4,287 matches
-
meu. Infirmierele se învârteau în jurul meu, ducându-și la îndeplinire dureroasele îndatoriri. Când îmi schimbau tuburile de drenaj de la genunchi, încercam să nu-mi vomit sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă și să-mi aline durerea. Numai calmul lor extrem mă ținea în frâu. Un doctor tânăr, cu păr blond și aspru la față, îmi examină rănile de la piept. Pielea îmi era crăpată în jurul marginii de jos a sternului, acolo unde mă lovise butonul claxonului când fusese smucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se uita atent la panta terasată a parcării, urmărind cu ochii etajele înclinate, încercând parcă să recunoască tot ceea ce se întâmplase între el și fata cu păr negru. Mai târziu, Vaughan avea să exploreze posibilitățile accidentului de mașină cu același calm și afecțiune cu care explorase limitele trupului acelei tinere prostituate. L-am privit deseori cum zăbovește în fața fotografiilor cu victime ale accidentelor, uitându-se prelung și cu o îngrozitoare preocupare la fețele lor arse, calculând cei mai eleganți parametri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
peste peisaj în toate direcțiile. Cu brațul petrecut pe după umerii lui Vaughan, care dormea, am urmărit treptata retragere a izvorului de lumină ce țâșnea din grilajele radiatoarelor mașinilor zdrobite aflate la distanță de douăzeci de metri. O profundă senzație de calm îmi domina corpul, un calm izvorât în parte din iubirea mea pentru Vaughan și în parte de sentimentele mele de tandrețe față de pavilionul de metal în care ne aflam. Când se trezi, Vaughan, epuizat și încă pe jumătate adormit, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Cu brațul petrecut pe după umerii lui Vaughan, care dormea, am urmărit treptata retragere a izvorului de lumină ce țâșnea din grilajele radiatoarelor mașinilor zdrobite aflate la distanță de douăzeci de metri. O profundă senzație de calm îmi domina corpul, un calm izvorât în parte din iubirea mea pentru Vaughan și în parte de sentimentele mele de tandrețe față de pavilionul de metal în care ne aflam. Când se trezi, Vaughan, epuizat și încă pe jumătate adormit, își sprijini de mine corpul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
câmpia metalizată de jos în căutarea vreunei urme a lui Vaughan. Traficul se mișca încet de-a lungul benzilor aglomerate, acoperișurile vehiculelor formând o carapace neîntreruptă de celuloză lustruită. Efectele întârziate ale L.S.D.-ului mă lăsaseră într-o stare de calm aproape supărător. Mă simțeam detașat de propriul corp, ca și când musculatura mi-ar fi fost suspendată la câțiva milimetri de armătura oaselor, cele două îmbinându-se doar la nivelul puținelor puncte de impact stimulate atunci când îmi contractasem picioarele și brațele sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
poliția confiscase pozele și echipamentul lui foto din camera obscură de la ea din casă. Surprinzător însă, pe Vaughan păreau să nu-l poată prinde. Catherine nu aduse deloc în discuție urmărirea la care fusese supusă. Între noi întrețineam acum un calm ironic, aceeași afecțiune stilizată pe care ne-o arătam unul altuia la petreceri ori de câte ori unul dintre noi își găsea în mod deschis un amant (sau o amantă). Înțelegea ea oare adevăratele motive ale lui Vaughan? La momentul acela, nici măcar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mi permitea, pasivă, să-i așez membrele în pozițiile actelor sexuale neexplorate. În timp ce ea dormea, o mașină deformată trecu pe sub noi pe șoseaua pustie. Tăcerea absolută a străzilor de jos făcea întregul oraș să pară pustiu. În scurta perioadă de calm dinaintea zorilor, când nici un avion nu decola de pe aeroport, singurul sunet pe care-l puteam auzi era duduitul tobei de eșapament a mașinii lui Vaughan. De la geamul bucătăriei, i-am văzut fața cenușie; stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a săpat adânc în sufletul românesc, a perturbat orice urmă de normalitate, a întors valorile cu capul în jos, a siluit cultura și spiritul. E drept, în anii ´60 a existat o inexplicabilă (pentru logica regimului) paranteză, o situație de calm relativ și prosperitate la nivelul de jos, egalitarist. Au fost semne care au înșelat Vestul. Dar minunea n-a ținut nici un deceniu. Printre cele mai semnificative distrugeri pe care le-a practicat sistematic și deliberat regimul comunist s-a aflat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
