1,329 matches
-
pe băiat să se rușineze și mai mult. S-a înroșit puternic și n-a mai zis nimic destul de mult timp. Sheba s-a simțit măgulită de acest episod. Era o noutate, zicea ea, să fii admirată în acel fel candid. Când mi-a povestit asta prima oară, îmi amintesc că m-am arătat cam neîncrezătoare. Puteam să-mi imaginez că afecțiunea lui Richard se mai domolise cu anii sau chiar devenise atât de la sine înțeleasă încât nici nu mai conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cine avea riduri sau celulită, sau cine apăruse la câte o premieră de film aranjată foarte prost (darămite pentru TV) - ca resturile de pe urma mesei. Acestea erau informațiile pe care le Înghițea pe nemestecate, ca și ciocolata Înainte de ciclu. Un clișeu candid al coapselor cu „coaja de portocală“ ale lui Kate1, o imagine cu pungile de sub ochii lui Gwyneth 2 - chiar dacă asta era o iluzie optică - o bucurau o săptămână Întreagă. Fascinația resimțită de Ruby față de celebrități nu se limita doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și Alex. Ștefănescu, RL, 2000, 9; Catrinel Popa, Miniaturi în proză, RL, 2000, 29; Doina Mandaj, De vorbă cu... Alex. Ștefănescu, „Universul cărții”, 2001, 11-12; Manolescu, Lista, III, 386-390; Petraș, Panorama, 598-599; Popa, Ist. lit., II, 1126; Daniel Cristea-Enache, Un Candide bine făcut, ALA, 2002, 637; Dicț. scriit. rom., IV, 475-477; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 211-214; Tudorel Urian, Turnirul diletanților, RL, 2003, 10; Gheorghe Grigurcu, Dragoste și ginecologie, RL, 2003, 20, 21. A. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
Regula funcționează și în cazul portretelor imaginare. De pildă, un înger. Fără a-l gândi mai întâi, fără a-i stabili trăsătura dominantă (albul, inocența etc.), riscăm gafe de neiertat: fie îl vom reprezenta asemenea lui Cupidon (copil bucălat, surâzând candid), fie vom strecura detalii total nepotrivite, cum ar fi buzele proeminente sau roșeață în obraz - culoarea sângelui, a poftei și a păcatului. Detaliile se aleg și să alătură nu la întâmplare, ci stăpânind toate conotațiile lor. În realizarea oricărui portret
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
tuș - la Miorița, sunt poate întradevăr o primă performanță în activitatea sa. Pozitiv influențat de contactele cu arta cultă, el realizează un desen de autentică acuratețe și sensibilitate, cu soluții compoziționale bine găsite. Fără să se îndepărteze de o interpretare candidă a textului, el nu mai cucerește numai prin ingenuitate, ci și prin calități plastice incontestabile ale discursului său”. (Muzeograf, Doina Bujor, 1978 Expoziția personală Nica Petre) „Din școala primară am avut plăcerea de desen și în câmpul muncii am lucrat
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
trei mușchetari sau Sherlock Holmes; tot așa și cineva care crezând că admiră muzica lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe să găsească decât cusururi, ca senatorul Pococurante din Candide, cred că e ajutată de o funciară nesimțire. La Rochefoucauld spunea că atunci când admirăm suntem egali cu ceea ce admirăm. Firește, nu egali ca geniu și nici ca putere de acțiune, dar egali ca nivel. A admira opere mari sau oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în definitivă uitare cel târziu odată cu decesul propriu-zis. Dar există și morți literare parțiale. Același Voltaire pe care-l pomeneam adineaori ar fi desigur foarte mirat dacă ar putea să afle că el continuă să existe în conștiința secolelor cu Candide, Zadig, L’ingénu și celelalte „romane” filozofice sau cu scrisorile din Anglia, dar că Mérope, Zaïre, Mahomet etc. sunt definitiv îngropate și nu le mai citesc nici măcar specialiștii. Nu de soarta postumă și de fluctuațiile de cotă ale marilor scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ascuțit și clar, prin virulența opoziției contra autorității dogmatice, prin mobilitatea și prolificitatea intelectuală și prin intratabila conștiință justițiară. Dar a fost pe lângă acestea și un poligraf neobosit, din a cărui imensă producție nu rezistă azi decât, în primul rând, Candide și Scrisorile din Anglia, apoi celelalte romane și povestiri filozofice, Dicționarul filozofic, poate și Secolul lui Louis XIV și mai ales ceea ce s-a numit „spirit voltairian”, scânteietoare formă a incredulității, salutar antidot la prostia intolerantă și coercitivă. Nietzsche l-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
