538 matches
-
alături de colegii săi episcopi și că a fost mărturisit cu o zi înainte, de către Părintele protopop de Reghin (viitorul mitropolit greco-catolic și cardinal) Alexandru Todea. Drept dovadă stă și mărturia Părintelui Coriolan Tămâian reținută de Postulatura care cercetează cauza de canonizare a episcopului-martir. "În 12 ianuarie 1955 i s-a făcut rău [episcopului Chinezu], nu mai vorbea, nu mânca, până în dimineața zilei de 15 ianuarie. Noi căutam să-l «acoperim», să nu-l vadă paznicul, ca și cu episcopul Frențiu și
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
tinda ctitoriei sale, biserica Sfântul Gheorghe, în prezența mitropolitului primat al României, Nifon, și a unui numeros public. Pentru curăția vieții sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândurile sfinților. Festivitățile proclamării solemne a canonizării au avut loc la Mânăstirea Cernica în zilele de 21 și 23 octombrie 1955. Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcătuite și slujbele de pomenire ale Sfântului, precum și viața
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
lucreze, atât în timpul vieții maestrului său Bernardino cât și după, la reforma ordinului minor al Franciscanilor, și să-și susțină atât în scrieri cât și în discursuri, teoriile avansate referitoare la supremația papală față de cea a consiliilor de cardinali. Anul canonizării sale este 1690 sau 1724. Ziua sa de celebrare religioasă a fost inițial la data morții sale, 23 octombrie; a fost schimbată pe 28 martie în 1890, când sărbătorirea sa a fost generalizată pentru întreaga Biserică Romano-Catolică. La reforma liturgică
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
a numit ca primul Exarh pe părintele Louis Vasile Pușcaș, cu titlul de "Episcop titular de Leuce". La 26 iunie 1983 părintele Pușcaș a fost hirotonit episcop titular de Leuce de către arhiepiscopul greco-catolic român Traian Crișan, secretar al Congregației pentru Canonizarea Sfinților din Curia Romană, asistat de către PS Emil John Mihalik, episcop greco-catolic de Parma, statul și de PS Michael Joseph Dudick, episcop greco-catolic rutean de Passaic, statul . Episcopul Pușcaș a fost instalat ca primul Exarh al "Exarhatului Apostolic Românesc de
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
postul de Radio Vatican, în cadrul căreia se rostea fie o omilie, fie o predică tematică instructivă. Această liturghie a fost mult timp onorată de prezența ierarhilor români uniți din emigrație, episcopul Vasile Cristea și arhiepiscopul Traian Crișan. Printre dosarele de canonizare la elaborarea cărora a contribuit și arhiepiscopul Traian Crișan menționăm pe cele ale sfinților: Giuseppe Alamano (1989) etc. De asemenea, în anul 1983 au fost elaborate o serie de Norme noi privitoare la Canonizarea Sfinților. Arhiepiscopul Traian Crișan s-a
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
arhiepiscopul Traian Crișan. Printre dosarele de canonizare la elaborarea cărora a contribuit și arhiepiscopul Traian Crișan menționăm pe cele ale sfinților: Giuseppe Alamano (1989) etc. De asemenea, în anul 1983 au fost elaborate o serie de Norme noi privitoare la Canonizarea Sfinților. Arhiepiscopul Traian Crișan s-a retras la 24 februarie 1990 din funcția de Secretar al Congregației pentru Cauza Sfinților din cadrul Curiei Romane. A trecut la cele veșnice la Roma la 6 noiembrie 1990, la vârsta de doar 72 ani
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
va ajunge la o soluție de compromis. Astfel încât, în 8 aprilie 1455 este ales papă Alfonso de Borja, în vârstă de 76 de ani, cu numele de Calixt al III-lea. Începutul pontificatului sau este marcat de două gesturi simbolice, canonizarea predicatorului spaniol Vicente Ferrier, care făcuse cu aproape șapte decenii în urma lui Alfonso de Borja o profeție ce presupunea alegerea acestuia din urmă că papă. De asemenea, Calixt al III-lea hotărăște revizuirea procesului Ioanei d’Arc, ce avusese loc
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
Mitropolitul Ortodox al Moldovei, de Ekaterinoslav și Herson-Tavriceski, al Kievului și ulterior al Basarabiei. La data de 28 iulie 2016, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a reconfirmat o decizie anterioară a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din 15 iulie 2016 privind canonizarea Mitropolitului , de rând cu o altă nevoitoare - Fericita Agafia de la Mănăstirea Cușelăuca. Canonizarea vrednicului de pomenire Mitropolit a avut loc la 3 septembrie 2016, ziua înființări Episcopiei Chișinăului și a Hotinului, în fruntea căreia s-a aflat timp de mai
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
