6,140 matches
-
cotul plin de cicatrice așezat pe rama cromată a geamului, parcurgând autostrăzile într-un vis de violență și sexualitate în spatele unui parbriz nespălat. Renunțând să-l mai caut, am plecat spre studiourile din Shepperton. Intrarea era blocată de un uriaș camion de depanare. Șoferul striga, atârnând din cabină, la cei doi portari. În remorcă era o berlină Citroën Pallas neagră, cu capota lungă zdrobită într-o coliziune frontală. - Tu ai comandat-o, James, mașina aia oribilă? mă întrebă Renata, ieșind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
jos locul accidentului. Șiruri de mașini treceau pe lângă un cerc de reflectoare ale poliției. Trei mașini se ciocniseră la încrucișarea dintre rampa dreaptă de coborâre a podului și Western Avenue. În jurul lor, o mașină de poliție, două ambulanțe și un camion de depanare formau un țarc deschis. Pompieri și tehnicieni ai poliției munceau la vehicule, acționând cu lămpile de sudură asupra panourilor portierelor și acoperișurilor. Pe trotuare se strânsese o mulțime de oameni, iar pe podul pietonal care trecea peste Western
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spinare roțile mașinilor. Indicatoarele rutiere suspendate se profilau deasupra noastră ca niște bombardiere în picaj pline. Mi-am apăsat palmele pe bordura volanului, împingând mașina doar cu forțele mele prin aerul auriu. Ne depășiră două autobuze ale aeroportului și un camion, roțile lor cu cilindru rotativ părând aproape imobile, de parcă vehiculele ar fi fost doar niște piese de decor suspendate din cer. Uitându-mă în jur, am avut impresia că toate mașinile de pe autostradă erau staționate, că iluzia mișcării provenea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu corpul istovit. În fața mea, am văzut mâna lui Vaughan pe volan. Stătea aplecat peste mine, cu un genunchi pe tabloul de bord, conducând mașina la câțiva centimetri de insula mediană. Pe banda de viteză adiacentă gonea spre noi un camion. Vaughan luă mâna de pe volan și, gesticulând în direcția camionului, îmi făcu semn să îndrept Lincolnul spre acesta, dincolo de insula mediană. Tulburat de prezența fizică a lui Vaughan, aplecat peste mine, am apucat din nou volanul și-am îndreptat mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe volan. Stătea aplecat peste mine, cu un genunchi pe tabloul de bord, conducând mașina la câțiva centimetri de insula mediană. Pe banda de viteză adiacentă gonea spre noi un camion. Vaughan luă mâna de pe volan și, gesticulând în direcția camionului, îmi făcu semn să îndrept Lincolnul spre acesta, dincolo de insula mediană. Tulburat de prezența fizică a lui Vaughan, aplecat peste mine, am apucat din nou volanul și-am îndreptat mașina înapoi pe banda de mare viteză. Corpul lui Vaughan era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Roman și generalul Nicolae Militaru începea să facă acte de autoritate. S-a constituit un Front al Salvării Naționale, al cărui conducător a devenit Ion Iliescu. În acele zile copleșitoare, „Bucureștiul avea aspectul unui oraș în stare de război: tancuri, camioane militare traversau în viteză Capitala; la intersecții s-au format baraje pentru controlul autovehiculelor; în Piața Universității se auzeau continuu rafale de arme automate. În Piața Palatului se trăgea puternic, ținta părând a fi sediul CC al PCR. Focul armelor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu astăzi, afirmau alții. - Poate n-o să cadă, spuneau unii mai optimiști. Dar ce se întâmplase? Ca de obicei, schela fusese prinsă de asfalt cu un șurub. Unul singur. Iar șurubul începuse să se deșurubeze. De fiecare dată când un camion sau autobuz trecea prin apropierea schelei, șurubul se mai ridica cu câteva sutimi de milimetru. Niște pietoni remarcaseră tărășenia și începuseră să își dea cu părerea despre ce se va întâmpla. Majoritatea erau de părere că, în mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se explică cum stă treaba, că șurubul se deșurubase etc. - Mai ține patru-cinci ore, zise. Am mai văzut așa ceva. Iar dacă nu cade până pe la opt seara, poate va ține chiar până mâine, că noaptea autobuzele trec mai rar, iar camioanele deloc. Spectatorii se întristară. Nu aveau chef să aștepte până a doua zi doar ca să vadă cum cade schela. Totuși rămaseră. Schela se clătina în adierea vântului. - O să fie groaznic, presupuse cineva. - Da, oribil, zise altul. - Săracii oameni... - Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
