Râșnoava, vale frumoasă, Cu a ei apă spumoasă Coboară de sus, din munte Sub pădurile-i cărunte. Molizi, brazi împodobiți, De chiciură-ncărunțiți Strălucesc falnic sub soare, În natura-mbietoare. Cu meandrele-i cotite Și coastele-i însorite Curge liniștit-așa Pân’ ajunge-n Prahova. Ionel GRECU Predeal, 28 XII 2015 Referință Bibliografică: VALEA RÂȘNOAVEI / Ionel Grecu
VALEA RÂŞNOAVEI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373633_a_374962]
-
CA DUPĂ NUNTĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Kuppenheim, Vineri, 2 Decembrie 2016 E liniște ca după nuntă, Nici lapoviță nu-i, nici ploaie, Din Munți cu barba lui căruntă Coboară Moșul Nicolae... Copil plecat prin țări străine, Inima ta de ce suspină? El o să vină și la tine Cu traista plină de lumină! Tu singurul din câți mai sunt Moș Nicolae, moșul meu, Cel mai iubit de pe pământ Să te
E LINIȘTE CA DUPĂ NUNTĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371379_a_372708]
-
Iosif Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie. Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri... Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371429_a_372758]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNTORS DINTRE GERURI Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului E pace-n pasteluri și-un nor se încruntă, Fântânile-s toate fecioare la drum, Coboară-nserarea pe zarea căruntă Și-aduce-a descântec din brumă și scrum. La colț de mesteceni se-ntoarce să-și strige Iubirea de-o vară, s-o strângă la sân, Dar haina-i șireată, rugina-i ajunge În plete, în sânge și-un soare hapsân Pândește
ÎNTORS DINTRE GERURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371585_a_372914]
-
se duc și inimi se frâng Când palme m-ating și păru-mi revarsă, Pe cerul de pânză un soare răsare. Un chip prinde viața c-o inimă arsă Dizolvându-se-n ploi pe-o buză de zare. Dar toamna căruntă culori îți mai fură Când cerul își pierde lumina-ntr-un nor, Aromate săruturi în colțul de gură Se sting în tăcerile amare ce dor... de Gabriela Mimi Boroianu 11.11.2014 Referință Bibliografică: Culori / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare
CULORI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371626_a_372955]
-
pocăiți, dorim nespus sfințirea, Mai mult decât pot spune în cuvinte. Îți mulțumim! A Ta-ndurare iartă, Păcatul tinereții săvârșit, De-om mai greși, Te rog, acum ne ceartă, Ca să pășim curați în infinit! Anii s-au dus dar tâmplele cărunte, În inimă și gând au pus un jar, Să-naintăm spre plaiurile sfinte, Purtând cu noi o cruce și-un calvar. 08/07/13, Sînpetru Mare, TM- Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Trec anotimpuri / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TREC ANOTIMPURI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373846_a_375175]
-
tu te-adapă, Toți sfinții din mine să scoale!” „Pe mine m-adormi în statuie; Din dalt-ai cioplit zece vise, Potcoavele-mi sunt fără cuie, Din pulpe-mi cresc astăzi narcise.” Din palme-căuș ea se-adapă; Cu ochii și coama căruntă, Lăsase să-i scape din pleoapă O lacrimă-n silex de nuntă. Stejarul se-nclină pe ei, Din ramuri le face divan, Pe liniști le spulberă tei, Cu perna din bolovan. Clivajul se-ncântă pe moaște, Și iapa se sparge
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNUL în urbea mea o singură stradă pe stradă o singură casă în casă trăiește un om un singur om stă pe o prispă din curtea aceea cu scânduri rupte uneori croiește gânduri sau stele cărunte doar el și vântul ascultă cum plânge timpul... alteori zidește un munte spre cer să se urce să arunce pe boltă pulberi de stele din lacrimi croite în nopți de durere... bătrânul nu a spus nimic doar a zâmbit și
BĂTRÂNUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374083_a_375412]
-
bucată de vreme existența înainte de ’89, toate îmi par familiare văzute de la distanță și în același timp străine, văzute de aproape. Oamenii nu mă mai cunosc, nici eu nu-i mai știu, recunosc vreo doi, totuși, mult îmbătrâniți, cu bărbi cărunte, cu guri știrbe, mă privesc și ei mai lung, neștiind de unde să mă ia, ezitând să mă salute sau nu. Un aer de vetustate emană și o seamă case, cu zugrăveala scorojită, cu bălăriile urcând până în dreptul ferestrelor, dincolo de care
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
te simt să mă plec să te-ating mă plimb, fulg pe bob un bârlog de-nfrățit pe polog margini lungi psoași dungi porți de strungă s-ajungă minutar în cuibar inelar circular rotocol aștrilor luminițe pocnite scânteiere pe piele peri cărunți punți pe umeri revin degete mișc rotocol în sensul acelor de ceasornic perpetuum mobile în rotire de aștri scrâșnete interioare la atingere între spate dealuri lungi fire de păr pe ceafă se strâng ceară de albine culcuș șaua umerilor nu
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
brazde inima și gândul. Zbaterea-ți prin tâmpla de țăran, zvâcnește, Pasărea prin crânguri cântă românește, Valea clipocește sub aluni, pitita, Si miroase-a iarbă de curand cosita. Înțelepții lumii stau pe vârf de munte Cu priviri divine și tâmple cărunte, Numai satul știe dragostea s-o poarte Dincolo de viață, dincolo de moarte. Marele Maestru mânuind penelul, A pictat pe pânză lumii, Idicelul Și i-a dat viață veșnică de zestre Raiul drept grădină de comori terestre. Referință Bibliografica: Numai satul știe
NUMAI SATUL ȘTIE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375420_a_376749]
-
trei zile Și-au jucat pe săturate Moși cu babe, și copile Cu feciorii lați în spate. Și copiii, o grămadă, Cu opinci noi în picioare, Au jucat sârba-n ogradă, Pe cuvântul meu de-onoare! Deși tâmpla mi-e căruntă Și-mi stătea mai bine-acasă, Spre sfârșit, m-am dus la nuntă Și m-am așezat la masă. Vin?... am prins o picătură! Carne? ...câteva ciolane! Și un drob de răcitură, Ce-am găsit printre castroane. Și, aici, fără vreo
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
cuvântului și-a pierdut din forță și temeritate, poetul asistă aproape placid la uzura propriilor sale stihuri , stihurile destrămării. Matricea paradisică bântuită de fantasme, viziuni terifiante și de nălucire neagră . Și peste tot și toate, planează umbra și gândul omului cărunt , risipit, destrămat și irosit în nimicnicie: Bibliotecile îmi trec prin ochelari, peste scrieri vine bătrânul amurg, cu biciul mă tot lovește un nătărău, prin tâmplele obosite anii îmi curg ( Mozaic de februarie). VIRGINIA PARASCHIV Referință Bibliografică: Stihurile destrămării, cronică de
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
oară. Era un tip puțin mai înalt decât căpitanul și cam de aceeași vârstă cu el, îmbrăcat în blugi bleumarin, o geacă de piele și încălțat într-o pereche de ciocate cu pinteni, asemănătoare cu ale lui Tutoi. Avea părul cărunt, lung și prins în coadă, mirosea a JAGUAR Classic Black. Fața luminoasă cu ochii albaștri, strălucea în ton cu dantura albă de porțelan, când îi vorbea și îi zâmbea. Cercelul de argint din urechea stângă, lanțul și inelul de aur
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]