că n-ai făcut nimic. Mie mi se pare că i-ai zis prietenei fratelui meu mai mic că îmi place de ea... - Dar îți place! Nu tu ziceai... - Carl, tot ce se poate, am zis încercând să îmi păstrez calmul și ceea ce credeam eu că este coolness, dar nu era nici o nevoie să-i spui ei asta. - Dar... ea a început! A spus că-i place de tine, că se bucură pentru Fred că are un frate așa mișto. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-i propui să vă revedeți... Cine ești, Cititorule, ce vârstă ai, ce stare civilă, profesie, venit? Ar fi indiscret să te întreb. Treaba ta. Ceea ce contează e starea de spirit cu care acum, în intimitatea casei tale, încerci să restabilești calmul perfect pentru a te cufunda în carte; întinzi picioarele, le tragi la loc, le întinzi iarăși. Ceva s-a schimbat de ieri. Lectura ta nu mai e solitară: te gândești la Cititoare, care în această clipă chiar deschide și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unui desen, al cărui principal custode și depozitar este el. Acoperișul de tablă răsuna ca o tobă sub ropotul ploii; anemometrul se-nvolbura; universul acesta de bufnituri și salturi putea fi tradus în cifre de încolonat în registrul meu. Un calm suveran prezida peste urzeala cataclismelor. În acea clipă de armonie și împlinire, un scârțâit m-a făcut să privesc în jos. Ghemuit între treptele scăriței și stâlpii de susținere ai gheretei, se afla un bărbat cu barbă, îmbrăcat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ideea asta... În aeroportul african, printre ostaticii răpiți care așteaptă tolăniți pe pământ, făcându-și vânt, sau ghemuiți sub pledurile distribuite de stewardese la scăderea bruscă a temperaturii nocturne, Marana admiră o tânără ghemuită mai la o parte, de un calm imperturbabil, cu brațele în jurul genunchilor ridicați ca un pupitru sub fusta lungă, părul plouându-i peste carte, ascunzându-i chipul, mâna relaxată întorcând paginile, de parcă tot ce-ar interesa-o s-ar decide acolo, în capitolul următor. „în degradarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
alerg la fereastră. E de ajuns să întind mâna și să ridic receptorul. Spun gâfâind: - Aici nu e... - și din receptor o voce, un pic nerăbdătoare, dar numai un pic, căci ce izbește mai mult în vocea asta e răceala, calmul. Spune: — Fii atent. Marjorie e aici, în curând se trezește, dar e legată și nu poate scăpa. Ține minte adresa: 115, Hillside Drive. Dacă vii s-o iei, bine; dacă nu, în pivniță e un bidon de cherosen și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iar a doua fu să nu-și mai bată capul cu modul în care ajunseseră copiii la el și să-și canalizeze toate eforturile în așa fel încât să le fie lor bine. La urma urmei, dacă analiza situația cu calm și într-o manieră detașată, putea vedea și partea bună a lucrurilor. Copiii erau de treabă - nu trebuia decât să auzi povestea fetiței curajoase ca să-ți dai seama de asta - iar viața lor luase o turnură neașteptată și spectaculoasă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și pe noi. Își țuguie buzele când zice „noi”. Spus de el, cuvântul acesta scurt are ceva moale. - Și ce poftește, să-mi avizeze textele? Mai are ștampila de pe vremuri? Aia rotundă, cu „Cenzurat”? Na, sunt pe cale să-mi pierd calmul de devorator de documentare. L-aș pocni. Scurt. Dar, calculând rapid traiectoria și viteza, în funcție de masa corpului și de forța de impact, îmi dau seama că ar ateriza exact sub calorifer. Cum are servieta burdușită și pântecele cam mare, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca un chiup înfășurat într-un ștergar cu dungi, cu mâini prea scurte. - Bună seara, ne salută un cioclu de la Politehnică. Plimbări, plimbări? Însoțitoarea mea chicotește drăgălaș. - Ștefane, ți-am citit aproape toate articolele, cum reușești să fii atât de calm, atât de rece? Sună a Schopenhauer și mă și văd cu lațele vâlvoi, plimbându-mă cu un caniș prin lumea decăzută, pe care-o detest pentru că m-a lăsat mama lefter. Intru în primul bar, nu înainte de a promite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