șefi de stat din toată lumea și-au dorit un an nou în care pacea să triumfe etc. etc. etc. Am stins televizorul și lumina, am băut o gură de cola și mi-am aprins o țigară. Pe stradă trecu un camion, apoi se făcu liniște. Pacea pe care ne-o doriseră conducătorii lumii poate că nu va fi venit în acel an, dar eu, personal, eram destul de aproape de ea. 14-15 noiembrie 2004 POVESTEA BABEI DOCHIA Muzica: Jefferson Airplane Baba Dochia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Cele trei zile pe care le petrecuse în România depuseseră un strat apreciabil de jeg și praf pe vopseaua neagră a Cadillac-ului. Când am terminat, arăta senzațional. Am pornit înspre biserica Sfântul Anton de la Piața Unirii, încercând să ocolesc băltoacele, camioanele, autobuzele și celelalte surse eterne de murdărie cu care se mândrește Bucureștiul. Am ajuns cu bine. Yves aștepta în fața bisericii, mimând buna-dispoziție. Apăru și Anca, venise cu părinții. Arăta OK, cineva o machiase destul de zdravăn, altcineva (poate o bunică) îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
chiloți. Magazionerul mi-a dat o cască nouă. Baba care a tras în mine l-a nimerit și pe Crosse, care tocmai fura varză murată. Acum are o gaură în picior. 07.01. Războiul s-a terminat. Am câștigat. Niște camioane ne transportă acasa. Voi avea chiloți! Căpitanul mi-a dat o medalie, Crucea Curajului sau cam asa ceva. 08.01. Am ajuns. Mama a plâns de bucurie, m-a îndopat cu bunătăți. La mine în cameră, totul înghețat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mașina, lui Bernadette, care se așezase la loc lângă mine. Spune-mi pe unde s-o iau, tu care ai simț practic. Mă gândeam că poate când soarele avea să coloreze în cenușiu cerul vom fi înapoi în oraș. printre camioanele cu zarzavat, iar din Jojo nu avea să fi rămas decât o grămăjoară arsă și rău-mirositoare, într-o poiană printre carpeni, la fel cu trecutul meu; de data asta s-a terminat, îmi spun, ca să mă conving că toate trecuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
părăsește birourile supraîncălzite, își încheie nasturii paltoanelor cu guler de blană sintetică și se înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin mașinile, camioanele și autobuzele. Îmi place să văd caldarâmul gol și neted ca pista de popice. Suprim apoi cazărmile, corpurile de gardă, comisariatele; toate persoanele în uniforme dispar, de parcă n-ar fi existat niciodată. Poate am mers prea departe; îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
doamna Silvia Potokwane, care era șefa orfelinatului. Fusese prietena mamei lui și o știa de-o viață întreagă. Din acest motiv era firesc ca el să se ocupe de repararea oricărei mașinării defecte și, de asemenea, de întreținerea celor două camioane și a vechiului microbuz rablagit din dotarea orfelinatului. Nu era plătit pentru asta, dar nici nu se punea problema să fie. Toată lumea ajuta orfelinatul dacă putea, iar el n-ar fi acceptat bani nici mort. Când sosi el, Mma Potokwane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Matekoni se uita în pământ și își aminti, pentru o clipă, ce a însemnat copilăria lui acolo, în sătuc, cu mulți ani în urmă. Își aduse aminte cum se bucurase de bunătatea mecanicului auto local, care-l lăsa să lustruiască camioane și să-l ajute să vulcanizeze roți și care, prin bunătatea lui, îi scosese la iveală și-i nutrise vocația. Era ușor să schimbi viața celor din jur, atât de ușor să schimbi ambianța în cămăruța în care-și duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ateriză pe frunte și se deplasa spre șaua nasului. În mod normal, ar fi alungat-o, dar tocmai îi venise o idee și prindea contururi minunate. Musca fu lăsată în pace; un câine lătră într-o grădină din vecini; un camion schimbă viteza zgomotos pe drumul către vechiul teren de aterizare. Menajera zâmbi și-și împinse pălăria pe spate. Unul dintre amanții ei ar putea-o ajuta. Știa cu ce se ocupă și știa că are o îndeletnicire periculoasă. El ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu înseamnă că n-am dreptate. Mma Makutsi se simți în al nouălea cer când porni să rezolve primul ei caz. Nu avea permis de conducere, așa că fu nevoită să-l