2,455 matches
-
ca niște oameni beți care se țineau de câte un stâlp”, povestește funcționarul de la Ministerul de Externe. El își amintește că pe vremea aceea locuia lângă Sala Polivalentă și a fost dificil să ajungă acasă din cauza drumurilor blocate de clădirile căzute. „Îmi era și frică să merg acasă. Nu am putut să dau telefon pentru că nimic nu funcționa. Când am plecat nu am putut să ies pe Ana Ipătescu, am venit pe Dorobanți, eram cu mașina și am vrut să ies
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
Cobzariu), în tabăra bosniacilor. El simbolizează, la început, prezența nevinovată, viciată de experiența de viață a celor maturi. Crezând că a găsit un soldat mort, Rambo îl obligă pe Nino să armeze o mină și să o așeze sub soldatul căzut, astfel încât ea să se detoneze când familia sau camarazii soldatului îl vor găsi. Alarmat de zgomote, Ciki iese din ascunzătoarea lui și trage în cei doi sârbi. Rambo cade răpus, dar Nino este cruțat. Urmează un impresionant schimbde replici, în
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
au întors acasă doar prin numele de familie, dăltuite în piatra memoriei și înscrise cu sânge pe crucea simbolică din această parte a localității ce le înveșnicește neuitarea. „O mică rugăciune pentru jertfa cea mare pe Altarul Neamului tuturor Eroilor căzuți în numele Patriei-mamă”, după cum a mărturisit, a înălțat la ceruri părintele Ioan Bivolaru, parohul bisericii din Colincăuți, pentru acei „care au făcut să dăinuie CREDINȚA, LIMBA ȘI NEAMUL, osemintele cărora zac în morminte comune, în locuri neumblate, fiind pedepsiți pe nedrept
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
scoți un uuuuuuu... care să bage în sperieți pe oricine. Uneori, tomahawk din lemn și scalpuri din cârpă la brâu. Chestii facultative. Aveam o pipă comună în care vâram iarbă uscată sau chiștoace de Naționale; în clipe de cumpănă, fumam căzuți adânc pe gânduri. Era bine. Invidioși pe noi, niște puști din strada Omega s-au făcut nemți. Cineva îi învățase rău. Nimeni nu vroia să fie neamț. Toți, cu excepția noastră, ultimii indieni rebeli, vroiau să fie ruși. În filmele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de arabi. Încetul cu Încetul, toate fragmentele acelor cunoștințe au fost strânse laolaltă. În anul Domnului 1294, o corabie a Ordinului a fost trimisă pentru a Încerca drumul trasat de geografii noștri. Ruta era calculată prin raportare la Venus. — Nestemata căzută de pe fruntea lui Lucifer, murmură Dante. Cu cele cinci puncte ale ei fixe pe cer. Pentagrama pe care ai Înscris-o pe carnea victimelor dumitale. — Prin urmare, știi și dumneata. Mișcarea ei constantă e cea mai simplă de urmărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Vodă. — Care Vodă? — Care te-a pus aici. Păi ce, nu știți cum îl cheamă pe Vodă? Ia stați puțin: voi de unde veniți? Sus mâinile! Episodul 21 RĂZĂȘ FĂRĂ SIMBRIE Călugării, înverziți, ridicară mâinile. Domnule voinic - începu Metodiu cu glas căzut - noi n-am vrut să te supărăm, dar... — Vorrrba! - răspunse matahala. Ascultă comanda la mine! Să-mi spuneți scurt, cinstit, fără retorică, cine sunteți și de unde veniți. — Păi n-am spus? Suntem doi călugări moldoveni care pribegesc... — Vorrrba! Locul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În neagra veșnicie...“ sau „Te-ai dus ca un crin de curată / copilă pe veci adorată...“, „nemîngîiatul tău mire“ și altele. În vase de tablă se decolorau trandafiri de hîrtie, Într-o mică vitrină improvizată moțăia o păpușă cu pleoapa căzută. Era atîta ridicol și atîta kitsch În tot acest bazar sentimental și totuși atunci am Înțeles pentru o clipă ce Înseamnă cuvîntul toleranță. Mă aflam În cimitirul românesc și m-am emoționat și mi-a venit să plîng. E moină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu voiau să aibă vreo legătură cu moartea lui Lee - în ciuda faptului că murise în curtea lor. M-am uitat cu atenție la fiecare în parte. Tom suferea de așa o mahmureală încât era incapabil să vorbească, stătea cu umerii căzuți, îmbrăcat într-un pulover albastru, meditând la viața lui mizerabilă. Paul și Claire se așezaseră unul lângă altul, uitând pe moment de certurile lor în fața unei crize de asemenea proporții. Privirile mi s-au oprit asupra lui Paul pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ultimă privire în jur. Privirea lui s-a îndreptat precar către arcadă, iar eu m-am aplecat în același timp, cu inima bătând; cât de penibil era să fii prins chircindu-te după o mașinărie de jocuri. Dar umerii lui căzuți spuneau că deja renunțase. Dezolat, a plecat mai departe. I-am oferit timp să se îndepărteze și apoi m-am extras din ghearele mașinăriei. Sala era plină de adolescenți slabi și plini de coșuri, îmbrăcați într-un fel de costumații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
