8,208 matches
-
veselă sau iertătoare. Îmi puteam imagina deja dezgustul fulgerător și dezamăgirea zugrăvite pe toată fața lui mare, turtită și roșcovană. — E un afurisit, am spus, gândindu-mă în continuare la el. Scout încuviință, zâmbind, în timp ce-și turna o cană de ceai. Păi, asta caută oamenii la o pisică. M-am gândit și am dat aprobator din cap. — Mda, dacă tot veni vorba, asta caută. Scout se avântă asupra mâncării de parcă n-ar mai fi pus nimic în gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cărți spre ușa bucătăriei. Era deschisă, neonul de un albastru electric proiectând o dungă pe podea și-n sus, pe cotoarele cărților de pe peretele din față. Am auzit sunetele scoase de un ibric, o linguriță de cafea zăngănind într-o cană. M-am aplecat pe după cadrul ușii. Scout. Ceva - nervii mei, sângele meu - tresări și încremeni la vederea ei, o fântână transformându-se în gheață și electricitate statică înlăuntrul meu. Ea mă văzu înainte să-mi pot trage capul înapoi, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
priceput bucla de computere, dar restul... Dacă vine rechinul, noi o să, ce, o să ne urcăm pe cutiile alea și-o să ne jucăm de-a Ahab sau ceva de genul ăsta? — Sau ceva de genul ăsta. În spatele ochelarilor à la Michael Cane, fața lui Fidorous vibra de ceea ce fizicienii numesc energie potențială. Dar nu-s decât... — Da, te-am auzit de prima dată. Ai perfectă dreptate. Nu-s decât lucruri, doar minunate lucruri uzuale. Însă ideea pe care o întruchipează lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
c-o să ne scriem mereu. Poze: ne pozam unii pe alții cu banalele, ieftinele aparate sovietice "Smena" și schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Încă doare momentul de sfîrșit de vară '79. Știam așa de bine, așa de trist că vrea să fugă de mine. Îl visasem cu trupul zdrobit de un tren mărfar, eu punînd la loc capul și oasele, vărsînd dintr-o cană înaltă sînge, pe tăietura gîtului. "S-a întîmplat ceva?" Nu, dacă mă iubești. M-am recăsătorit". Ies în curte. Vișinul îmi pune-n palmă o frunză (ca să fie și o culoare la începutul ăsta de zi), o frunză roșie. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nici că-i păsa. În ținută mereu surprinzătoare, dădea iama prin cadîne: "Punem de cafea? O punem?", insinua păcătosul, cu ochii pe Maja Desnuda, nume de alint pentru Maia Branea. Starea rea de la începutul zilei s-a dovedit solubilă în cana cu cafea. Inima, plesnită cum e și cana (din cauza cafelei fierbinți, turnate prea repede) își revine. De multe ori fac asta: improvizez buna dispoziție. Trag de ea așa cum aș trage de furtunul cu care ud, verile, grădina. Nici ninsoarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dădea iama prin cadîne: "Punem de cafea? O punem?", insinua păcătosul, cu ochii pe Maja Desnuda, nume de alint pentru Maia Branea. Starea rea de la începutul zilei s-a dovedit solubilă în cana cu cafea. Inima, plesnită cum e și cana (din cauza cafelei fierbinți, turnate prea repede) își revine. De multe ori fac asta: improvizez buna dispoziție. Trag de ea așa cum aș trage de furtunul cu care ud, verile, grădina. Nici ninsoarea nu-mi mai pare măruntă și urîtă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vedea urâțenia. Mi-au murdărit mitul cu alte mituri, mi-au distrus esența cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise în oraș că va veni toamna. Desigur, oamenii și-au pregătit butoaie, bidoane, căzi, hârdaie, lighene, albii, ploști, urcioare, cratițe, oale, căni de lut, de tablă, de porțelan, din sticle de Jena, de Murano, tigve de om, de elefant, de vampir, de crocodil, bureți de baie, de mare, din piatră Ponce, bolți din scânduri, din sârmă, din fibre artificiale, din nailon, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am auzit niciodată. p. 13 Uimit de a fi petrecut o seară așa de plăcută, mă întorsei acasă. Nu ești niciodată dezamăgit atunci când vorbești despre moarte. Dormii un somn de supraviețuitor. Pe la ora nouă