KorAP: Find »[drukola/base=cant & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...38 >

929 matches

Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687

și prin imagini sonore. Însăși cufundarea în amintire sau reîntoarcerea din meditația despre trecut pare a se contura pe firul unor prezente auditive, ce conferă imaginilor poetice un plus de dinamism. 3.2.4. Pendularea între prezent și trecut În Canturi dinamicile intelectului leopardian nu urmează trasee cronologice liniare. Trecutul, prezentul, viitorul apar că un mozaic, format din mișcările ființei poetice dinspre un moment anumit către un altul: Discursul poetic capătă forma unei diagrame sinuoase și variate, cu un flux bidirecțional

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
marchează saltul mental în timp, devenind o marcă a binomului trecut / prezent și a reîntoarcerilor pe firul amintirii. 3.2.5. Conștientizarea stării de liniște Vremea copilăriei este însoțită de sunet, drumurile reîntoarcerii sau ale îndepărtării de trecut poartă amprenta cantului, iar liniștea aparține clipelor de tainica prefacere și este semnul distinctiv al stării primordiale fericite sau al morții, atunci când nu marchează lipsa dialogului dintre om și natura. În versurile ambilor poeți, sonoritățile domoale de odinioară, glasurile celor dragi, zgomotele casei

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
ale acestuia din urmă par să fie țintă declarată a căutării quasimodiene: Stăteam întins, tăcerea căutăm, ce se încheie cu tabloul tânărului aflat la malul unei ape, lângă râul Platani. Ocurenta cuvântului respectiv în alte contexte quasimodiene care amintesc de Canturi reprezintă una dintre legăturile rezistente dintre creația celor doi. Astfel, sintagme din Piață Fontana evocă Infinitul și păr să fie reelaborări ale unor motive leopardiene: foșnetul meu / tăcut; întregi fragmente din aceeași poezie readuc în minte Sâmbătă satului: În pâlcuri

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
din Infinitul. La Quasimodo dilatarea eului determina, printr-un mecanism de tip cauză-efect, apariția vântului în vreme ce în Infinitul lui Leopardi intelectul devine atotcuprinzător datorită acestuia. Imaginea oferită de scriitorul ermetic este, mai curând, o răsturnare a celei din Infinitul. În Canturi, prezența dinamică a vântului, deseori alăturată imaginii sonore, trasează o linie invizibilă între eul poetic și exterior, interiorizat prin intermediul unui motiv din sfera auditivului: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn (Amintirile, vv. 50-51), Iar când vântul / foșnește

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
aducându-mi glasul / orei din turn (Amintirile, vv. 50-51), Iar când vântul / foșnește-n crâng (Infinitul, vv. 8-9).339 Dat fiind că ambii poeți utilizează toposul "vânt", o privire mai atentă asupra ocurentelor cuvântului respectiv promite să nuanțeze ascendentele. În Canturile există un numar de douăzeci și două de prezente, egal cu rata frecventei de apariție a substantivelor affetto, errore, mare, luce și via.340 Învăluit în tonul declamativ al versurilor cu tentă patriotică, regăsim termenul amintit în La monumentul lui

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
săli sub licăr de zapezi și-n jurul / imenselor ferești vuind cu vântul / glasul meu tânăr răsună pe vremuri, / atunci cand taină josnica și crudă / a tot ce ne-nconjoară încă dulce / ni se vădește (vv. 67-73).344 În final, în Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia același cuvânt este prezent într-o succesiune de elemente descriptive ce conturează chipul naturii indiferente față de ființă umană, reprezentată de silueta sugestiva a bătrânul cărunt, rătăcitor: Albit de ani moșneagul, / șubred, desculț, în

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
a bătrânul cărunt, rătăcitor: Albit de ani moșneagul, / șubred, desculț, în zdrențe, / purtând de vreascuri grea povară în spate, / prin locuri neumblate, / prin munți și vai, hătișuri, prund și pietre, pe vânt, furtună, ger sau zăpușeala, / se chinuie să meargă. (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 21-28).345 Rezumând, vântul apare că manifestare violență a ostilității naturii, ca semn al maniei divinității (cu referire la Dumnezeul creștin în Imn patriarhilor sau la zeii olimpieni în La nunta surorii

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
sonoră, vector de distanțare față de un prezent detestat. De asemenea, secondează imaginile proiectate în trecut. Poate fi suflu al renașterii, al primăverii. Alăturat motivelor literare auditive pe care le potențează da naștere uneia dintre cele mai grăitoare, rezonatoare prezente din Canturi.346 Și nu ar fi lipsită de interes o cercetare a evoluției viziunii leopardiene despre natura, așa cum transpare din diferitele fragmente poetice în care autorul plasează respectivul termen. Printre cuvintele cheie ale Canturilor preluate și transformate în substanță poetica de