trebuie, problema optimismului. Unii cred că a fi marxist înseamnă a fi negreșit optimist. Marxismul are o viziune optimistă ca finalitate, ca încredere în forța rațiunii, nicidecum el nu poate admite o teză ca aceea de care râdea Voltaire în Candide, „totul este cât se poate de bine, în cea mai bună lume posibilă”. Un atare optimism tămâietor și satisfăcut e retrograd, e mincinos și e laș. Or, marxismul, socialismul, revoluția presupun, neapărat și esențial, luciditate, adevăr și curaj. A-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid că asceza și hedonismul se exclud, una făcându-l imposibil pe celălalt. Eroare majoră, dat fiind că hedonismul presupune
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o tipologie sumară care ar plasa la un anumit pol povestirile în care primul plan este predominant, ceea ce dă tendința de accelerare a ritmului povestirii, și povestirile, mai lente, în care formele din prim-plan ocupă poziția a doua. Evident, Candidul lui Voltaire aparține primei categorii, în timp ce Doamna Bovary, celei de-a doua. Dacă Candid străbate lumea, Emma s-a împotmolit într-un univers în care nu se întâmplă nimic. 3.2. Neutralizarea opoziției Literatura contemporană iese adesea de sub incidența regulilor
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
plan este predominant, ceea ce dă tendința de accelerare a ritmului povestirii, și povestirile, mai lente, în care formele din prim-plan ocupă poziția a doua. Evident, Candidul lui Voltaire aparține primei categorii, în timp ce Doamna Bovary, celei de-a doua. Dacă Candid străbate lumea, Emma s-a împotmolit într-un univers în care nu se întâmplă nimic. 3.2. Neutralizarea opoziției Literatura contemporană iese adesea de sub incidența regulilor economiei romanești clasice, pentru care "scoaterea în relief" este unul dintre elementele esențiale. Astfel
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vedere clar eronat, pus în scenă prin enunțarea ironică, numele de "enunțător". Este clar că sursa echivocului este aici această accepțiune a termenului "enunțător", în virtutea faptului că ea nu corespunde valorii obișnuite a "enunțătorului" în lingvistică. În următorul extras din Candid, Voltaire evocă, în manieră ironică, bătălia dintre bulgari și abari: Mai întâi tunurile au doborât cam șase mii de inși de fiecare parte; pe urmă puștile au mai scos din cea mai bună lume care există o nouă sau zece mii
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
chiar în momentul în care sunt enunțate. Ceea ce nu face decât să mărească credibilitatea naratorului, care își exprimă distanțarea. Pentru ca ironia să fie percepută întocmai, trebuie să existe indici care să permită perceperea disocierii enunțiative. În cazul fragmentului nostru din Candid, principalul semnal este prezența sintagmei "cea mai bună lume" într-un context care o face complet deplasată. Însă, în măsura în care ironia constituie o strategie de descifrare indirectă impusă destinatarului, ea nu se poate folosi de semnale prea evidente, care ar face
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
problematica polifoniei.) 1978 L'Ironie, colecția "Linguistique et sémiologie", 2, Presses Universitaires de Lyon. (Culegere de articole despre diversele aspecte ale ironiei, analizate dintr-o perspectivă non-polifonică). Exerciții ▪ 4.1. Analizați ironia și parodia în următoarea dezbatere din incipitul cărții Candid de Voltaire: O dată, sfântul Dunstan, irlandez de neam și sfânt de meserie, plecă din Irlanda pe un muntișor care porni pe mare spre coasta Franței; cu vehiculul acesta, sfântul sosi în Golful Saint-Malo. Se dădu jos pe țărm și binecuvântă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de asemenea C. Kerbrat-Orecchioni ("L'ironie comme trope", în Poétique, 1980, nr. 41); A. Berrendonner (Éléments de pragmatique linguistique, Minuit, Paris, 1981); O. Ducrot (Le Dire et le Dit). 158 Le Dire et le Dit, op. cit., p. 211. 159 Voltaire, Candid, (trad. de A. Philippide), Editura pentru literatură, București, 1962, p. 149. 160 Montesquieu, Despre spiritul legilor, (trad. de Armand Roșu), Editura Științifică București, 1964, partea a treia, cap. al V-lea, p. 304. 161 Blaise Pascal, Scrisori provinciale, (trad. de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vedea în mod special 121 proverbes mis au goût du jour de B. Péret și P. Éluard. Pentru o analiză a acestei parodii: "Polifonie, proverbe, deturnare" de A. Grésillon și D. Maingueneau (Langages, nr. 73, 1984, pp. 112-125). 180 Voltaire, Candid, (trad. de A. Philippide), Editura pentru literatură, București, 1962, p. 297. 181 Pierre Marivaux, Jocul dragostei și al întâmplării, (trad. de Liana Maxy), Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1958, pp. 70-71. 182 Louis-Ferdinand Céline, Nord, (trad. de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu este imoral să fie contemplată pe plajă. (Anacolutul întărește sensul descrierii, prelungind, de fapt, scena rizibilă). După ce vei fi lepădat mantaua ce-ți învăluie statuia și te vei înfățișa naturii flocos și creț la subsuori, lăbărțat cu gingășie și candid în suciturile și circumvoluțiunile eului dumitale anatomic, vei surprinde surâsul curtezanei și șoaptele băieților sportivi lungiți în soare". Comicul debordează, cu fiecare pasaj, în planul stilistic, uzând, din plin, de un lexic al corporalului rizibil, de oximoron (figura, prin excelență