dimineața, în vreme ce beam o a doua cană de cafea, a sunat cineva. La interfon, auzii glasul unui necunoscut: -Mașina mea e în pană. Aș putea să folosesc telefonul dumneavoastră? Descumpănit, deschisei ușa și văzui intrând un bărbat de vârstă mijlocie. -Iertați-mi intruziunea. Nu am telefon mobil iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de mult. M-am marinat nițel în pat întrebându-mă, pentru plăcerea de a mă neliniști, dacă Sigrid se ținuse de cuvânt. Am făcut un duș, m-am înfășurat în halat și am coborât. În bucătărie, Sigrid îmi întinse o cană de cafea. -Ești aici, spusei cu o plăcere așa de evidentă încât ea păru fericită. -Am pregătit frapiera cu șampanie în salon. -Numai eu dorm așa de mult? -Nu. Dormitul face parte din blestemul casei. Eu fixez ceasul în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
încuie ușa cu cheia. Respirai. Mă întinsei la loc în pat. Sigrid aduse un platou. -Pâine prăjită cu dulceață de portocale, e bine? Dacă nu, dau o fugă la brutărie să cumpăr brioșe cu stafide. -E perfect. Îi turnai o cană de cafea, îi oferii o felie de pâine prăjită pe care o refuză și gustai dulceața plină de coji de portocală. -În mod evident, prezența mea nu te-a împiedicat să dormi, spusei. -Nici pe dumneata. -Ai ieșit să aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să vă ridicați, îl întrerupe Dendé, simte o fierbințeală insuportabilă în piept, mă arde stomacul, recunoaște, nu mă ridic, nu vreau să mă mai ridic, la ce bun? Lăsați-mă singur, a luat-o razna, zice Gulie, dați-i o cană cu apă. Tîrnăcop se mișcă ca un titirez, toarnă ceva într-un pahar și i-l întinde lui Gulie, așa ceva n-am mai pățit, dar Roja nu vrea să-și descleșteze fălcile, trebuie să vă întindeți puțin, îl sfătuiește Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și-a trecut în revistă toate uniformele pe care le avea în șifonier și cu foarte mare greutate s-a hotărît pe care o s-o îmbrace a doua zi. A ronțăit un kilogram de mere și a băut vreo zece căni de ceai. Din cinci în cinci minute a verificat tonul telefonului, temîndu-se mai tare ca niciodată de un sabotaj. Eu mă pregătesc chiar acum să plec de la Casa Scînteii, îi comunică domnul Președinte de la celălalt capăt al firului, Picioruș o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care n-a mai dat pe-aici în ultimul timp, preferînd să-și petreacă nopțile la cazino, avu un moment de slăbiciune în care încercă să-și mai înece amarul. Intra în bucătărie, aprindea aragazul și își punea la fiert cana cu apă. — De parcă nu ar fi fost îndeajuns că de fiecare dată cînd am avut nevoie de ei, ia-i de unde nu-s, spune Roja dezamăgit. — M-aș fi mirat să nu fi fost așa, zice Dendé. — Trebuia să-mi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
colțul Îngălbenit, În celălalt, acolo unde staționa o secundă, când, de fapt, omul era mereu emoționat, ca orice artist matur, și avea și atenția distribuită În cel puțin patru-cinci direcții simultan. Supraveghea densitatea jumalțului (pe care o regla cu ajutorul unei căni cu apă și al unei spatule din lemn, mereu la Îndemână), urmărea liniile până la care trebuiau smălțuite oalele (diferite ca mărime și importanță a utilizării și implicit a prețului obținut În final) și de asemenea, gradul de umplere și calitatea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o comoară, cum glumise bunicu’ Ghiorghi. Nici nu au avut timp să se spele pe mâini cu apă proaspătă și rece, nici să se cinstiască de trei ori cu cealaltă jumătate din sticla bunicii, jumătate turnată cu atenție Într-o cană din sticlă cu capac și cufundată până-n buză În căldarea cu apă rece, că jupânesele și Întinseseră În ogradă masa cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spună Va și-l apela cu numele său vechi, Varelică. Dorița, Dinița?! Nu, ele erau mai mici și mai frumoase, cine le-o făcut așa mari, grase și urâte? Cum să le sărut eu? Apoi, În timp ce mânca din ce În ce mai leneș din cana cu lapte Îndulcit cu o lingură rasă de zahăr și cu bucățele mici de turte coapte În ulei, Va adormea și se făcea că Mamaia l-a luat În brațe, l-a așezat pe patul din odaie, i-a pus
