588 matches
-
Puternici. Acum se uita lung la Min, pe care nu-l mai văzuse. Întrebă sfios: - Dar tu cine ești? Veselul cârmaci al luntrelor străine apucase să învețe câteva cuvinte din limba lui Abraam și, ca să-i facă bătrânului plăcere, se căzni să înceapă a-i spune ceva, rostind greu vorbele aspre: - Ehe așer ehe... - zise el și se poticni. Voia să spună: eu sunt cel care e cârmaciul luntrei noastre; însă nu izbuti să zică decît: eu sunt cel ce este
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Și dacă greșești, pripindu-te? - Îți corectezi greșeala și înveți din ea. Dar ai folosit un termen fals: nu sunt pripit, cel mult avîntat! Știu bine că nu trebuie să ne mulțumim niciodată cu ce cunoaștem. Unii oameni s-au căznit milenii să se creadă buricul lumii și să fie mulțumiți de cât aflaseră întîmplător, adică mai nimic. Alții s-au scuturat de beleaua asta și s-au căznit întruna să afle mai mult. Asta e lupta milenară despre cunoaștere și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trebuie să ne mulțumim niciodată cu ce cunoaștem. Unii oameni s-au căznit milenii să se creadă buricul lumii și să fie mulțumiți de cât aflaseră întîmplător, adică mai nimic. Alții s-au scuturat de beleaua asta și s-au căznit întruna să afle mai mult. Asta e lupta milenară despre cunoaștere și ignoranță, dintre spiritul progresului și spiritul retrograd. La început lumea era un sat și stelele felinare. Insecta fragilă pictată cu două din cele șapte culori vizibile ale lumii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
inchiziție, a socotit că o carte indescifrabilă este o carte comestibilă. Căci când i-a zis îngerul, dîndu-i cartea, "Ia-o și mănînc-o", Ioan mărturisește senin: Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mîncat-o ". Mulți s-au tot căznit să șteargă urmele vechilor civilizații. Ani în șir s-au străduit și musulmanii, în numele Coranului, să desfigureze fața marelui Sfinx. Ei s-au gândit că Allah le va și pune de-o parte câte o hurie și un munte de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știa atât de bine replicile, Încât, când Hare se Îmbolnăvise, putuse să preia rolul În chiar aceeași seară. Participarea fiului său la spectacolul cu Trilby părea să fie singurul lucru care Îi făcea lui Du Maurier o plăcere reală. Se căznea În continuare cu Marțianul și, În ciuda faptului că era de-acum aproape orb, continua să lucreze pentru Punch, desenând la scară foarte mare, pentru a vedea ce face. Întâmplător, după această Întâlnire produse unul dintre cele mai bune desene după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ureche. De remorcile de spirite ce i se îmbulzeau nopțile pe meninge, ca ordinarii pe maidanele părăsite. Optsprezece zile și luni s-a tot războit spiritul lui Cristi să intre înapoi în propriul său corp. Milogindu-se, lăcrimând, implorând și căznindu-se să împingă din trup afară firul de păr al mustății, al pieptului și al burții, transpirația, saliva și pișatul... - Adică nu făcea numai să crească metale... În pauza de la metale, Cristi ăsta, al Poeților, dădea drumul și la cîte-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fîstîcindu-se când mâna sa, cu instrucție tantrică, o cotrobăi între sâni; alintînd-o și îndemnînd-o să-i răspundă, chiar în limba sa împorcăită, taximetristului. Aceluia pe care, inițiindu-l, căutau să-l înalțe către împlinirile lor spirituale. Cel pe care se căzneau să-l transforme într-un arhat (sfînt) sau chiar într-un bodhisattva (încarnare anterioară a lui Buddha). Grohăia deasupra zgaibaracelor ei bodhisattva: - Îți place, boarfo? - Așa vă-nvață pe voi, la poligon, să luați virajele? - Ce-ți pasă? Dacă nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai ales după cei care își azvârleau metaforele, precum cerculețele, către obiectivul omagiat, începînd cu material, de la nemurire în sus. Era tocmai perioada aia în care, în București, se lățise iarăși zvonul că niște puști îndrăzneți și fără manieră se căzneau să umble un pic, cu mitraliera, la viața Comandantului Suprem. Prin marfare au mai respirat, cum au mai respirat, printre scânduri, dar când au fost basculați, laolaltă cu conținutul vagonului de cărbuni, în triajele Gării de Est, Doru Sinistratul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
