746 matches
-
încărcătura semantică, textul ei între vis și realitate, deraparea lui spre obligația lectorului de a-i descifra sensul, goana prin cultura lumii, care constituie și un test de verificare a gradului de cunoștințe al celui ce-l citește, coborârea din caleașca aurită a sonetului în terenul atât de frământat al prozei, împreună cu uneltele native ale poetului, oare nu înseamnă nimic? Emilian Marcu dă frâu liber fanteziei și face din metaforă aripi de zburător în visare, departe de înțelegerea stricto-senso a concretului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
împărat. Josefina avea un fecior, dar acela nu era și al lui Napoleon. Iar feciorii și nepoții Bonaparte se dovedeau incapabili să continue lucrarea începută de el. O cunoscuse pe poloneza Maria Walewska. O femeie frumoasă, distinsă, blondă și trandafirie. Caleașca lui Napoleon înainta spre Varșovia. La un popas de schimbare a cailor, împăratul a fost întâmpinat de mulțime ca un eliberator. De sub ruși, se înțelege. Ca din senin, a apărut o tânără țărăncuță, care nu voia nici mai mult nici
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mai face câțiva pași și vei putea avea în fața ta statuile unor personalități legendare ale neamului nostru, statui ce sunt martorele atâtor ierni și primăveri ce s-au perindat în spatele acelor ziduri mărețe. Mergând cu atenție în față, vei vedea caleașca de un negru scănteietor și misterios și sania dintr-un lemn sănătos și rezistent, ambele purtătoarele onoarei că, odată, foarte demult, i-au purtat pe membrii familiei lui Cuza. Palatul este de un alb strălucitor, chiar sobru, pe care până
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
amănunte pe care nici ei nu-și le mai aduceau aminte. Nu era atent nimeni la nimeni, dar era o veselie generală. Nu am stat mult în stație. Mașina a sosit destul de repede. Autobuzul vechi era ca prin minune caleașcă. Atâta timp. Atâta timp scurs de când nu am mai urcat în el. Am tresărit, m-am uitat în jur. Lumea mea. Eu. Timpul scurs. Autobuzul. Am așteptat să se îmbulzească lumea. Mda, nimic nu se schimbase, doar autobuzul. E ciudat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
curios care descoperea lumea cu uimire, Încercând să nu piardă nici un amănunt. În ce privește careta, am auzit Întâi copitele celor două catârce și zgomotul roților care se apropiau din spatele nostru. La Început nu le-am dat nici o atenție; uruitul trăsurilor și caleștilor era ceva obișnuit pe acolo, Întrucât strada era cale obligatorie de trecere spre Piața Mare și Palatul Regal. Dar, ridicând un moment ochii atunci când careta a ajuns În dreptul nostru, am observat o portieră fără blazon și, În cadrul ferestruicii, chipul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
loc de pelerinaj. Grupuri de curioși urcau pe strada Alcalá până la biserica și grădina Carmeliților Desculți, adunându-se peste drum de reședința ambasadorului englez, unde câțiva alguazili țineau fără prea mare convingere la distanță mulțimea care aplauda la trecerea fiecărei calești ce ieșea pe poartă sau se Întorcea la remizele de trăsuri ale casei. Lumea striga să iasă prințul de Wales ca să-l salute; iar către jumătatea dimineții, când un tânăr blond se apropie o clipă de una din ferestre, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
furiș, cu urechea ciulită; dar Diego Alatriste era din nou tăcut, mulțumindu-se să privească ferestrele ambasadorului englez cu o expresie impasibilă. Printre curioși se aflau și oameni mai acătării, cu palanchine, litiere și carete, ba chiar și vreo două-trei calești cu doamne și cu Însoțitoarele lor, cu dueñas adică, trăgând cu ochiul din spatele perdeluțelor; iar vânzătorii ambulanți dădeau fuga să le ofere răcoritoare și alte bunătăți. Uitându-mă mai bine Într-acolo, mi s-a părut că recunosc unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În așteptarea prezentării oficiale În fața Curții și a infantei, regele, don Filip al IV-lea, a poruncit-o În onoarea iluștrilor săi oaspeți. Pe vremea aceea se numea hacer la rúa, plimbarea tradițională pe care tot Madridul o făcea În caleașcă, pe jos sau călare, fie doar pe parcursul Străzii Mari, Între Santa María de la Almudena, treptele din San Felipe și Puerta del Sol, fie continuând până la grădinile ducelui de Lerma, Mănăstirea Ieronimilor și Prado. În ce privește Strada Mare, ea era drum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de San Jerónimo, plăcut În zilele de iarnă Însorite și În serile de vară, era un loc plin de copaci și de verdeață, cu douăzeci și trei de fântâni, multe garduri