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
dintre cele mai grăitoare, rezonatoare prezente din Canturi.346 Și nu ar fi lipsită de interes o cercetare a evoluției viziunii leopardiene despre natura, așa cum transpare din diferitele fragmente poetice în care autorul plasează respectivul termen. Printre cuvintele cheie ale Canturilor preluate și transformate în substanță poetica de Salvatore Quasimodo vântul joacă un rol de protagonist, totalizând nu mai puțin de cincizeci și două de ocurente. Dintre substantive, puține depășesc în frecvență termenul amintit: terra pământ (98), morte moarte (79), acqua

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
autumnale întunecate dominate de epitetul grigio. Aceste motive caracteristice pentru sicilian fac parte dintr-un univers foarte personal, făurit exclusiv în propriul laborator de creație fără contribuția lui Leopardi. La polul opus se află imaginile ce amintesc de versurile din Canturi, detaliate în rândurile următoare.348 Vântul că suflu viu al căutării, al schimbării, semnalează, ca și în Canturi, revenirea la viață. Poate fi și în poezia sicilianului suflu dătător de viață al naturii ce renaște: se-alină gerul și-adieri

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
făurit exclusiv în propriul laborator de creație fără contribuția lui Leopardi. La polul opus se află imaginile ce amintesc de versurile din Canturi, detaliate în rândurile următoare.348 Vântul că suflu viu al căutării, al schimbării, semnalează, ca și în Canturi, revenirea la viață. Poate fi și în poezia sicilianului suflu dătător de viață al naturii ce renaște: se-alină gerul și-adieri jilave se iscă sub zefir și umbră sura / de nori o-mprăștie alungând-o-n vale, deși pe

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
cruzimii mamei, a cărei aparentă bunătate s-a dovedit falsă. Conștiința acestor adevăruri anulează posibilitatea omului de a se reintegra, în prezent, în ritmurile fericite ale naturii: Nu-mi mai surâde mie / câmpu-nsorit și din cerească poartă / lucoarea dimineților, nici cantul / de păsări colorate nu mă știe / ori murmurul de fagi; și unde-n umbră / din salciile pletoase își desface / izvorul sânul pur, el tălpii mele / șovăitoare malurile-i neagă / și unda-ntortocheată, / fugind grăbit pe valea-nmiresmată (Ultimul cânt al

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Desprinderea de matricea în care, de fapt, omul ar dori să se contopească și distanța dintre viața dorită, imaginata și condiția să reală acutizează singurătatea și nefericirea; cele două motive sunt recurente în toate volumele quasimodiene, dar, mai întâi, în Canturile lui Leopardi care transpusese propriile idei asupra condiției umane în teoria numită a plăcerii. Dată fiind familiaritatea ermeticului cu această nu este de mirare că deseori eul poetic din versurile sale percepe viața că pe ceva straniu, îndepărtat care nu

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
ce refuză să se comunice: pășesc îngeri / muți cu mine. Omului singur îi rămâne puterea de a cerceta și de a încerca să înțeleagă și cunoască: Ce faci tu, luna,-n cer? Ce faci, o spune-mi / blândă, liniștită luna? (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 1-2). Dacă este Quasimodo condamnat la ceva, el pare condamant la a nu se putea controla pe sine însuși afirmă Carlo Bo, de a nu se putea elibera, de a fi întemnițat

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
neoapetrarchești foscoliene și leopardiene (...) tradiție ce utilizează arhetipul femeii înger, creatură-salvatoare.386 Dintre ascendentele enumerate expeditiv de cunoscutul critic, cea leopardiană va fi analizată în paginile următoare, pornind de la motivul somnului, coocurent cu imaginea unui personaj feminin. Arhetipul feminin din Canturi, înrădăcinat în tradiția aulica de sorginte petrarchescă a literaturii italiene, se bazează pe depărtarea și intangibilitatea ființei iubite.387 Stau drept mărturie declarațiile din introducerea poemului Iubitei, ce vorbesc despre femeie că despre o creatură diafana, ce aparține mai mult

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de veghe, puțin după vremea copilăriei; apoi, la vremea tinereții, revin, rareori, în somn sau în vreo rătăcire a minții. În sfârșit, este femeia pe care nu o găsești. Versurile în care Leopardi transpune figuri feminine confirmă această viziune. În Canturi între iubita și eu poetic există întotdeauna un ecran, o distanta spațială sau temporală; întâlnirea lor este posibilă pe firul amintirilor și al visului.388 În Primă iubire, ea își face simțită prezența numai prin voce: Când eu, neștiutor, senin

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
ochiul șovăielnic, / vrând de pe gură ei s-aud preablândul / glas, căci mai mult nu îmi era dat de soarta, / un ultim glas să-mi lumineze gândul (...) Într-un târziu, cănd vocea suspinată / îmi coborî în suflet (...). (vv. 43-48, 52-53); în Canturile pisane, în Silviei, auzul, iar nu văzul, reprezintă simțul principal al percepției: din vechile pridvoare / spre glasul tău îmi aținteam auzul (Silviei vv. 18-19).389 Sentimentul este unilateral, la fel și încercarea de a comunica. Apariția feminină se conturează vag

