1,129 matches
-
zise: — Sînt oameni aici care vor să doarmă, Jimmy. Bărbatul era înalt, chel, cu obrajii nerași, cu un unic dinte negru în gingia de sus, și un trenci cenușiu slinos. Se uită o vreme la Lanark, apoi extrase o sticlă cafenie din buzunar și zise: — Laptele e inutil. Dă-i o gură din asta... liniștește formidabil. Nu. — Atunci ia tu o dușcă. — Nu. Bărbatul oftă, se ciuci pe un taburet și zise: — Spune-mi ce te supără. Nu mă supără nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am dat-o pe curvă afară... scuze pentru limbaj, dar vroiam să spun, nevastă-mea. Acum aș vrea să-mi fi tăiat eu beregata. Fă-mi o plăcere, prietene. Ia-ți o vacanță. Bea ceva. Lanark se uită la sticla cafenie care i se întindea, apoi o luă și sorbi cu poftă. Gustul era groaznic. I-o dădu înapoi, încercînd să spună mulțumesc, dar în ochi avea lacrimi și nu putu decît să înghită lacom și să se strîmbe. Simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stat într-un fotoliu, dar cînd își trase brațele înăuntru, acesta se întinse, iar partea din spate se cufundă pînă cînd picioarele așezate în gîtul păsării ajunseră mai sus decît fața. Aceasta era orientată spre despicătura dintre cele două aripi cafenii, care începură să se ridice tot mai sus pe ambele părți. Zgîindu-se în fața lui, văzu acoperișul unui bungalow, cu un pătrat de fereastră galbenă. Acolo se zăreau forma întunecată a capului și umerii unei persoane, iar dacă fereastra era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în zece pași“. Dar îl lăsă jos la capătul plantației și se odihni pe iarbă, în timp ce Alexander o luă repede înainte. Pînă la urmă, Lanark se duse după el și-l depăși la o creastă pe care buruienile și iarba cafenie făceau loc unui covor de iarbă moale. Aici pămîntul se adîncea într-un gol, apoi se ridica spre conul povîrnit al vîrfului. Alexander spuse: — Vezi chestia aia albă de pe vîrf? — Da. — Este un punct de triunghi. — O triangulație. — Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu picioarele în umbră, era o albie a echilibrului, acolo îmi găseam justificări, firește, îmi erau egale, o logică a stărilor mă împingea spre ele. În zilele dinaintea întâlnirii cu Zenobia, la intrarea râpei mă întâmpina un fluture, de obicei cafeniu, pesemne totdeauna altul, deși același (n-aș putea să explic), câteodată era alb, se balansa ca beat la stânga și la dreapta mea, îi vorbeam cu glas tare, îi mulțumeam ca unui ghid amabil, mă săruta pe pleoape apoi se depărta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de domnul Sima. Zenobia a găsit în el rochia și o blăniță de iepure; rochia, putredă și îngălbenită de vreme, îi venea până peste călcâie, Zenobia a îmbrăcat-o după ce a împăturit frumos și a pus pe masă plasticul acum cafeniu, dar încă trainic; blănița a refuzat-o din pricina căldurii excesive a ultimelor zile și, cum în pachet nu se aflau pantofi, și-a păstrat încălțămintea de papură împletită de mine ca să-i ferească tălpile de înțepături. Eu mi-am pus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unui copil de 12 ani. Rana, făcută pe umărul drept al copilului, are forme geometrice perfecte - două cercuri concentrice și mai multe puncte de aceleași dimensiuni. Mama copilului afirmă că arsura își schimbă mereu culoarea, trecând succesiv de la roșu la cafeniu și apoi spre galben. 7. Aici s-ar cuveni poate să spun că, dintotdeauna, am presimțit în jurul meu prezența atotcuprinzătoare a unui principiu feminin pe care, încercând să-i definesc trăsăturile, să-i dau chip, îl denumeam Spiritul-Femeie. Dar disponibilitățile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
puternice de apă, aspiratoare gigant etc. Se speră că în curând toate frunzele copacilor vor fi devorate de omizi, ceea ce va determina și moartea oaspetelor nepoftite. 13. Atunci a venit bondarul. și, cum zbura înveșmântat în minunatele lui dungi galbene cafenii, s-a năpustit deodată, zbârnâind, în geamul peretelui dinspre apus al verandei. Se căznea disperat să treacă prin el. Se agăța cu ghearele, se învârtea în loc, cădea... Dincolo de geamul acela, pe orizontul aparent liber, plutea soarele înecat într-o lumină
