1,214 matches
-
0,1 % (2 kg/ha t.p. 14 z.); Systhane C PU-0,1 % (2 kg/ha); Systhane MZ-0,2 % (4 kg/ha t.p.21 z.); Gr.M: Kasumin 2 WP-0,15 %; Kasumin L-0,15 %. 9.1.12. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor și rapănul merilorVenturia inaequalis Prima descriere a bolii a fost făcută de către botanistul suedez E.M. Fries. În prezent ciuperca este răspândită în toate țările unde se cultivă mărul. La noi datorită pierderilor mari de recoltă, atât cantitative
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
rapănul merilorVenturia inaequalis Prima descriere a bolii a fost făcută de către botanistul suedez E.M. Fries. În prezent ciuperca este răspândită în toate țările unde se cultivă mărul. La noi datorită pierderilor mari de recoltă, atât cantitative cât și calitative, pătarea cafenie și rapănul merilor este considerată ca una dintre cele mai periculoase boli. Simptome. Ciuperca atacă toate organele aeriene ale pomului ca, frunze, flori, ramuri și fructe. Pe frunzele tinere, în special pe partea inferioară a frunzei apar pete mici, cenușii-măslinii
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
2 % în 1000 l apă; Gr.M: Kasumin 2 WP0,15 %; Kasumin L-0,15 %; Orius 25 WE0,4 l/ha (0,04 %). ATENTIE nu se fac 2 stropiri la rând cu produse din aceeași grupă. 9.1.13. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor rapănul perilorVenturia pirina Boala a fost studiată de către Ed. Prilleux în 1879 în Franța. Atacul acestei ciuperci la soiurile de păr este păgubitor în anii cu precipitații bogate, boala fiind răspândită în toate țările cultivatoare de păr
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
și a altor agenți patogeni) duce la îmbolnăvirea caișilor de apoplexie, care se manifestă prin moartea pomilor într-o perioadă relativ scurtă (fig. 170). Pe fructele verzi cât și pe cele mai dezvoltate, ciuperca formează pete punctiforme, crustoase, de culoare cafenie, înconjurate de un inel roșiatic. Deseori pielița fructului crapă, se deformează, favorizându se atacul de monilioză și putrezirea totală a fructelor. Transmiterea ciupercii ca și măsurile de prevenire și combatere sunt la fel cu cele recomandate la ciuruirea frunzelor de
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
neîngrijite de cais, prun și piersic. Simptome. Pomii atacați prezintă ramuri cu frunze mai mici și reduse ca număr, de culoare galbenă, care cad prematur; ramurile se usucă de la vârf spre bază. Pe scoarța lăstarilor atacați apar pete cenușii, uneori cafenii ce se întind ocupând tot vârful acestora. Pe puieții de cais și piersic atacul poate duce la uscarea în totalitate a acestora. Pe ramurile atacate se constată accentuate scurgeri de clei, cât și apariția fructificațiilor ciupercii sub forma unor discuri
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
de miceliile ciupercii, ia un aspect buretos. Spre toamnă, în special după perioade mai umede, ciuperca formează fructificații, care apar la suprafața solului și se prezintă sub forma unor pălării cu picior, de culoare galbenă ca mierea, cu ușoară nuanță cafenie. Butucii de viță de vie cât și pomii fructiferi mor în decurs de 2-5 ani de la efectuarea primelor infecții. Transmitere-răspândire. Ciuperca rezistă în sol sub formă de rizomorfe. Extinderea rizomorfelor în sol este favorizată de umiditatea ridicată a acestuia, cât
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
din Extremul Orient unde a fost descrisă în 1901, a pătruns în Europa în 1963 și este semnalată și la noi în România. Simptome. Pe frunze apar pete mici, circulare, de culoare la început albverzuie, apoi albă și în final cafenie sau castanie. Petele sunt distribuite uniform pe surafața frunzei dintre nervuri și pe nervuri; în dreptul petelor, frunza se bombează pe fața superioară și se adâncește pe partea inferioară (fig. 204). Transmitere-răspândire. Ciuperca formează pe frunzele de crizanteme numai grupuri cu
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