Basarabiei. La data de 28 iulie 2016, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a reconfirmat o decizie anterioară a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din 15 iulie 2016 privind canonizarea Mitropolitului , de rând cu o altă nevoitoare - Fericita Agafia de la Mănăstirea Cușelăuca. Canonizarea vrednicului de pomenire Mitropolit a avut loc la 3 septembrie 2016, ziua înființări Episcopiei Chișinăului și a Hotinului, în fruntea căreia s-a aflat timp de mai mulți ani ÎPS Mitropolit. Tomosul de canonizare s-a citit la Mănăstirea Căpriana
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
nevoitoare - Fericita Agafia de la Mănăstirea Cușelăuca. Canonizarea vrednicului de pomenire Mitropolit a avut loc la 3 septembrie 2016, ziua înființări Episcopiei Chișinăului și a Hotinului, în fruntea căreia s-a aflat timp de mai mulți ani ÎPS Mitropolit. Tomosul de canonizare s-a citit la Mănăstirea Căpriana, locul de veșnică odihnă al sfântului. Gavriil Bănulescu-Bodoni și-a absolvit studiile în Transilvania, apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1771-1773), la școlile grecești din Patmos, Smirna și la mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
pe care l-a susținut la Institutul Teologic Universitar din Sibiu a fost admis și a urmat cursurile de zi ale acestui Institut Teologic pe care le-a absolvit în anul 1991, susținând teza de licență cu titlul: “Preocupări privind canonizarea sfinților români în trecut și astăzi”. În acest timp a fost hirotonit de către Preasfințitul Episcop Calinic Argatu pe seama Mănăstirii Curtea de Argeș că ierodiacon, la data de 18 aprilie 1987, si ieromonah, la 11 septembrie 1988. La 8 noiembrie 1991 a fost
Mihail Filimon () [Corola-website/Science/313267_a_314596]
-
plătit greutatea sa în aur și l-a îngropat la Gniezno. În 999 episcopul Adalbert a fost canonizat ca Sf. Adalbert de către Papa Silvestru al II-lea. A devenit mai târziu sfântul patron al Boemiei, Poloniei, Ungariei și al Prusiei. Canonizarea lui Vojtech a crescut prestigiul bisericii poloneze în Europa și prestigiul statului polonez pe arena internațională. Până în anul 1000, Boleslav I și-a consolidat poziția sa de Duce ("Dux") al Poloniei. Nu numai că nu a avut nicio opoziție internă
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
adevăratul început al carierei artistului, atunci când mănăstirea călugărilor "dominicani" "San Pablo el Real" din Sevilla îi încredințează realizarea unui ciclu de douăzeci și unu de pânze. Aceste tablouri stârnesc admirația unanimă și, în scurtă vreme, Zurbaran va primi multe comenzi. Cu ocazia canonizării lui Pedro Nolasco, întemeietorul ordinului "mercedarienilor desculți", în luna august 1628, mănăstirea din Sevilla a acestui ordin îi comandă douăzeci și două de tablouri. Artistul încă mai lucra la ele când a acceptat să execute pentru biserica franciscanilor de "San
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
Biserica; - propusă ca ceva care va dăinui neschimbat. Această doctrină își are temeiul în Sfânta Scriptură [versetele folosite sunt din "La Bible du Sumeur", 1992]: Biserica Catolică stabilește că nu tot ceea ce învață papa este infailibil; invocarea infailibilității (de ex., canonizarea de sfinți) se face foarte rar. Klaus Schatz, teolog catolic și istoric al bisericii, într-o lucrare publicată în 1985, a compus o listă exemplificativă de documente "ex cathedra" : Pentru a dispersa orice îndoială, Conciliul Vatican II a adoptat Constituția
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
de pictură de la Vitomirești (Olt) , Bistrița-Năsăud, Râșca (Suceava), Seaca (Olt), Moșteni (Olt), Crivaia (Caraș-Severin), Gărâna (Caraș-Severin), Dobrețu (Olt), Călimănești (Vâlcea) etc. Printre lucrările cu o importanță deosebită în munca să se numără și icoana de la Mănăstirea Putna, realizată cu prilejul canonizării Domnitorului Ștefan cel Mare (1992). De-a lungul anilor, Păunescu face mai multe călătorii de documentare pentru proiectele pe care le realizează. Vizitează, astfel, țări precum Spania, Italia, Franța, Germania, Austria, Ungaria, Rusia, Ucraina, Republica Moldova, Șerbia, Slovenia, Bulgaria, Canada etc.
George Păunescu () [Corola-website/Science/314324_a_315653]
-
a lucrat și în cancelaria papala. Tot Cassiodor scria că Dionisie preda dialectica în mănăstirea Vivarium (în Calabria) și că a invatat mulți ani în biserică. Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis, în ședința din 8-9 iulie 2008, canonizarea Sfanțului Cuvios Dionisie Exiguul, cu data de prăznuire la 1 septembrie. Tropar (glas 1) Condac (glas 8) Dionisie este recunoscut ca fiind cel care a stabilit principiul Anno Domini, folosit atât în calendarul Iulian cât și în cel Gregorian. --- de
Dionisie cel Smerit () [Corola-website/Science/317917_a_319246]
-
atunci, cu peste o 170 de ani în urmă și astăzi milostivul cerșetor Lumânărică răspândește binele, alină dureri sufletești, tămăduiește de boli grele, într-un cuvânt face minuni. Este în curs de a fi deschis, la biserica Talpalari, dosarul de canonizare, ca sfânt, a țăranului român de la Tutova, Ioan Proca, zis Lumânărică.