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se adresau tuturor celor prezenți în bibliotecă, ele îi vizau de fapt pe savanții adunați într-un colț al încăperii, rezervat lor. Grosvenor se ridică pentru a examina conținutul castronului adus de cei doi oameni. Era un fel de zeamă cafenie. Smith, biologul, se ridică și el în picioare și spuse: - Stai puțin, Kent! În alte împrejurări, nu m-aș amesteca în treburile dumitale. Dar arăți foarte prost. Ești surmenat. Ai obținut aprobarea lui Morton pentru acest experiment? Kent se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-se cu capul peste brațul de catifea: să vezi și să nu crezi, erau colorate. Colorate!! — Colorrate? se miră Jacques, care îl rula pe r, ca francezii. Darr nu există așa ceva. Eu n-am văzut alte încălțărri decât negrre sau cafenii sau albe, varra. — Și n-aveau nici bumb, nici șiret, nici copci, parcă erau lipite pe picior. Când mă uit mai sus, văd niște pantaloni urâți, negri, fără dungă, și-apoi un palton obișnuit, ca de la haine vechi, ca de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vocea. Părea chiar un bătut de soartă, cum bine se gândise ea, și bine făcuse să nu l judece. Să vă trimit la părintele diacon al nostru? Are o locuință la două case de aici, uite colea, după trăsura aia cafenie sau mai curând vișinie, o vedeți, nu? Dar are mulți copii, e nevoiaș și el. Dacă nu-l găsiți, veniți înapoi la mine - mie îmi zice Epiharia - și ne-om mai gândi. Străinul plecă. Nu trecură cinci minute și se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apă curentă. Săraca de ea, avea mâini „de spălătoreasă“, roșii și umflate. Rar de tot, când îl mângâia, îi simțea bătăturile din palmă, mai mult îi răzuia obrajii. Străinul, sprijinit cu capul pe niște zdrențe și învelit cu o pătură cafenie, se uita către fereastra prin care abia pătrundea lumina, iar la câte-o adiere intrau să moară înăuntru și câțiva fulgi. Nu arăta așa de bine ca în ajun, îi crescuse un pic barba și obrazul părea, din cauza asta, murdar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stăteau ușor ridicate. Barbă n-avea, renunțase de câțiva ani la ea, după destule ezitări. Dar i se părea că e mai tânăr așa. Tresăriră toți trei când bolnavul deschise ochii. Îi vedeau pentru prima oară privirile și îi izbi cafeniul adânc în niște ochi imenși. Erau plini de uimire: căuta să înțeleagă unde se află. — Stai liniștit, ești pe mâini bune, spuse doctorul Rosenberg mângâindu-l cu vocea, și, amintindu-și de sfatul confratelui Margulis, ieși aproape în fugă să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
străinătate se căsătorise a doua oară." Trebuie să mai am fotografia ei printr-un sertar", gândi Scarlat. Nu izbutea să și-o amintească altfel decât așa cum arăta pe bucata de carton. Îl scoteau din sărite aerele ei puritane, rochiile acelea cafenii lipsite de grație, părul adus după urechi și strâns bine la spate cu un șiret, fața ștearsă, fanată, cu gura mereu strâmbă. Își făcea o virtute din lipsa de farmec, din fustele și jachetele ei imposibile, exclama cu bărbia în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șilingi și zece pence. Claude i-a propus afacerea acolo, în restaurantul întunecos și umed din Victoria Station: "Niște plicuri, atât trebuie să duci la Madrid"."Coco?" "Nu. O chestie mai rentabilă: L. S. D. 25." Își plimbase ochii peste tăbliile cafenii care căptușeau localul. La tejghea, barmanul roșcovan cu mânecile suflecate servea doi români. Vorbeau tare, siguri că nu-i înțelege nimeni. Femeia strâmba din nas: "O bere infectă!" Se întoarse spre Claude: "Nu-mi place povestea asta". Francezul ridicase din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avu sentimentul că se află pe o trambulină extrem de înaltă, gata să plonjeze într-o ceașcă de ceai. Ce zici, Mirciulică? E o ținută destul de convenabilă? Bătrâna se admira în oglinda fixată pe ușa interioară a șifonierului. Îmbrăcase o rochie cafenie cu o cravată verde închis. De la centură, fusta se deschidea în cute adânci. Pe marginea fotoliului își pregătise pardesiul ― un raglan dintr-o țesătură ecosez discretă ― și poșeta încăpătoare. ― Totdeauna am susținut că maronul este cel mai indicat pentru voiaj