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
căruța și venim imediat. Unde să leg mânza? În spatele casei!, a spus cu fermitate femeia. În atmosfera apăsătoare, plină de neliniști, Întrebări și incertitudini, vorbele nu prea se lăsau spuse cu una cu două. Va a fost servit cu o cană cu lapte și o felie dintr-o pâine mare și extrem de albă, tăiată cu multă Îndemânare, sub privirile sale și a fost plăcut surprins de faptul că În lapte s-a pus puțin zahăr, așa cum se obișnuia la Cățălești. Apoi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Într un anume loc, stare ce oprea Întreaga vrajă neasemuită. Cei doi părinți au ajuns acasă seara târziu, erau veseli și mulțumiți de treburile rezolvate, dar și mai mulțumiți de cum găsiseră casa, ograda și păsările aranjate. Victor a scos o cană cu vin, s-au cinstit și a spus: Măricuță, vezi că am fost inspirat atunci când ți-am sugerat să-i Înnoim pe acești copii, pentru că Învață bine și repede și pentru tot ceea ce au făcut astăzi! Toate sunt la locul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o căsuță splendidă, îngrijită și cu multe flori cam peste tot. Gardul era proaspăt vopsit și o fîntînă meșteșugită de un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe o măsuță era pus un șervet curat, o cană plină de obicei cu apă și cîteva pahare care străluceau de curățenie. Alături, un șervet, un săpun și un castron cu prune îți sugerau parcă un ritual al omeniei. Casa era locuită de Aneta lui Gavril, o gospodină cum rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ziua acolo, dar acum am nevoie de apă. Anica înșfacă găleata, o toarnă în celalată găleată și se îndreaptă spre casă. Nici n-a băgat de seamă la mîța întinsă lîngă ghizdele. Nevasta pune găleata pe un scăunel, apucă o cană și bea cu sete. Vasile asistă la scenă, ar fi putut interveni, dar a lăsat-o pe Anica să bea. Abia după aceea s-a ridicat și a căpătat viață. Dacă ai ști ce-ai băut! Apă, doar nu rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aici, m-au adus pe mine. Moș Cazacioc era curat ca un ou roșu și pe sub cămașa albă ca neaua, foșneau niște mușchi de mai mare mirarea. Pe o masă, pregătită din timp, erau tot felul de bunătăți și o cană cu vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe toate, nu tu, sare baba cu gura. Încet, încet, baba Catinca ajunge cu vinul fiert aproape de Ilarion. Niște nesimțiți sînt copiii noștri, asta sînt. Nu bîrfi copiii, se stropșește baba. Nesimțiți, asta sînt, ai auzit? Daa? Baba Catinca ia cana de vin fiert și o varsă cu încetinitorul în omăt. Moș Ilarion tocmai întindea mîna după cana cu vin și, ca atare, a rămas cu gura căscată. Copiii mei nu-s nesimțiți, să știi tu! Întoarce spatele supărată, alunecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ilarion. Niște nesimțiți sînt copiii noștri, asta sînt. Nu bîrfi copiii, se stropșește baba. Nesimțiți, asta sînt, ai auzit? Daa? Baba Catinca ia cana de vin fiert și o varsă cu încetinitorul în omăt. Moș Ilarion tocmai întindea mîna după cana cu vin și, ca atare, a rămas cu gura căscată. Copiii mei nu-s nesimțiți, să știi tu! Întoarce spatele supărată, alunecă și cade jos. Văleu babo, s-a rupt ceva? Sufletul mi l-ai rupt tu! Începe să plîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
două smerite semne de exclamare imitând sărutul palmelor sub icoană. Plângea. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine este otravă ce încă se mai suportă sub rădăcinile limbii. Când s-a amestecat vinul cu apă în Cana Galilei, niciun nuntaș nu a deosebit gusturile însetărilor; când s-a turnat pelin peste mătrăgună, noapte peste furtună, lacrimă peste sticlă pisată, în evidențele lui Dumnezeu, mereu, calculele ascundeau complicitatea nepăsărilor sale. (Atotștiutorul s-a spălat pe mâini a opta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]