alesese, ca saftea, c-un ceasornic dibaci, numai secundar și limbi fosforescente, sculă a cărei curelușă și-o și încolăcise deasupra încheieturii brațului drept, pieptănat la plictiseală, iar și iar, cu vârful firelor de păr către stradă. Nu-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca și cum ar fi recitat o litanie, scuturându-se disprețuitor de praf. Ultima dată bestia m-a lovit. Mai că mi-a rupt piciorul, fir-ar al dracului. Acum cel puțin nu va mai trebui s-o fac. Vultur-în-Zbor s-a căznit să-și scoată din gând această nebunie. Prepelicarul dispăruse din nou, dar - fapt mult mai important - apăruse din nou. De unde venea? Era vreun fel de insultă? Era ca și cum ea - sau altcineva - nu prea voia să-l lase să se stabilească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
facă, apropierea nemiloasei lor despărțiri? Pe o ridicătură de pământ, atenția copilului fu atrasă de o blană verde și groasă. La Început, a mângâiat-o cu palmele, afundându-și cu delicatețe degetele În ea, apoi, mergând În genunchi s-a căznit a prinde cele câteva pete strălucitoare care alergau de colo-colo pe covorul bogat, din mușchi de pădure. Câteva raze de soare Își găseau, după cum adierea vântului clătina bogăția de ramuri și frunze verzi, potecuțe prin care aduceau către patul de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
însuflețea, dres de borș și de arcuș. La urmă ginerele pupă mâna socrului, a nașului și a nașei. Nevasta meșterului mergea cu ei, plângând. La poartă îl văzură pe cumătrul Ghiță Bîlcu între doi gealați de birjari, ținut de subțiori, căznindu-se să se urce în trăsură. Oamenii asudaseră și nu dovedeau. De-abia -lau așezat pe pernele droștii, care se lăsase de atîța greutate. Era roșu și cânta în gura mare: Taci, mireaso, nu mai plânge... Nevasta îl descheie pe la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fum. Pungașii dăduseră afară pe ceilalți mușterii și Bozoncea strigă la Dumitru: - Să-mi faci geamparalele, auzi tu, să joc, că nu mai pot... Mînă-mică, beat mort, căzuse pe masă. Nicu-Piele se ținea bine, deși începuse să plângă. Neacșu se căznea cu acordeonul. Își aduseră aminte de Oacă. - Unde-o fi Ciupitu, săracu! sughiță lunganul copleșit. El pe patul spitalului, și noi în petrecere... Starostele i-a dat una peste gură: 301 - Să nu-mi bocești aici când mi-e bine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aveau ele ce aveau să-și spună, dar să nu fi fost morcovii... 351 Vânzarea Se duse vorba-n București că se ridicase un pungaș iutei și tânăr peste tofi manglitorii, de-l tăiase pe starostele cel bătrân și se căznea să strângă tagma hoților la un loc. Umblau și presării după el, că-i aveau fotografia de când fusese la pușcărie. Până și ziarele îl înfățișau și îndemnau pe tăinuitori să-l dea pe mâna politiei- Omorâse oameni și-l așteptau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Apocalipsului și Cerul Dezvăluit. Spre surprinderea mea, se pare că această Sectă n-ar fi decât o altă modificare, adaptată vremurilor noi, a acelei Superstiții primordiale numite Cultul Sinelui; pe care Zerdusht 1, Quangfoutchee 2, Mohamed și alții s-au căznit mai curând să-l subordoneze și să-l limiteze decât să-l desființeze, respins fiind cu totul doar În formele cele mai pure ale Religiei. Iată de ce, dacă vrea cineva să-i spună Ahrimanism 1 reînviat ori o nouă formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Întâmplare că nu putea să-l sufere. Odaia era supraîncălzită. Din ghetele mele de schi se topea zăpada, ele dovedindu-se a nu fi rezistente la apă, după cum se presupunea. Ochii mei, care Încă mă usturau din cauza strălucirii zăpezii, se căzneau să descifreze un portret așa-zis „tipografic“ al lui Tolstoi. Precum coada șoarecelui de pe o anumită pagină din Alice În Țara Minunilor, portretul era alcătuit exclusiv din tipărituri. O Întreagă povestire a lui Tolstoi (Stăpân și Om), intrase În alcătuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