de livezi și o alee cu plopi străbătută de calești, rădvane și plimbăreți prinși În conversații Însuflețite. De asemenea, era locul potrivit pentru Întâlniri prietenești sau galante, oferind ascunzători pentru perechile tăinuite; pot spune că și cele mai simandicoase personaje ale Curții veneau cu plăcere acolo, bucurându-se de peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că vizita neașteptată a ilustrului aspirant la starea de cumnat a fost folosită de monarh ca pretext pentru a Încălca eticheta rigidă a Palatului și a improviza serbări și promenade. Lumea se puse pe treabă și organiză o plimbare cu caleștile la care luă parte tot ce Însemna ceva la Curte; iar populația Madridului rămase cu gura căscată, entuziasmată de acea exhibiție cavalerească măgulind atât de mult orgoliul național și care, fără doar și poate, englezilor li se păru uluitoare, incredibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din cauza acelui incognito oficial al vizitatorilor noștri, toată lumea s-a purtat cu o extremă naturalețe, de parcă nu știa despre cine e vorba. Prințul de Wales, Buckingham, ambasadorul englez și contele de Gondomar, reprezentantul nostru la Londra, se aflau Într-o caleașcă Închisă la poarta Guadalajara - o caleașcă invizibilă, pentru că era cu desăvârșire interzis să o aclami sau să o arăți măcar - și de acolo Charles a văzut trecând prima dată caleștile care duceau la plimbare familia regală. Într-una din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
noștri, toată lumea s-a purtat cu o extremă naturalețe, de parcă nu știa despre cine e vorba. Prințul de Wales, Buckingham, ambasadorul englez și contele de Gondomar, reprezentantul nostru la Londra, se aflau Într-o caleașcă Închisă la poarta Guadalajara - o caleașcă invizibilă, pentru că era cu desăvârșire interzis să o aclami sau să o arăți măcar - și de acolo Charles a văzut trecând prima dată caleștile care duceau la plimbare familia regală. Într-una din ele, alături de foarte frumoasa noastră regină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Gondomar, reprezentantul nostru la Londra, se aflau Într-o caleașcă Închisă la poarta Guadalajara - o caleașcă invizibilă, pentru că era cu desăvârșire interzis să o aclami sau să o arăți măcar - și de acolo Charles a văzut trecând prima dată caleștile care duceau la plimbare familia regală. Într-una din ele, alături de foarte frumoasa noastră regină de douăzeci de ani, doña Isabel de Bourbon, prințul a văzut-o pentru Întâia oară pe infanta doña María, care, În plină tinerețe, arăta superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În plină tinerețe, arăta superb, blondă, dulce și discretă, Într-o rochie de brocart sclipitor, legată la braț cu o panglică albastră, așa cum se convenise dinainte pentru a putea fi recunoscută de pretendentul ei. Parcurgând dus-Întors Strada Mare și Prado, caleașca a trecut de trei ori În seara aceea pe lângă cea a englezilor; și deși prințul n-a putut zări decât niște ochi albaștri și un păr auriu Împodobit cu pene și pietre scumpe, zice-se că s-ar fi Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Wales, căpitanul a apărut și el plimbându-se chiar prin fața Casei cu Șapte Hornuri; ba mai mult, am avut ocazia să-l Întâlnesc În mulțimea de pe Strada Mare cu ocazia celebrei rúa din duminica aceea, uitându-se gânditor la caleașca englezilor. E adevărat Însă că Își lăsase mult borul pălăriei peste ochi și se Înfofolise bine În capă mascându-și chipul. Pe cât era de politicos și de viteaz, pe atât știa să fie discret cu acele Însușiri. Deși nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cerșetorilor, studenților săraci, muieruștilor și zdrențăroșilor care pândeau acolo Împărțirea mâncării dată ca pomană de părinții augustini. Treptele reîncepeau să se Însuflețească abia spre seară, la ceasul promenadei rúa de pe Strada Mare, când le puteai vedea pe doamne trecând În caleștile lor, pe femeile dubioase făcând pe doamnele, sau pe fufele caselor de toleranță din preajmă - una, foarte cunoscută, se găsea chiar peste drum: tot atâtea prilejuri de discuții, galanterii, batjocuri. Asta dura până la rugăciunile de seară, când, din nou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