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să taci?! Melania Lupu o măsură cu ochi micșorați. " Ce se întîmplă cu Florence?" Raul Ionescu o examină pe doamna Miga, dus pe gânduri. " Ce ciudat! Are exact ochii Doinei... Același albastru de oțel, aceeași patimă..." Își scotea rar ochelarii cafenii cu rame grele. Pe stradă lumea întorcea capul după ea. O apariție stranie, plutind absentă, alunecând ca o nălucă pe lângă ziduri. Trupul îngust, înfășurat în voaluri, părea de fum. În magazine, în troleibuz, într-o sală de așteptare oamenii îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu îl conduse până la ușă. ― În mod normal, vor cădea în capcană. Dumneavoastră vă cer un singur lucru: calm, calm și iar calm. ― Mi-e frică să nu se prindă. ― N-au cum! După ce s-au urcat, apăsați pe butonul cafeniu instalat de noi. Nu vor trece 60 de secunde și vor adormi toți buștean. ― Să dea Dumnezeu, șopti pilotul. Cristescu închise ușa în urma lui. ― Peste zece minute plecăm. La 8, 30 vom fi la Stâlpi. ― Dacă vrea Dumnezeu! constată placid
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
culorile. Pe fiecare farfurioară așezase câte două feliuțe transparente de pâine prăjită unse cu unt. Bătrâna îi urmărea radioasă, făcea impresia că socotește micul dejun oferit drept un adevărat festin. Sculptorul sorbi lacom apoi puse decepționat ceașca pe masă. Lichidul cafeniu era aproape rece, prea diluat, fără suficient zahăr. "Hm! Femeia asta n-o să moară în sărăcie." ― Nu vă e foame, domnule Matei? întrebă cu zâmbet tremurat Melania Lupu. ― Nu prea... ― Cred și eu, interveni cu glas șuierător Valerica Scurtu, după ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gazeta mea! Sunt abonat! Își culese înțepat jurnalul și se întoarse în fotoliu. Matei îi aruncă o privire peste umăr. Bătrânul consulta rubrica deceselor din mica publicitate. ― Și-acum ce facem? întrebă încet Panaitescu. Purta un costum elegant de casă cafeniu cu batistă și cravată din lână galbenă. Frizura complicată îi acoperea iluzoriu craniul. Din cauza chipului pământiu, murdar, hainele păreau stridente. În mod ciudat, pijamaua cârpită și veche i se potrivea mai bine. ― Ce să facem? Matei dădu cu piciorul într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pensula muiată în praf de cărbune, se căutau urme și un "nu se știe ce" de obicei amănunt ciudat, uneori revelator, alteori parazitar, totdeauna plin de întrebări. Arătă cu țigara spre scrinul greoi. Pata de pe zid se întunecase, marginile deveniseră cafenii. ― S-a spart țeava de la apa caldă, explică Melania Lupu, strîngîndu-și jacheta. De aceea e așa de frig. ― Mă întrebam, chiar, tăcu absent maiorul. E neplăcut iarna... ― Trebuie să telefonăm la I. A. L. Nenorocirea ne-a făcut să uităm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
anume? ― Nu... Vorbesc în general. ― Apropo de soții Panaitescu. Raportat la modul lor de existență, sinuciderea, actul în sine mi se pare nefiresc. Mai corect spus, inexplicabil. Grigore Popa ridică sprâncenele groase descoperindu-și ochii vârâți în fundul capului. Avea pleoape cafenii. ― De ce? ― Oamenii aceștia iubeau viața. Într-o manieră cam excentrică, de acord, dar o iubeau intens, o înghițeau prin toți porii. Nu-i ușor să ieși în fiecare seară, mai ales la o anumită vârstă, să consumi restaurante, vizite și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
degetul în orificiul discului. Spatele-i tresări, traversat parcă de un curent electric și lăsă receptorul. Începu să plângă. Melania Lupu suspină ușor. Pe buze îi alunecă un zâmbet de gheață. Bătrâna ciugulea drageuri mici de ciocolată dintr-o pungă cafenie. Întinse reflex bomboanele spre Valerica Scurtu, dar se opri la jumătatea drumului. Femeia nu observase intenția. Continua să plângă cu fața ascunsă în îndoitura cotului. ― Și totuși nu putem continua așa! observă iritat sculptorul. Nemâncați, nedormiți, plus pleașca asta cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]