pe unii dintre ei îi recunosc, i-am întâlnit la Iași, la București) și reprezentanții firmei de pază care are în grijă pelerinajul. De altfel, pe agenții de pază (niște bărbați trecuți de prima tinerețe, parcă stânjeniți de combinezoanele lor cafenii de plastic ieftin, uzate) i-am întâlnit la venire, îmbarcați într-un lung cortegiu de Dacii 1300 din anii 1990, care dădeau să moară pe panta iute dinspre mănăstire. Nu pot să-mi dau seama ce raport întreține primăria din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerină, în curte intră un bărbat scund și gros, desprins rapid din trupul rândului din apropiere, sub privirile fals-îngăduitoare ale unui jandarm. Omul cere o cafea, dar vânzătorul îi propune și un „întăritor” la cafea, acceptat bucuros, așa că în lichidul cafeniu și aburind din paharul de plastic alb își mai găsește locul și o mică doză de 50 de mililitri de rom ieftin. Pe mai multe cuburi de beton aflate în perimetrul dintre curtea Mitropoliei și locul unde se găsesc tarabele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ieftine, la trei sau cinci lei bucata, foste glorii editoriale ale anilor 1980, gen „Shogun” sau romanele polițiste ale Rodicăi Ojog-Brașoveanu, cu eroici căpitani-milițieni, dar și lucrări de recuperare memorială a mareșalului Ion Antonescu, publicate pe hârtie de slabă calitate, cafenie și plină de resturi de lemn, de la începutul anilor 1990. Mai erau expuse și medalii și decorații militare din perioada comunistă, câteva vase din cupru, pseudo-rustice, dar având patina timpului etc. Nu aparțin bisericii, dar nici nu reușesc pentru moment
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
icoane, flori și cetină de brad, unde au loc slujbele religioase. M-am așezat pe un mic zid de piatră pentru a lua note mai comod, și chiar în fața mea zăresc o siluetă ghemuită înfășurată într-un fel de draperie cafenie, uzată, adevărată mumie egipteană. În interiorul bisericii, câțiva pelerini pro fită de liniștea care s-a lăsat. Sunt lipiți de nișa unde se află depus de obicei Sfântul Ioan cel Nou, împietriți în rugăciune, se aude de altfel cum o femeie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mă supune și ascunde, spinarea mi-era puțin încovoiată. Vestonul vărgat, caraghios, abia dacă-mi ajungea până la brâu, pantalonii în dungi se sfârșeau mai sus de glezne, din bocancii de lagăr, din pânză impermeabilă, cu botul lat, atârnau capetele obielelor, cafenii de atâta purtat 306. Discursul evaluativ al naratorului poate apărea împreună cu discursul emotiv, prin care acesta își manifestă emoțiile provocate de evenimente. Pentru G. Genette, aceasta este o funcție de mărturie, de atestare 307, întrucât raportul pe care naratorul îl întreține
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
reprezentat de tifosul exantematic. În apropierea ușii se află Kordubailo, asupra căruia privirea lui Zotov se oprește mai mult, dezaprobator judecând după evaluările formulate de narator pe baza percepției personajului principal: "o scurtă neagră ca vai de lume", "un brâu cafeniu cam murdar", "un chipiu grozav de vechi", "coșcogea nasul vânăt". Această evaluare pregătește, de fapt, după cum se va vedea, discuția în care bătrânul Kordubailo va dovedi cu totul alt mod de a gândi decât tânărul naiv Zotov. Scena centrală din
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
s-o arunce în aer"331. Datorită interesului pentru Vera Gangart, percepția lui Kostoglotov se îndreaptă spre elemente pe care le asociază cu ea, cum este antilopa nilgau de la grădina zoologică, care îi amintește lui Kostoglotov de Vera, datorită ochilor cafenii și picioarelor zvelte, ori bijuteriile văzute în magazin, care îl determină să se gândească la preferințele ei. Dimineața devreme, când pleacă de la clinică, Kostoglotov reține în detaliu toate elementele naturii, cu interesul și încântarea celui revenit la viață: "cerul trandafiriu
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dog german, semnat, ministrul Mihai Răzvan Ungureanu. Nu dau nimic, răcnesc cu botul încleștat pe os, n-are valoare! De ce, stimabile? mă contrează dogul. Trebuie decret, semnat de Băsescu... Domnule ministru, trebuie decret? întreabă dogul. În față iese ministrul. Este cafeniu, cu o piele impecabilă. Era un dog argentinian tînăr: Ar trebui, dar... Haita reîncepe iureșul spre osul meu și eu o rup din nou la fugă. Simțeam că mă lasă puterile. Umezeala și căldura din Cuba mi-au accelerat reumatismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
jurnal, dar sunt curios să constat în ce măsură mă va interesa pe mine să privesc înapoi, prin ocheanul cu lentilele întoarse. Autorul 1 23 martie, seara, în Câmpulung, vreme primăvăratică, de aprilie pripit, culori între mov și albastru, cu mari pete cafenii, un amestec de pământ și cer în imagini inversate, învălmășite într-un peisaj fastuos în care domină, solemnă, solidă, vineție, cetatea Rarăului, imensă statuie a lui Dumnezeu, de la care, aici, începe și se termină totul. Mi-am luat în primire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