binelea. Așa se face-o nuntă? Da, da, oftă el, Știam eu că n-ai fantezie! N-ai fantezie! Ho, prostule, se alintă ea. Ba tocmai că am, tocmai că am. Vreau rochie cu trenă ca pe vremea bunicii, o caleașcă cu cai albi și să trecem dansând pe-un covor de petale roșii de mac. Așa începu și rămase pentru ei întipărită în minte noaptea aceea care se anunța ca oricare alta, dar avea să fie numită mai târziu noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unei butelii de aragaz echivala isprăvile lui {tefan cel Mare și Mihai Viteazul. Ca și în trecut, Adrian Păunescu inventează false ținte, întreținând o atmosferă de iluzorii primejdii și mortale boli, și doar simpla sa pogorâre la locul dezastrului, din caleașca supradimensionată ce-l conține cu greu, le poate anihila. Te-apucă jalea, dar și mila, văzând cu cine combate păunescul marile maladii ale țării: cu rămășițe ( la propriu și la figurat) ale defunctului cenaclu ideologic-comunist, cu tot felul de nătăfleți
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
10.2013; Produs de: Proline Film; Distribuit în România de: Transilvania Film. Într-unul dintre numeroasele episoade discuționale ale filmului, cu un firesc care devine regula suprarealismului sokoruvian, cei doi interlocutori, Faust (Johannes Zeiler) și Mefisto (Anton Adasinsky) urcă în caleașca oprită fără explicație în dreptul lor. Cei doi se instalează în fața unui bărbat învelit în blănuri care nu este câtuși de puțin mirat de insolita apariție a celor doi bărbați în trăsura lui. Ceea ce spune este total neinteligibil pentru Faus, iar
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
traduceam lui fi-miu’ ce mai înțelegeam și io. De fapt, era chestie de iluzie optică. Noi am intrat într-o cameră, dar zidurile se mișcau că ziceai că intri în fundul pământului. După care se deschide o ușă: poftiți în caleștile diavolului! Ne-am suit acolo. Era un soi de caleașcă, cu scaune duble, prins și acolo cu centuri de siguranță, numai muzică funebră, lilieci, lătrături și urlături de lupi. Apăreau câte un stol de lilieci, personaje din astea, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fapt, era chestie de iluzie optică. Noi am intrat într-o cameră, dar zidurile se mișcau că ziceai că intri în fundul pământului. După care se deschide o ușă: poftiți în caleștile diavolului! Ne-am suit acolo. Era un soi de caleașcă, cu scaune duble, prins și acolo cu centuri de siguranță, numai muzică funebră, lilieci, lătrături și urlături de lupi. Apăreau câte un stol de lilieci, personaje din astea, pe urmă o masă cu cotoroanțe, numai cranii, numai oameni decapitați, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
salva de artilerie În semn de salut. Comandantul gărzii raportează În limba română: „Domnule președinte, Comandantul gărzii de onoare vă prezintă onorul!” Înalții oaspeți și gazdele regale sunt conduși apoi de contele de Westmorland, Master of the Horse, spre somptuoasele calești regale, splendid decorate, fiecare În sine fiind o adevărată operă de artă, rezervată numai ceremoniilor cu totul deosebite. Președintele Nicolae Ceaușescu și Regina Elisabeta a II-a iau loc În prima caleașcă, trasă de trei perechi de cai albi, tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de Westmorland, Master of the Horse, spre somptuoasele calești regale, splendid decorate, fiecare În sine fiind o adevărată operă de artă, rezervată numai ceremoniilor cu totul deosebite. Președintele Nicolae Ceaușescu și Regina Elisabeta a II-a iau loc În prima caleașcă, trasă de trei perechi de cai albi, tovarășa Elena Ceaușescu și ducele de Edinburgh În cea de-a doua; celelalte persoane oficiale române și britanice - În următoarele cinci calești. Cortegiul este deschis de o escortă alcătuită din ostași ai Cavaleriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ceaușescu și Regina Elisabeta a II-a iau loc În prima caleașcă, trasă de trei perechi de cai albi, tovarășa Elena Ceaușescu și ducele de Edinburgh În cea de-a doua; celelalte persoane oficiale române și britanice - În următoarele cinci calești. Cortegiul este deschis de o escortă alcătuită din ostași ai Cavaleriei Regale (Household Cavalery), În uniforme de mare ținută. În fața cortegiului oficial se deschid porțile monumentale ale Palatului Buckingham, reședința suveranilor Marii Britanii Începând din 1861, de pe vremea reginei Victoria. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
meșteșugul armelor, dar fără urmă de omenie. Mai toți turciți, umblau făloși în dulame roșii. Și, uite așa, în postul mare, când toaca bătea pentru denie, s-a dezlănțuit prăpădul. În cete, cu iataganele goale sau cu flintele încărcate, opreau caleștile și trecătorii, omorând fără alegere ca să curețe țara de boieri. A doua zi, în urma lor, prostimea umpluse ulițele. Grija că altul ar putea jefui mai mult pusese în mișcare o gloată în stare de orice. Bum, bum, securile loveau în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]