colțișor întunecat și orice pânză de păianjen de pe tavan. M-am întors să-l privesc pe Nat. A tot plouat în seara aia, nu rău, dar stătuse în ploaie. Părul îi era dat pe spate și umerii pelerinei de ploaie căzuți. Fără șuvița de păr care îi venea peste față, avea o figură de-a dreptul urâtă. Oasele erau prea proeminente, prea ascuțite pentru pielea lui subțire; pomeții păreau că o să-i taie obrazul când zâmbește. în lumina aceea, ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pământ din România. Locuise cu soția lui la București, într-un apartament vechi care s-a prăbușit ca un decor de teatru după zguduitura pământului. Zaharel s-a salvat miraculos - o parte a bibliotecii s-a înțepenit între doi pereți căzuți. Dar a văzut-o pe soția lui cum a fost strivită de o bucată de beton. După cutremur, Zaharel și-a pierdut postul de redactor la jurnalul unde lucrase aproape douăzeci de ani și asta l-a făcut să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Ai dreptate, Elefterie... șopti el din rărunchi, țintuind cerul. - Eu mă joc, domnule Cârpenișteanu! strigă copilul deznădăjduit, crezând că marele scriitor va muri, lucru pe care nu-l dorea, căci îi părea rău de el. Îi prinse în mâini capul căzut. - Mă joc, pentru că literatura e încă o joacă pentru mine, domnule Cârpenișteanu! O joacă de copii! - Dumnezeule... făcu rănitul. Asta mi-a scăpat din vedere. După ce că scrii bine, mai scrii și în joacă... Ochii lui Cârpenișteanu aproape că se dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a desface și cerceta cadavrele pline de aer ale celor căzuți. Marea Aerului striga obosită, parafrazând tablouri celebre pictate tot de ea, chemând la ordine și condamnând haosul ce domnea din pricina năbădăioșilor nori. Prin contrast, Lacul dulce al Universului era absolut liniștit, la fel Muntele Zăpezii, format din cei mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
casa aceasta de nebuni fioroși, care de care mai plini de păcate și mai rătăciți. De cât de sus, de la ce înălțime am putut cădea... cât de nenorocit m-am putut prăbuși cu aripile mele de ceară topită, de înger căzut, închipuindu-mi și eu, ca atâția alții, că sunt asemeni Celui care m-a născut... Într-adevăr, acum îmi aduc perfect aminte... nu e nicidecum ieșit din comun să mă aflu aici, după toate cele câte le-am făcut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da... Cum, cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse inima văzând chipul și privirea, mai ales privirea de neasemuit a îngerului căzut care își întoarse fața spre mine? Nici un cuvânt nu poate descrie incomensurabilitatea finalității acestei intruziuni a mea în povestea lumii... Deodată... ca și cum nici măcar n-aș fi știut ce are să se întâmple... ca și cum n-aș fi fost eu acela care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
straniu în liniștea casei, iar noi rămaserăm cu toții înlemniți, trăgând cu urechea și ținându-ne respirația. Pe fereastra care se lumina se zăreau niște vrăbii așezate pe liniile de telegraf, care păreau fire de sârmă ghimpată. Începui să ridic masa căzută, cu infinite precauții ca să nu produc nici un zgomot, de parcă liniștea în care o ridicam ar fi putut anula într-un fel zgomotul făcut la cădere. - Ei, na, începu din nou Iag, dar Nelly îi făcu semn să tacă, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care-i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într-un lupanar din Siria. Simon n-a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într-un trup pieritor. De-a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr-un vas În altul, dintr-o Întrupare În alta, dintr-o nălucă În alta. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
