1,966 matches
-
păreri în părere./ Retrase cu-un fel de scuze, ascunzîndu-se/ ca apan nisipul plajei” (Aforismele). E o irizare a unui minimalism plasat între ființă și neființă, „ce se destramă-n amiază”. O sacrificare a ambiției de-a fi, suprimată de candoarea fastuosului peisaj marin, a cărei nostalgie stăruie însă, imperisabilă: „Simt cum, încet-încet,/ marea mă desființează,/ cum mă șterge de pe albastrul ei/ o răcoroasă mînă” (Senzație). Important exeget al poeziei, Ion Pop e totodată una din vocile emoționante ale poeziei noastre
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
Iar toate acestea sunt material poetic în ciclotronul emoției. Pînă și cea mai săracă viață a simțurilor învață repede să-și materializeze autosatisfacția. Emoția însă, care este și o indirectă conștiință a precarității universale, are nevoie de un mediu de candoare și de onestitate absolută, ca să își întemeieze prezența. E drept că nu știm cum se face poezie bună, dar identificăm repede moleșeala care sufocă emoția, raționamentul care o minimalizează, gândul apter care strânge de gât uimirea, impostura care vrea să
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
și caracterizările critice pe care Aderca le schițează în introducerea ori în încheierea fiecărui interviu sunt adesea remarcabile, prin finețe și prin umor. Despre pudicul de modă veche Brătescu-Voinești, de exemplu, scrie: „Am plecat de la d-l Brătescu-Voinești cu o candoare în toate simțurile, ca după o baie de lumină. E poate singurul nostru autor care poate fi citit cu glas tare , în familie, de fete și de copii... Și m-am întrebat: cum e cu putință ca azi o bună
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
al unui fluturaș, rătăcit acolo dintr-o ploaie de confeti. Dar e atât de singular! 2. Fragmente dintr-o preistorie recentă Galeria Calina l-a găzduit, la începutul acestui an, pe sculptorul Cosmin Moldovan, un artist care declară cu toată candoarea, pe care un critic de artă o califică drept suspectă, că îmbrățișează arta ca pe un joc, opus evident gravității cotidiene, în fapt a oboselii care se instalează în expresia ei finală. Într-un alt loc, din informațiile pe care
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
lăsând doar atât cât să putem continua în imaginație un proces de reconstituire a întregului. Intitulată Urme, expoziția lui Cosmin Moldovan aduce în spațiul public piese ce sunt, înainte de toate, elementele unor entități decupate din imaginația sa și a căror candoare nu o suspectăm, deocamdată, de nimic. Decupajele din lemn sunt ușor de citit ca fiind fragmente ale tălpilor omenești, ori ale unor miriapozi - de ce nu? -, subminate, însă, de dimensiunile lipsite total de voința de a poseda, de parcă ar fi elemente
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
în realitatea poeziei. Unele dintre personajele sale au un anume hieratism care amintește întrucâtva de arta pictorilor naivi, dar și de imaginația bizantină a unor maeștri consacrați în arta bisericească din România. N-aș putea spune că este vorba de candoare, sau numai de candoare, câtă vreme scenariul fiecărei povești trimite cu gândul la o lume pierdută în care am trăit cândva, ca în singura realitate pe care a avut-o copilăria. O lume, însă, în care ne-am putea întoarce
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
dintre personajele sale au un anume hieratism care amintește întrucâtva de arta pictorilor naivi, dar și de imaginația bizantină a unor maeștri consacrați în arta bisericească din România. N-aș putea spune că este vorba de candoare, sau numai de candoare, câtă vreme scenariul fiecărei povești trimite cu gândul la o lume pierdută în care am trăit cândva, ca în singura realitate pe care a avut-o copilăria. O lume, însă, în care ne-am putea întoarce! Animale fantastice însoțesc personajele
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
cețoase. 2) Nu poți comenta un text alchimic dacă nu ești complicele lui, așezîndu-te într-o minimă afinitate cu orizontul problemelor, iar Radu Drăgan are această afinitate. Nu e vorba de a împărtăși premisele alchimiștilor, ci de a le împrumuta candoarea viziunii romantice, credința că în intimitatea materiei există un spirit la care putem ajunge și de care putem face uz spre a îndrepta lucrurile. Fără acest miraj soteriologic (cine găsește panaceul poate mîntui lumea de aici), alchimia ar fi searbădă
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
Să fie alcoolul una din fețele întunecate ale vinovăției? Să fie un păcat sau, așa cum cred orientalii, o cale privilegiată a spiritului spre sine însuși? Ruperea de mundan a băutorilor implică oricum un sacrificiu. Răsplata o constituie cufundarea într-o candoare recîștigată, într-o divină copilărire: „Apoi au venit îngerii. Umblau pe el ca furnicile pe mușuroi, / și cu dinții prinzîndu-l de păr l-au tîrît pe un drum pietruit și prin iarbă / pînă în grădină” (ibidem). Un soi de îndumnezeire
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
cerșetor, Paloma îl ajută pe domnul Ozu să se ocupe de înmormântarea acesteia, descoperind în același timp suferința și hotărânduse să renunțe la planul sinucigaș), romanul lui Muriel Barbery lasă în urma lecturii un gust fin de discreție, umor, inteligență și candoare.