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
Finlanda, precum și la Muntele Athos. A fost cinstit ca sfânt începând din anul 1906, când monahii ruși de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Rusicon) din Muntele Athos l-au înscris sub numele de Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul - fără un act oficial de canonizare - în Mineiul rusesc de pe luna ianuarie, la pagina 46, sub numele Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul. El este prăznuit de atunci la data de 10 ianuarie. Cultul său a fost extins și în celelalte biserici ortodoxe, dar este venerat mai ales
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
dar este venerat mai ales în mănăstirile de la muntele Athos. Ieromonahul Makarios Simonopetritul l-a introdus în "Sinaxarul athonit", publicat în 1988, la Salonic. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în calendarul sfinților în cadrul ședințelor speciale ale Sf. Sinod dedicate canonizării sfinților români din 20-21 iunie 1992, iar Biserica Ortodoxă Rusă în ședința Sf. Sinod din 19 iulie 2000. Părți din moaștele Sf. Antipa se găsesc la multe biserici din România și din străinătate: Mănăstirea Christiana din București, Biserica Rusă din
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
cu un rus și să rămână în țara ei. În timpul Primului Război Mondial, Olga a îngrijit soldați răniți într-un spital militar până a făcut o criză nervoasă, după aceea ocupându-se de treburile administrative ale spitalului. Asasinarea Olgăi a dus la canonizarea ei de către Biserica Ortodoxă Rusă. Deși a existat o femeie pe nume Marga Boodts care a susținut că este Marea Ducesă Olga, cererea ei n-a fost luată în serios. Istoricii cred că Olga a fost asasinată împreună cu familia ei
Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315993_a_317322]
-
execuție. Tatiana și familia ei au avut timp doar pentru câteva sunete incoerente înainte ca echipa morții sub comanda lui Iurovski să tragă. Erau primele ore ale zilei de 17 iulie 1918. În anul 2000, Biserica Ortodoxă Rusă a decis canonizarea lui Nicolae al II-lea, a țarinei Alexandra și a celor cinci copii ai acestora.
Marea Ducesă Tatiana Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315994_a_317323]
-
funcția de ambasador al României la UNESCO. A debutat editorial cu volumul "Lecturi infidele" în anul 1966. În anul 2008 a publicat "Istoria critică a literaturii române", care poartă subtitlul " 5 secole de literatură ", în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii române de la origini pînă în zilele noastre, prima fiind cea scrisă de G. Călinescu. Nicolae Manolescu a publicat peste 40 de volume dintre care se pot aminti cele care sunt considerate cele mai
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
scriu poezie", ancheta de..., colecția „Interviuri”, Pontica, 1996; Lucio Klobas, "Gândirea extremă", postfața de..., colecția Bibliotecă italiană, Pontica, 1998; Mihai Eminescu, "Poesie/ Poezii", ediție îngrijita de..., Pontica, 1998; Mario Luzi, "Poezii", prefață de..., colecția Bibliotecă italiană, Pontica, 2002; "Canon și canonizare", ancheta coordonată de..., Pontica, 2003; "Dosarul Cenaclului Euridice", coordonare de..., vol. I-II, editura Ziua, București, 2003; vol. III, Pontica, Constantă, 2004; vol. IV-VII, Pontica, 2005. "I cânți narrativi romeni. Analisi semiologica", Torino, Giappichelli, 1977; "I mondi sovrapposti. La modellizzazione
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
l-a pus în sinaxarul sfinților, dând astfel creștinilor un nou patron puternic pe lângă Dumnezeu și un exemplu strălucit de urmat. Dumnezeu a preamărit acest act solemn și cu o minune mare, căci în momentul când Papa rostea cuvintele de canonizare, la Lisabona s-au auzit clopotele catedralei sunând de la sine. În anul 1263, când se termină construcția bazilicii, clădită în cinstea lui în Padova, i s-au transportat moaștele sub altarul din capela închinată lui. Cu acest prilej, Dumnezeu a
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
moartea lor nu a fost un rezultat imediat legat de credința lor creștină; în schimb ei au fost canonizați drept „cuvioși (supuși pătimirii)”. Ei erau deja venerați de unii membri ai bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei de câțiva ani înaintea canonizării. Unii istorici cunoscători avizați ai Rusiei adesea subliniază influența exercitată de practicile regimului țarist asupra modului cum guvernul comunist postrevoluționar a înțeles să conducă Rusia în cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Acești istorici văd o legătură
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]