au învățătorii! Activitatea premilitarilor, elevilor, cadrelor didactice s-a concretizat în amenajarea unui parcă „Dumbrava eroilor”, lâng drumul principal din care, pe o alee, se mergea la școală. Până prin 1955, s-a menținut o troiță pe care erau trecuți cei căzuți în cele două războaie mondiale. A fost scoasă și dusă la biserică (mai este ?!); am văzut-o rezemată de zidul bisericii după evenimentele din 1989. Cantina școlară își colecta fondurile și alimentele prin Comitetul local de patronaj (soțiile notabilităților) de pe la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
faptă! În cădere, fascicolul se desprinsese, scoțând la iveală filele acoperite cu calcule și cu simboluri astronomice. De Îndată, atenția lui Dante se redeșteptă. - Ar trebui să fii mai grijuliu cu scrierile dumitale, exclamă el, aplecându-se să adune filele căzute. Mari opere ale geniului anticilor s-au pierdut dintr-un gest nechibzuit. - Nu se va Întâmpla nimic din ce nu trebuie. Nu se va Întâmpla nimic care să nu fi fost scris Încă din prima zi În cartea destinului, stărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de succesele lui muzicale și-l distribuiau uneori în musicaluri, făcea săli pline și aducea bani... — Plângeți-l pe acel ce n-are viața și Moldova lui, mai fredonează el, fără să mai știe de ceilalți, ca și cum, sub pleoapele lui căzute, singurătatea ar fi ros încontinuu, se duce spre Tara și o smotocește, o mănâncă tata pe ea!, câinele schelălăie ascuțit, ca și cum ar fi în sârma unui hingher, actorul o trage cu adevărat de blană, înțelege tot ce spune câinele ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
povestim. Îl așteptăm pe bărbat, povestind. Păcălim așteptarea. Dumneavoastră așteptați povestea cu Tina, eu aștept uitarea, să o uit pe Tina... Vocea hârâită a Loredanei e schimbată, tremură, spatele nu mai e drept, din rochia roșie ies niște umeri cocârjați, căzuți, adunați spre țâțele frumoase. Neli se uită curioasă la femeia din fața ei, dar nu spune nimic, rămân fără poveste!, ideea i se înșurubează în minte și grădinăreasa tace un timp... Să rămân fără poveste?, nu-i mai spun nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
despre poezie În decursul căreia s-au prezentat unul altuia, comeseanul lui Amory dovedindu-se a fi nimeni altul decât „căposul ăla Îngrozitor“, Thomas Parke D’Invilliers, care semnase pătimașele poeme de dragoste din Lit. Avea, poate, nouăsprezece ani, umerii căzuți, ochii de un albastru spălăcit și, după cum Își dădea seama Amory din Înfățișarea lui generală, nu deținea cine știe ce concepție despre competiția socială sau alte fenomene Înrudite de mare interes. Oricum, Îi plăceau cărțile și parcă trecuse o veșnicie de când Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Kataoka nu m-a Întrebat dacă știam unde se situa această limită. Până acum se Îndoise de reacțiile mele ori de câte ori pronunțase un cuvânt-cheie pentru povestea ei, Însă de data aceasta nu-mi adresă nici o privire și rămase nemișcată, cu umerii căzuți, cu privirea pironită pe paharul din fața ei. Din profil, chipul ei mi se părea foarte Îmbătrânit. I-ai fi putut da vreo treizeci și ceva de ani sau chiar patruzeci și ceva... Ba nu, dacă i-aș fi făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca persoană. Aveam impresia că o armată de termite de fier Își făcuse cuib Înăuntrul ființei mele, că toate sentimentele mele, toate experiențele, tot ceea ce Învățasem vreodată cădeau pradă asaltului lor nemilos. Mai ales după ce o auzisem spunând, cu privirea căzută, cu fața Întoarsă În profil, că era hotărâtă să meargă până la limită, până când toate fluidele corpului i s-ar fi transformat În heroină, În cocaină și În ecstasy, mi-era imposibil să stau liniștit și să o ascult În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
placă astăzi cum arătă casa mea , căci nici mie nu-mi prea place, însă locuiesc în ea. Zidurile-i stau să cadă și ferestrele sunt sparte, iar din ușa la intrare n-a rămas decât o parte, Într-o balama căzută care scârțăie mereu, însă Doamne n-am ce face, locuința asta-s eu . Te-am văzut trecând pe stradă, tot intrând în câte-o casă și m-am întrebat Isuse dacă mi-ai mai da o șansă . Nu-ndrăznesc să
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]