2,791 matches
-
grecul - și v-aș ruga frumos, dacă se poate, să nu... — Nimic! - făcu turcul. Adă jurnalul! Georgios intră în cabină și se întoarse cu jurnalul și-o călimară. — Pană-ai? - întrebă turcul. — N-am - răspunse grecul. A rupt-o un camarad de-al dumneavoastră, în amonte. — Am eu - răspunse ienicerul cel chior și scoase de sub tunică o pană nou-nouță. — Ia dă-o-ncoace - făcu comandantul. Se uită la ea, o răsuci pe toate părțile. Care știți, băieți, să scrieți? - întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bun! Comandantul se îndepărtă. Pe vas urcă acum vameșul otoman, urmat de doi însoțitori. — Actele, ceru el. Georgios i le înmâna. — Ce transportați? întrebă vameșul. — Nimic! răspunse Georgios. — Nimic, nimic? făcu vameșul. — Ce-am avut ne-au luat mai sus camarazii dumneavoastră. — Și umblați așa, fără rost, pe Dunăre? Știți că n-aveți voie să umblați neîncărcați? — Păi noi am fost încărcați, cum arată și actele, dar marfa ni s-a luat în amonte, spuse Georgios. — înseamnă că nu erau turci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dădea dovadă fratele său. Dar dacă îi vor lichida chiar ei, cum au făcut cu băiatul ăla? — Mă îndoiesc că vor îndrăzni. Băiatul nu era unul de-ai lor, dar îmi pun capul că dacă un mercenar vede că un camarad de-al lui este omorât și că el poate fi următorul, preferă să se predea. Una e să fii omorât în luptă, și alta să fii împușcat când ești lipsit de apărare. — Fără îndoială, ești demn de numele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
eu dacă o să mori într-o baltă de sânge. — Să nu continuăm povestea asta cu atacuri personale...! - interveni încă o dată Sam Muller, care făcuse un efort deosebit ca să-și recapete calmul obișnuit. Nu mă încântă ideea de a preda un camarad și niciodată nu mi-am imaginat că va trebui s-o fac, dar bănuiesc că încep să fiu prea bătrân pentru meseria asta. Din păcate, uneori nu-ți rămâne altceva de făcut decât să înghiți gălușca și să taci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
astea sunt regulile pe care vreau să le respect. Nu mă interesează ce fac alții. — Vântul se întețește - șopti pe neașteptate armeanul. — Spre est se menține constant, deocamdată - răspunse beduinul. Roagă-te să continue așa, că altfel o să-ți pierzi camarazii. Cel mai rău va fi în zori. — De ce? — Atunci e momentul când vântul șovăie dacă să se potolească sau să bată cu furie. Vulturii ne vor da de știre. — De ce vulturii? — Aici miroase a hoit. Dacă sosesc în zbor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
casca metalică, intrându-i în ochi, scurgându-i-se apoi pe bărbie și pe gât, udându-i uniforma. Nu se răcorea decât coborând parbrizul mașinii de teren și mergând așa, fără protecția oferită de acesta. Din cauza aceasta, nu voia nici un camarad să meargă alături de el, se plângeau toți că le intră praful în ochi și în gură. El râdea, recomandându-le să poarte ochelari și, mai ales, să-și țină gura închisă. Își amintea cu plăcere de vremurile acelea. Atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ordinul de încorporare în armată. Plecase la unitatea militară imediat ce se sfârșise vara. Perioada de instrucție de infanterie trecuse fără probleme pentru tânărul recrut. Avea o constituție impozantă și era dezghețat la minte, ceea ce făcea să se detașeze de ceilalți camarazi. Într-o sâmbătă, imediat ce terminaseră programul adminis trativ și se pregăteau să meargă la popotă, sergentul de serviciu pe companie îl anunțase să se prezinte la ordin la comandament, la căpitanul Cerkatov. Asta nu era deloc ceva obișnuit, pentru că Cerkatov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Apparatul (printr-o parolă prestabilită), iar pînă atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
CÎnd s-a ajuns la stagiul militar al tatei, În carte a apărut schița traseelor pe care a mărșăluit a cincea unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit cînd se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