romanțioase, ascultă, la aceeași pâlnie, " De când beau", cântat de același I. Corescu. Placa "Perfection Concert Record, For Best Results use only Columbia Needles". Uriașa pâlnie stă deoparte, pe podea, este acolo și o măsuță de lemn de nuc, cu reflexe cafenii, înnobilată de trecerea timpului. Cu puțină îndemânare, mașina ar putea fi pornită, ar putea funcționa. E târziu, aproape de miezul nopții. Aș scoate afară mașinăria, printre copacii gravi, seculari, aș pune-o pe zăpadă și, învârtind manivela, melodia ar putea exercita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii, catifelate, căzând cu o delicioasă pocnitură pe trotuar ne scriam primele lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin cu temele făcute. Acum ar trebui să spun ceea ce se obișnuiește: că eram fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din slujbă din motive politice. Aici, la Casa babei, PICA PICA vine foarte des cu treburi la ei, cu planuri legate de ZODIA COȚOFENEI. * Am umblat mult, cu poftă de hoinăreală, cu mâinile în buzunar, mângâind, cu duioșie, o castană cafenie și catifelată. Am umblat pe multe străzi, prin gând, în vis, peste tot. Dar cred că o să mă opresc, fiindcă se simte frigul, se presimte că vin ploile și vremea neprietenoasă. Se face o vreme a despărțirilor și nimic nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sunt astfel de locuri ciudate, parcă nepământești, înecate în ceața de toamnă. Descopăr acolo, uneori, vestigiile anotimpului recent dispărut: un măr uscat, deshidratat, o nucă. Îmi place să rătăcesc, să aspir melancolia toamnei. Ascult ritmica picurare a ploii pe frunzele cafenii și îmi place să scormonesc frunzișul cu un băț, descoperind alune, un măr chircit, ghindă, într-o zi, o vulpe roșcată își ducea, vigilentă, puiul între dinți. Într-un loc, un cioroi zburlit, preocupat, se străduia să scoată nu știu ce din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ghiveciuri le sportive dialogate), se discută despre vacanțe petrecute "în afară", despre inșii din gașca literară la modă, despre reforma universitară Bologna. Sunt încântat că, aici, ascult motorul, dialoghez, prin tăcere, cu amicul meu C. Urmează o nouă porțiune agricolă, cafenie, prăfuită; pe urmă întâlnim un tren de navetiști, oprit pe linie, poate din lipsă de vlagă, poate o fi adormit mecanicul. Navetiștii, așezați pe lângă linii, joacă table; un grup mai animat pare să fi încins o alba-neagra, dar fără nervul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
efect asupra mea. Când ajunsesem la New York, cu nici un an În urmă, fumatul de hașiș sau marijuana era foarte la modă În Greenwich Village. În fiecare weekend, după repetiții, artiștii hippy se adunau la un party, unde foițe de culoare cafenie erau rulate de mâini experte În jurul prețiosului conținut. The joint, cum e numită În argou țigareta cu „iarbă“, era trecută ceremonios de la unul la altul. Eu, novicele proaspăt sosit din Est, unde pe atunci Încă nu se practica această metodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prin Atacama, spre Norte Grande, nu a fost una monotonă, ci dimpotrivă, peisajul schimbându-se de la o oră la alta în funcție de lumina soarelui și de umbrele proiectate de munții fără urmă de vegetație. Uriașii Atacamei ne apăreau când gri, când cafenii, când negri și lipsa oricărei forme de viață, vegetală sau animală, ne transpunea exact în filmul "Odiseea spațială". Pe sute și sute de kilometri nu se auzea decât torsul aproape imperceptibil al motorului mașinii și cam atât, ceea ce-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
e cuprins de o bruscă exaltare: simte intens că totul se va rezolva ori îl încearcă dorința acută de a fi imediat fericit. Unele amintiri se combină la modul proustian: „Hamlet-ul abia văzut s-a amestecat pentru totdeauna cu zăpada cafenie ce-mi ajungea până la glezne” 81). Se întâmplă și ca „bagajele” să se combine diferit. Ele includ o fericire, dar și ceva rău, după modelul următor: încăperea unde, în copilărie, i se dădeau, zadarnic, lecții de pian, îl umplea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și, după ce m-am despărțit de C., am încremenit, la răscrucea de la Căuzași, într-o secvență ce nu mi s-a șters nici până azi din memorie și în care Hamlet-ul abia văzut s-a amestecat pentru totdeauna cu zăpada cafenie ce-mi ajungea până la glezne, făcându-mă să „înot”, să bat parcă pasul pe loc. Ninsese abundent cu câteva zile în urmă, între timp zăpada, din fericire, se murdărise (dacă ar fi rămas imaculată, probabil că n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]