legume și cîțiva pomi fructiferi... Făcu o pauză. Iar cineva mi-a spus mai demult că pe una din insulele astea a trăit Într-o vreme, și poate mai trăiește Încă, un sinistru harponier răsculat. - Legende! - Legendele, domnule - veni răspunsul calm -, au de obicei, prin părțile astea ale planetei, un sîmbure de adevăr. Aproape inconștient, privirile tuturor se Întoarseră spre insulă, Într-o zadarnică Încercare de a scruta Întunericul. Nu văzură nimic, dar Iguana Oberlus Îi vedea pe toți. Moskenessoy, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
smulg limba și le scot ochii, le dau de băut plumb topit și, dacă și atunci se Încăpățînează să mai trăiască, fac În așa fel Încît să fie sfîșiați de patru cai... - Mi se pare foarte drept, admise Oberlus cu calm, și s-ar spune că Într-adevăr i se părea lucrul cel mai firesc din lume. Dacă n-ar fi teama de astfel de pedepse, orice laș ar Îndrăzni să se se mărească pe sine - făcu o pauză. Noi, rebelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dar unul dintre noi trebuia să moară Înainte de căderea nopții. Era vorba de el sau de mine, pentru că știu bine că n-ai fi ezitat să ne ucizi. - Asta nu e decît o supoziție, Îi spusese Oberlus, păstrîndu-și ca Întotdeauna calmul. Cel mai probabil m-aș fi limitat să-i arăt lui Mendoza sau norvegianului că, dacă voiau să rămînă În viață, unul dintre cei patru trebuia să moară pînă la asfințitul soarelui... Iar ei ar fi ales... Poate că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mare, Încît numai dacă Îi privea, mușchii li se contractau, iar membrele nu reacționau la comanda dată de creier. Dominique Lassa, care străbătuse toate oceanele, care Înfruntase cele mai violente furtuni și suportase cu stoicism zile și săptămîni Întregi de calm plat În largul mării, supraviețuitorul a două războaie și unei duzini de bătăi feroce prin crîșme, se simțea cu toate acestea atît de Înfricoșat și de lipsit de apărare, ca un copil În timpul nopții, căci pricepuse că omul acela - fiara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gigantică mînă nevăzută, care părea să se amuze cu cruzime să-l azvîrle de colo-colo prin marea peșteră. Urmă apoi liniștea; o liniște În care s-ar fi spus că Pămîntul rămînea anormal de neclintit, iar odată cu liniștea aceasta sosiră calmul și tăcerea unei clipe În care ființele vii nu ar fi Îndrăznit nici măcar să respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asurzitor. A doua zguduitură i se păru și mai lungă, Întreaga insulă se cutremură ca o uriașă budincă de gelatină, În timp ce stînci masive se desprindeau din tavan, amenințînd să-l strivească În căderea lor asurzitoare. Dar În noul interval de calm ajunse la ieșire, trase În piept aerul proaspăt al nopții și se opri chiar pe marginea prăpastiei, observînd cum pietrele desprinse de pe culme, deasupra capului său, cădeau În mare ca o ploaie mortală care l-ar fi atins, punîndu-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puțin părtaș. Spre mijlocul dimineții, Înfrînt și strivit, Iguana Oberlus se ridică În picioare și se Întoarse cu pași Înceți pe marginea falezei, de unde contemplă marea, Încă agitată din pricina vîntului ce sufla dimpotrivă și care se lupta să-și recapete calmul, după ce atinsese, cu numai cîteva ore În urmă, culmea zidului de stîncă. Coborî cu nemăsurată prudență pînă la intrarea În peștera lui și Își contemplă Întristat „căminul”, singurul pe care-l avusese vreodată și pe care focul și apa Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din María Alejandra n-o să mai rămînă decît amintirea că a fost vaporul căpitanului care a poruncit să fiu biciuit. - Dar sînt patruzeci de oameni dedesubt...! - Azi n-au noroc, Îl asigură Oberlus convins. Iar singurul lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fie prima noastră noapte Împreună. - Îl iubeai? - Da. - Îl mai iubești? - E mort. - Se spune că și morții pot fi iubiți. - Numai ființele omenești Îi pot iubi pe morți, iar asta e pricipala greșeală a speciei noastre, răspunse ea cu calm. Eu mi-am petrecut viața iubind bărbați morți, dar am descoperit că mă Înșelasem. Mă Înșelasem cu totul. Iguana Oberlus nu o Întrebă ce voise să spună prin acel „cu totul” și probabil că nici ea n-ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]