război, apoi În timpul ocupației, cît și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de-a pururi. Să-i fie țărîna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova, 1859; I.P. Skobaliev: Daruri pentru camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt-Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772-1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente privind istoria războiului contemporan (fără loc și dată); Mistris Bradon: Aurora Floyd, roman, Sankt-Petersburg, 1870; Contele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ovidiu poza câinelui lui, Lucky. - Lucky, Lucky! îndreptă el un damf de whisky spre fața palidă a lui nea Ovidiu, care se abținu cu greu să-l gratuleze pe Lucky cu părerea lui despre whisky. Gabrielescu, cot la cot cu camaradul american, terminase cealaltă sticlă, întrebându-se melancolic dacă un transfer la F.B.I. nu era preferabil unei avansări cu mărire de salariu la circa 5. Asta fără să-l recunoască pe nea Ovidiu, care spera o distracție strașnică în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și împinse peste ea, cu un hârșâit crispant, ceașca de cafea. - Buf! Caput! Tramvai! Contesa... și își duse o mână la gât. Finiș! Ochii lui Smith se umeziră și o lacrimă îi mângâie duios mustața. Undeva în buncărul F.B.I.-ului, camaradul lui Smith o sună pe nevasta acestuia, amintindu-i cu un glas grav să aibă grijă de Lucky. Will Smith nu putea încă să plece acasă. Avea pistele lui. * Undeva în New York, un puști blond se uita cu atenție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
despărțitor, fiindcă el e băiat, iar ea e fetiță - și se izolează de lumea exterioară. Rainer scrie poezii pentru ca izolarea să funcționeze și mai bine. Adesea vede chipuri în copaci care‑l îndeamnă la asta, nebunul. N‑are prieteni, doar camarazi, care se poartă adesea necamaraderește cu el, care disprețuiește din principiu camaraderia. Când Rainer compune poezii, n‑o face cu gestul grațios al peștelui care sare argintiu din apă, așa cum se întâmplă atât de frecvent la scriitorul Musil. Este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ăsta s‑a lipit de Anna, cerșind un pic de dragoste și toleranță, ceea ce nevastă‑sa îi refuză mereu sub cele mai stupide pretexte. Așa un funduleț de fată, sigur neînceput, e un deliciu! Cred că visez, face Anna către camarazii ei. Iar greutatea funcționarului apasă și mai tare asupra ei. A prins curaj și pătrunde un pic mai adânc, mulțimea de oameni crește pe măsură ce tramvaiul se apropie de întinderile urbane, înghesuiala înlesnește comunicarea între tineri și bătrâni. Între cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
avionul. Vă spun asta în scris, pentru că este modul meu cel mai propriu de exprimare, simt un elan de a vă comunica astfel acest lucru, chiar dacă el ar trebui să rămână secret. Din păcate, Rainer n‑are prieteni, ci doar camarazi. Cu toate astea, și camarazii pot afla despre Caraibe. Alături zbiară Anna, e dezgustător, spiritual ești pe aceeași lungime de undă cu ea, dar fizic lucrurile nu stau la fel, strigătul ei nearticulat de voluptate se lipește de tine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scris, pentru că este modul meu cel mai propriu de exprimare, simt un elan de a vă comunica astfel acest lucru, chiar dacă el ar trebui să rămână secret. Din păcate, Rainer n‑are prieteni, ci doar camarazi. Cu toate astea, și camarazii pot afla despre Caraibe. Alături zbiară Anna, e dezgustător, spiritual ești pe aceeași lungime de undă cu ea, dar fizic lucrurile nu stau la fel, strigătul ei nearticulat de voluptate se lipește de tine ca o rășină, strigă: daaa! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dintr‑o mie, chiar și‑n halat de lucru s‑ar fi aprins între ei dragostea, după cum spune șlagărul. Hans vrea să spună: chiar dacă ar fi avut și ea halat de lucru, nu numai el. În apartament, dă peste doi camarazi de la organizația tineretului muncitor, din care face și el parte, fie că‑i place sau nu; aceștia au la ei afișe și o găleată cu clei, în care tot amestecă. Asta nu prea‑l impresionează pe Hans. Mai nou, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că vremurile s‑au schimbat, iar odată cu ele s‑au schimbat și oamenii, care au acum alte griji. Mai ales cei tineri, cărora le aparține viitorul, pe care și‑l construiesc, în sfârșit, cum vor. Zăpăciți de cap, cei doi camarazi amestecă încurcați în găleată, ca să nu se întărească cleiul. Pentru asta, cleiul are nevoie de căldura pe care n‑o găsește afară, ci doar în ambianța plăcută a unei plite de bucătărie, unde se și află în momentul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e vorba de ceva plăcut. Altfel pot să însemne o veșnicie. Așadar, Rainer e la lăcătuș, apoi se duce la un coleg de școală să învețe pentru bacalaureat, iar Anna cântă muzică de cameră. Rainer n‑are prieteni, are doar camarazi. Rainer e la un camarad. Părinții fotografiază rapid ca întotdeauna, ca să profite așa cum trebuie de absența copiilor, trăiește‑ți clipa, s‑ar putea să fie ultima! Domnul W.: Azi o să fii slujnica depravată care se cere ruptă‑n bătaie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Altfel pot să însemne o veșnicie. Așadar, Rainer e la lăcătuș, apoi se duce la un coleg de școală să învețe pentru bacalaureat, iar Anna cântă muzică de cameră. Rainer n‑are prieteni, are doar camarazi. Rainer e la un camarad. Părinții fotografiază rapid ca întotdeauna, ca să profite așa cum trebuie de absența copiilor, trăiește‑ți clipa, s‑ar putea să fie ultima! Domnul W.: Azi o să fii slujnica depravată care se cere ruptă‑n bătaie pentru greșelile ei profesionale și private
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
al lui Bruno Stahlecker, îmbrăcat în uniforma Tineretului Hitlerist motorizat. L-am zărit chiar în timp ce azvârlea un pietroi într-o altă vitrină. Râse încântat de propria-i îndemânare și zise: — Evrei împuțiți. Căutând în jur cu privirea aprobarea tinerilor săi camarazi, mă văzu pe mine în schimb. În timp ce mergeam spre el m-am gândit la toate lucrurile pe care i le-aș fi spus dacă aș fi fost tatăl lui, dar când am fost aproape de el am zâmbit. Aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rănit atât în Transilvania, precum și pe teritoriul ungar (este vorba despre evenimemtele sângeroase de la Debrețin) - iată traseul de mii de kilometri parcurși pe jos, cu ranița în spate, în anii celei de-a doua conflagrații mondiale de către bunicul meu împreună cu camarazii săi de arme... Pentru toate aceste fapte deosebite de arme săvârșite contra germano-maghiarilor în Campania din Ungaria și Cehoslovacia, el a fost decorat de însuși Regele Mihai cu Ordinul „Coroana României” cu spade și panglică de Virtute Militară în anul
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Domnitorul Carol a fost comandantul forțelor romano-ruse pe frontul de la Plevna. Bastonul de mareșal i-a fost înmânat regelui la 28 noiembrie 1912 la Palatul Regal din București de către Marele Duce Nicolae Mihailovici, camaradul lui Carol I în timpul războiului ruso-turc. Nu se mai păstrează astăzi în țară decât cartea de mareșal a lui Constantin Prezan și bastonul lui Alexandru Averescu, aflate în patrimoniul Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I“ din București. Bastonul de mareșal
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
pentru semeni un lup cu șanse practic nule ca ura să și-o ostoiască cu beregățile fudule, cruzimea și ferocitatea strategic le-am utilizat drept hrană lupilor din haite, pe care-n câini i-am preschimbat. Și iac-așa, dragi camarazi, politica devine artă când părul lupului se schimbă în ton cu noua noastră soartă. Ni se impută durități și jertfe multe, foarte multe, de parcă noi am fi creat absurda logică de-a fi cu ne-ntreruptul șir de stări (azi vânător
BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363912_a_365241]