Gustul orezului cu ceai verde by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5673_a_6998]
-
injurii violente, urlate sau șuierate printre dinți, la prăbușiri la propriu sau în vocea interioară, la iertare, și înapoi la blestem. In-cre-dibil! U-lu-i-tor! Ca și vocile lui Sașa interpretat de Marian Râlea. Voci care ascund durerea în cea mai zdrobitoare candoare. În vis și speranță. În iluzie. În muzica Beatles-ilor. În liniștea și umorul fin cu care Sașa cel mare își invocă copilăria dificilă și pe el însuși, Sașa cel mic. În pașii lui săltăreți. În viscolul de afară și dinăuntrul
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
intense. Profesorul are înfățișarea unui visător din licărul ochilor căruia ești întîmpinat de un val de emoție umedă. Un fluid cald trecînd în tine ca o adiere firavă, primul gînd fiind că ai în față o ființă pudică animată de candori nepotrivite vîrstei. E ceva aparte în ochii lui Vasile Morar: o emotivitate ce culminează într-o clipocire neastîmpărată, dar o emotivitate care nu e patetică, țîșnind în gesturi expansive și îndrăznețe, ci melancolică, sfîrșind în tresăriri retractile și în mișcări
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
DORIN TUDORAN nu mai poate fi considerat un român, că nu este poet și că dacă vrea să scrie să scrie la patronii lui la C.I.A. cu care colaborează prin postul de radio Europa liberă (sic!)” (p. 332). Cu o candoare care, raportată la vremea respectivă, friza vag iresponsabilitatea, Dorin Tudoran trimitea spre tipar, ca și când nu s-ar fi aflat în plină dictatură comunistă, articole în care amenda foarte incisiv orice abuz petrecut în realitatea din jurul său. Conducerea Luceafărului, de exemplu
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
care „nu vă jenați să stați aproape”. Logica asocierii îmi scapă. Cum ne asumăm trecutul, am văzut. , iată o întrebare încă nepusă. „Oare să fiu din nou profet în vremuri tulburi?” se întreabă Nicolae Breban, la sfârșitul scrisorii, cu o candoare paranoică. E, se pare, mai simplu să arunci răul în spatele timpurilor decât să-ți asumi răspunderea faptelor tale. Timpurile, tulburi sau nu, nu-l scutesc însă pe Nicolae Breban de lașitățile trecute și nici de neonestitatea prezentă. Vicepreședinte al USR
Cum ne asumăm prezentul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5569_a_6894]
-
se încheie cu următoarea apreciere: „Constatarea poate cea mai neașteptată pe care spectatorul o face este că filmul revelă, în punerea în scenă propagandistică datorată lui Ceaușescu, mai puțin un machiavelism politic sau voință manipulatoare și mai degrabă o anumită candoare sau, mai verde spus, o crasă imbecilitate și o năclăită prostie”.
Autobiografia lui Ceaușescu () [Corola-journal/Journalistic/5589_a_6914]
-
creatorului, cu identificarea temelor și metaforelor obsedante, a oniricului și resorturilor mitice, dar și a țintei ascunse; intenția regizorului - scrie Oltița Cîntec - este să-i aducă pe actorii din echipă „la starea definitorie pictorilor naivi: un amestec de har și candoare expresivă, care dezarmează prin sinceritate, prin simplitatea și franchețea cu care este exprimat un mesaj profund”. Jocul dintre aparență și esență sau fraze precum „gîndesc vizual, întîi văd lucrurile” și „în teatru trebuie să vezi povestea și nu să o
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
tendințe de spirit. Cu timpul tendința de spirit s-a stins, în locul ei apărînd influența ideologică. Aceasta e și explicația pentru care astăzi nimeni nu ar mai putea scrie un volum atît de doct și de patimaș ca Romantismul german: candoarea tendinței de spirit a murit, fiind înlocuită de cealaltă tendință, a exegezei de conjunctură.