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
ma-nvățat iubirea / și m-a lăsat apoi să plâng zadarnic (Visul, vv. 4-8).390 Motivul somnului constituie, firește, fundalul visului, împreuna reprezentând cadrul ficțiunii comunicative, în care protagoniștii apar deopotrivă apropiați și depărtați. Aici, dar și în numeroase alte canturi sau în Zibaldone, somnul și visul poetului constituie un prilej de a se desprinde de realitatea durerii și marchează întrerupera suferinței perpetue a omului. Tema durerii și a motivul conex al somnului, atât ca parte integrantă a concepției filosofice a

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
aici, dar și în alte poezii, că lipsa a somnului: Și când trudit și trist, frânt de suspine / râvneam în somn să mă cufund ca-n ape, / somnul curmat nu se lipea de mine (Prima iubire vv. 22-24).397 În Canturi toate aceste teme și motive se subordonează unui demers filozofic și nu trimit la o realitate corporală. Spre deosebire de tumultul leopardian de factură existențiala, tulburarea lui Quasimodo este mai curând de factură carnala; pentru el iubirea fizică reprezintă un gest inocent

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
ea are destul de puțin în comun cu femeia-înger din poezia aulica italiană. Dimpotrivă, pentru Leopardi aparițiile feminine sunt fantasme ce trăiesc departe, învăluite în visare, așa cum se poate citi în Visul, sau in Consalvo, sau in intreaga parte finală a cantului Stăpânitorul gând. Ficțiunea visului îi permite poetului să plăsmuiască siluete ideale: Tu, ce-mi inspiri iubire / din mult departe-ori tăinuindu-ți față / când nu-mi rasai în vise / celesta nălucire / sau în surâsul firii / pe câmp, cănd se-nfiripă dimineață

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Blasucci și prin aceasta este diferită de viziunile petrarchești, cu care se aseamănă numai prin aceea că imaginea femeii este o fantasma oferită dorinței.405 Fragilitatea și transparența cu care poetul recanatez învăluie obiectul dragostei caracterizează toate viziunile onirice din Canturi. Într-o scrisoare din 23 iunie 1823 el preciza: Plusieurs fois j'ai évité pendant quelques jours de rencontrer l'objet qui m'avais charmé dans un songe délicieux. Je savais que ce charme aurait été détruit en s'approchant

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de cea a recanatezului. Quasimodo, consideră unii critici, rivalizează cu Petrarca în crearea unei atmosfere permeate de iubire, dar, am putea adăuga și cu Leopardi, moștenitor al tradiției petrarchești.406 Identitate de atmosfera care, fără să demonstreze ascendentă directă în Canturile leopardiene, adaugă un plus de noblețe strofelor ermetice. În consonanta cu optică leopardiană, o seama de viziuni quasimodiene depășesc granițele visului și pătrund în lumea îndepărtată și fericită a amintirii: Scumpă tinerețe,-i târziu. Dar pot iubi tot ce e

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Contopirea visului cu imaginile din trecut debutează în poezia Angeli, prima în care dubletul apare explicit. Este doar cea dintâi manifestare a nucleului tematic: recuperarea infantilă și adolescentina a timpului blândeții. Maria Riccobono afirmă că probabilitatea că Leopardi, care în Canturi plăsmuia adesea tema sfârșitului iluziilor și a fericirii intangibile să-l fi influențat pe Quasimodo în elaborarea acestui nucleu tematic este foarte mare.408 Sicilianul readuce în prezent chipuri și peisaje dragi, nu evocându-le, adică transferându-le ca atare

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
în preajma / suavele femei de-odinioară (trad. MB).409 Quasimodo rememorează trecutul pentru a regăsi blândețea dolcezza, cuvânt leopardian ce reda sentimentul și atmosfera copilăriei și adolescenței și care numără unsprezece ocurente în volumul Și pe data e seară.410 În Canturi adjectivul din aceeași familie lexicala însoțește determinantul vise așadar dolci sogni în trei contexte: în Către Angelo Mai (v. 106), în La nunta surorii Paolina (v. 81) și în Amintirile (v. 20). Mai mult, cuvantul sogno este, uneori, coocurent cu

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
carte a Odiseei și pe cea de a doua a Eneidei, Inscripțiile triopee grecești, micul poem pseudovergilian Moretum și, în cel succesiv, Antichități române de Dionis din Halicarnas și Titanomahia de Hesiod. Numeroase variante datează din perioada 1814-1817, premergătoare compunerii Canturilor, în care gânditorul-poet a trecut de la erudiție la frumusețe, de la studiile exclusiv de filologie și traducere la poezie.426 Al doilea răstimp în care activitatea de tălmăcitor s-a intensificat cuprinde câteva luni din 1823-1825, precedând parțial compunerea Micilor opere

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]