roage pe unchiul ei, care condusese pe vremuri un camion guvernamental, iar acum era pensionar, s-o ia cu vechiul Austin pe care-l închiria, odată cu serviciile sale de șofer, la nunți și înmormântări. Unchiul fu extrem de încântat să participe la așa o misiune și își puse, cu această ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-n hainele lor” și multe altele. - Ce zici de asta? se bălăngănește Tavi spre mine. „Ca niște iepuri cu urechile tăiate, pe sub geamuri, femeile noastre-și poartă ovarele la vedere, scâncesc fetușii plutind în lichide, pe străzi paltoane uzate conduc camioane... trec și mă-ntorc cu borcane, bine legate...” - E tare, mă! E tare de tot! Beton! Scrie-o, să n-o uiți... Zi și tu, Sclivi, dacă nu-i așa... se întoarce Anatol, în vreme ce-și desface cureaua de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în pivnița lui, învelit c-o blană de oaie. „Te-ntorci la esențial, ai? La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a dărâmat din greșeală gardul de lemn, a descărcat plăcile de gresie și marmura, nisipul și mortarul peste tufele de corn. A tăiat alunul, să poată turna beton. Vreo două ramuri rămase afară se-ncăpățânează să dea frunze. *** - Ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
curte, într-un cort de la armată, pe jos, bă’ ăștia, da’ mulți mai sunteți... Am învățat să număr ouăle, merele și perele dintr-un CAP din țara noastră bogată și frumoasă, cu mândre flori, știu câte coșuri sunt într-un camion și câtă pânză produc într-o zi țesătoarele dintr-o unitate fruntașă, am cărat cu brațul cartoane și borcane, am întins palma să iau cele zece până s-au umflat degetele, am așteptat pe fotoliul acela verde, îmbrăcat în vinilin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
le semnez, e bine, e foarte bine, suntem mulțumiți, plecăm, mă mut, sunt de acord... Uite, nevastă, ai și tu dreptul să semnezi! Acolo, vezi și pe partea cealaltă. Semnează-te, să fie... Mulțumim, scoatem tot, le încărcăm, am un camion, mâine e liber ca-n palmă. A luat târnăcopul din magazie și-a intrat fluierând în casă, „...la gară la Făgădău, păi... la gară la Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trosnete. Niște butelii de la șprai au explodat, spre bucuria tuturor. - Ha-ha-ha, punem cartofi dup-aia în jar și slănină, cu sare, ne punem burta la cale... și nu ne mai coșesc nici țânțarii, că iese fum de la cartonu’ de pe magazie... Camionul e gata de plecare, acum trag prelata și-o leagă de margini. - O să le urce ei sus, în blocul ăla repartizat, le dau de-o mastică, de-o țuică. Vin și eu mai târziu, femeie, mai am o treabă. Câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e supărată de ceva, ceea ce înseamnă c-am scăpat de discuție. Mi-am amintit că am serviciu, așa că mă îmbrac, cu mișcări de paiață. Dar e bine, omenirea n-așteaptă nimic de la mine, eu nimic de la ea, suntem chit. Un camion cu ajutoare din Germania oprit lângă statuie. O sumedenie de cutii cu cărți și calculatoare vechi. Cât străbat coridorul până la secretariat, ca întotdeauna joia la ora asta, aud clasica anecdotă a „neamțului”. - Hăhăhă, te-ai prins? „Prea mult pida mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Bogdanov, geometru, care la o margine de pădure a călcat pe o mină activă și, doar cu o zi Înainte, jucaseră biliard; reapariția acrobatului aerului Aleksić deasupra Kalemegdanului; o gravă intoxicație cu alcool În localitatea Mrakodol; o cursă cu un camion arhiplin pe drumul gloduros dintre Zrenjanin și Elemir; conflictul cu noul șef, un oarecare Šuput, pe terenurile de la Jaša Tomić1; cumpărarea unei tone de cărbuni „Banović“ și așteptatul la rând, În gara Dunav, de la patru dimineața pe o temperatură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și spune: — OK. Spune: Dă-i drumul. Cu toții lăsaserăm bilete cu explicații în dimineața aia. În zori. Strecurându-ne în vârful picioarelor, cu valizele după noi pe scări întunecoase, apoi de-a lungul străzilor lungi, întunecate, având drept companie doar camioanele de salubrizare. Nici n-am văzut răsăritul soarelui. Pe scaunul de lângă Tovarășa Lătrău, Contele Calomniei scrie ceva într-o agendă de buzunar, cu ochii sărindu-i de la ea la propriul stilou. Și, aplecându-se să vadă, Tovarășa Lătrău spune: — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]