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
am urmărit cu inima la gură pe tânărul tenor de doar 22 de ani, Ionuț Hotea, în rolul lui Nemorino. El are o voce nativă frumoasă, cu o culoare specială de tenor liric lejer. Are, însă, o puritate, inocență și candoare specifice vârstei sale fragede, care-i conferă prospețime și-l apropie de personaj. L-am văzut recent și în rolul lui Don Ottavio din Don Giovanni, partitură extrem de dificilă sub raportul păstrării stilisticii mozartiene. Desigur că la data aceasta, el
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
Mai exact, un efort în direcția „sincerității” ce, nesatisfăcută de o declarativitate netedă, antrenează materii eterogene aidoma unui curs de apă purtînd diverse obiecte întîlnite în cale. În această ultimă situație avem impresia că se află poezia lui Alexandru Petria. Candoarea originară, pare, sub pana d-sale, a se sfii de sine, încercînd a se trage în ipostaze energice, „de efect”: „moartea e apa/ ce-ți soarbe umbra și nehotărîrea spre mare// moartea e ca și cum ai fi/ părăsit/ pentru o femeie
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
lui Zaharia Stancu, și proza lui Scott Fitzgerald. Altminteri, inepuizabila prospețime de copil mare și de sentimental incurabil (a cărui magie metaforizantă a fost comparată, nu o dată, cu a lui Nichita Stănescu, minus conceptualismul acestuia) ține de incomunicabilul artistic. Aceeași candoare genuină se vădește și în pasajele unde mierea se preschimbă în venin; a te ofusca în fața lor ar însemna să te superi ca văcarul pe sat. Ideologic vorbind, bufeurile pamfletare la adresa unor intelectuali „revizioniști” sau „postmoderni” de după 1989 (Mircea Cărtărescu
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
interpunîndu-se, atunci, între acestea și-ntre tine” (Arthur Bridges); „Înainte de toate, pisica e un dramaturg” (Margaret Benson). Se află în textele culese de Șerban Foarță un arc foarte larg al cuprinderii temei pisicești așa cum e răsfrîntă în conștiința umană, de la candoarea contactului nemijlocit la contemplație și de la aceasta la postura cogitabund aforistică sau parabolică (v. de pildă „parabola budistă”, consemnată de Buffon). Publicat inițial în România literară, poemul lui Eugen Suciu, intitulat Motanul, a devenit obiectul (unic) al unui întreg volum
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
fenomen de deviere a talentului, să se consacre criticii. „Am păstrat decenii la rînd în minte planul secret de a abandona critica literară și de a redeveni poet. Acum e prea tîrziu.” (p. 111) A cincea formă de idealism e candoarea, care departe de a fi o formă de naivitate cronică, se definește prin puterea de a nu te înrăi sub tăișul răutăților pe care le-ai suferit. Candid e scriitorul prin excelență luminos, care nu-și pierde entuziasmul nici după ce
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
prin excelență luminos, care nu-și pierde entuziasmul nici după ce istoria i-a terfelit prieteniile. Opusul sufletului candid e spiritul sordid, întunecat și chircit în sine, a cărui carență în idealuri e compensată de cazuistica absurdă a detaliilor infime. Etimologic, candoarea e albimea sufletului, sordidețea e negreala lui. Candoarea înseamnă strălucire oratorică în vorbe de duh, Alex fiind un vulcan cu tonus molipsitor, în discrepanță cu masoreții stafidiți care îți numără cîte dezacorduri și cacofonii faci pe pagină. Candoarea înseamnă a
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
nici după ce istoria i-a terfelit prieteniile. Opusul sufletului candid e spiritul sordid, întunecat și chircit în sine, a cărui carență în idealuri e compensată de cazuistica absurdă a detaliilor infime. Etimologic, candoarea e albimea sufletului, sordidețea e negreala lui. Candoarea înseamnă strălucire oratorică în vorbe de duh, Alex fiind un vulcan cu tonus molipsitor, în discrepanță cu masoreții stafidiți care îți numără cîte dezacorduri și cacofonii faci pe pagină. Candoarea înseamnă a fi „candelabru” retoric de șarje spumoase, dar un
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
infime. Etimologic, candoarea e albimea sufletului, sordidețea e negreala lui. Candoarea înseamnă strălucire oratorică în vorbe de duh, Alex fiind un vulcan cu tonus molipsitor, în discrepanță cu masoreții stafidiți care îți numără cîte dezacorduri și cacofonii faci pe pagină. Candoarea înseamnă a fi „candelabru” retoric de șarje spumoase, dar un candelabru a cărui o robustețe planturoasă impune respect nu prin mărimea trupului, ci prin căldura gîndurilor rostite. Și în vreme ce alții sînt negri în cerul gurii, Alex e alb la suflet
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]