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și constituie în elanul său cu neputință de potolit. În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Al doilea Faust. Eseu despre Goethe, Henri Blaze Barbaria, Michel Henry Breviar politic. Principii și maxime, Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord Breviarul nebuniilor curente, Luca Pițu Candid în Țara Sfântă, Régis Debray Cuplul, Suzanne Lilar Despre libertate, Lord Acton Despre sentimentul tragic al vieții, Miguel de Unamuno Despre sinucidere, Émile Durkheim Discurs despre universalitatea limbii franceze, Rivarol Dragoste și pedagogie, Miguel de Unamuno Eros, Doxa & Logos, Luca
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
analize sociologice, planificări presupun mereu în mod implicit că individul muncește mult și bine. Această noțiune se năruie în Africa; se vorbește de lene, de pasivitate; se ajunge la disperare, iar cele mai frumoase proiecte ale planificatorilor se prăbușesc în fața candidei nonșalanțe a săteanului care nu pare a înțelege rolul care îi revine în jocul dezvoltării economice. René Dumont afirmă fără menajamente (referindu-se la țăranul mexican): "De ce trebuie ca toată lumea să accepte legea, originară din Europa Occidentală, a muncii dure
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ulterior dedicându-i Elegia a doua, Getica. Câte un fâlfâit angelic (Nichita zicându-și "poet al îngerilor"), câte ceva din miturile anticilor, ori provenind de la alexandrini și întreținând sublimul, acestea se citesc în ipostazele lui de smerenie sinceră, ori de jubilație candidă. Dimensiunea zglobie (înșelătoare), exuberantă, deși frapează, nu exclude deloc așteptarea a ceva nelămurit, neliniștitor. 56 de ani voi trăi, asemenea Colosului din Rodos (...) Numai surâsul tău mă încape și eu voi pleca. Bărcile le-am uns cu catran, așteptând să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
alertă; tristețe supravegheată, dramă, elanuri contrazise niște fixațiuni toate își aliază accente patetice. Acesta era visul nostru / să deschidem un pension pentru fluturi; / și din naivitate nici nu știam / că o mulțime de lume se gândise / mai înainte la asta". Candide Proiecte primăvăratice denunță fondul himeric, fantast al celui care abandonându-se halucinației, invocând harfa, clavecinul, viola și cornul, se confruntă cu teluricul. Sedus de orizonturi sans rivages, Mihai Ursachi practică programatic aventura (intelectuală, etică, metafizică); iscoditorul se proiectează repetat în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sale. III.8. La fille aux cheveux de lin (Fata cu părul de in) Inspirat de poemul cu același titlu al lui Leconte de Lisle (albumul Poeme Antice: Cântece ecoseze), La fille aux cheveux de lin trezește în noi amintirea candidă și senină a adolescenței, iar furia apelor răscolite își găsește „mântuirea” în simplitatea inocentă a acestor pagini. Imaginea purității o recunoaștem în delicatețea suavă a liniilor melodice sinuoase ce te cufundă într-o efuziune a Sincerității. Gradul ridicat de stilizare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sociale. Membru al Academiei Goncourt. Printre numeroasele volume publicate: Cours de médiologie générale, L'Œil naïf, L'État seducteur, Le Feu sacre. Fonction du Religieux, L'obscenite démocratique. La Editura Institutul European Iași au apărut Curs de mediologie generală și Candid în Țara Sfântă. Régis Debray, Vie et mort de l'image (c) 1992, Éditions Gallimard (c) 2011, Institutul European Iași, pentru prezenta ediție în limba română INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 700469, OF. P. 1, C.P. 161
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dintre care cea mai recentă ne face să-l socotim pe înțeleptul chinez un nebun, iar pe Alberti un găgăuță. Și poate să ghicim râsul stingher pe care-l va inspira, peste un secol sau două, privirea noastră de credulitate candidă pe care timpul nostru așa-zis incredul o așează pe ecranele lui. Sarcină exagerată și pariu periculos. Nu-mi scapă faptul că e o anumită înfumurare în dorința de a acoperi epoci, stiluri și țări atâtea teritorii lucrate deja cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]