puritate și o siguranță care mi se par amuzant de comparat cu propriul meu scris de furnică și cu ciornele mele dezordonate, cu paginile masacrate de revizuiri și rescrieri și iarăși alte revizuiri, chiar ale acestor rânduri prin care mă căznesc de două ceasuri să descriu ceea ce el nota cu scrisul lui impecabil În două minute. Ciornele lui erau copii corecte ale gândului imediat. În modul acesta a scris cu o ușurință și o rapiditate fenomenale (stând incomod la un pupitru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
răspunse Oberlus. - De ce? Pentru că vedea lumea Într-un fel, iar ceilalți Într-altul, sau pentru că rămăsese ancorat Într-un timp trecut, pe care contemporanii săi se Încăpățînau să-l asigure că nu exista... - Nu e oare nebun cel care se căznește să lupte Împotriva uriașilor care sînt de fapt mori de vînt? - Mai simplu mi s-ar părea ca morile de vînt să se preschimbe În uriași prin intermediul magiei și să Încerce să-i Învingă, decît să-l Înfrunte pe regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu scrâșnea, opintindu-se din greu. Valerica Scurtu se agita isteric, împiedicîndu-se de bătrână. Grigore Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul francmasonilor! Ce naiba moșmondiți acolo? Era un bărbat de 28 sau 30 de ani, bine clădit cu fața măslinie și trăsături neregulate. În ciuda nasului puțin deviat, a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
împărăție Ardere-ar, fire-ar pustie, Pân va fi a mă întoarce Ochii mei nu se mai stoarce; Plângeți, plângeți ochișori, În suspinuri fiți mai ușori, Va norocul cel tiran Minutul să-mi fie an, Veacul va să-mi fie căznit, Ahtul meu n-are sfârșit. No. 45 Lucru jalnic preste fire Ceasul cel de despărțire; Voi să zic că este moarte Că-ntr-un ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împărăție Ardere-ar, fire-ar pustie, Pân va fi a mă întoarce Ochii mei nu se mai stoarce; Plângeți, plângeți ochișori, În suspinuri fiți mai ușori, Va norocul cel tiran Minutul să-mi fie an, Veacul va să-mi fie căznit, Ahtul meu n-are sfârșit. No. 45 Lucru jalnic preste fire Ceasul cel de despărțire; Voi să zic că este moarte Că-ntr-un ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la sfârșit de săbtămână nu-s brea mulți curcani be-acolo, s-o găsi careva să te ducă-n arest și be mata. Apoi a luat cu destulă greutate trupul tânărului și a-ncercat să-l ridice în căruță. S-a căznit o vreme și s-a răstit la mine scoțând un fuior alb pe gură, de parcă fuma: — Nu vezi că nu bot? Aide, bune mâna! L am apucat pe blond de umeri, după indicațiile lui Petre. Era greu. Petre m-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
anii copilăriei. Ar fi evitat copita calului care l-a catapultat într-o groapă din care a ieșit boțit rău de tot abia peste un sfert de oră. Ar fi evitat creanga cu ghinion de care se sprijinea în timp ce se căznea să apuce o ramură ceva mai mare însă ticsită cu flori de tei numai bune pentru ceai și care s-a rupt aterizând împreună pe o suprafață de teren presărată ici acolo cu prundiș, ici acolo cu spini. Ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puse capsulele și pachetul, învelit în ziare, pe masă; din care începu să se răspândească un miros de pâine proaspătă, unul din jucătorii de table se și grăbi să-l înhațe. Ce comoară ai ascuns aici? îl întrebă, în timp ce se căznea să rupă o bucată de coajă fără a scoate pâinea din ziar. Gustați și vedeți! După ce toți patru au și făcut să dispară una din pâini, sergentul Luca, mai mic în grad sau, probabil, el era dejurnă în ziua respectivă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și se grăbi să răspundă. Doi ani. La orice mișcare îi simțim lipsa; în special mama. Între timp au intrat toți trei în sufragerie. Luați loc, nu stați în picioare! Ce spuneam? Mda, de doi ani eu aproape singur mă căznesc să conduc gospodăria. Mama e mai tot timpul tristă și nu mai are forța pe care o avea când trăia tata. Chiar ea mă sfătuia să mă căsătoresc. Casa e mare, grădina, livada, curtea, acareturile... Pot să zburde cinci-șase copii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]