767 matches
-
Așa lucra Securitatea! Și tot la Sibiu au fost și cei din grupul de la Muntele Mare, cu maiorul Dabija. Am stat în aceeași cameră cu Oprița Gheorghe. Faceți-i un portret lui Oprița! Avea cam 22 de ani și era cantor la biserică. Un suflet deosebit de cald, de bun... Când i-au prins, i-au ținut pe spate în zăpadă și nu mai avea unghii la degete, cum i-au degerat și i-au căzut. Era un om plin de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mult, am făcut spectacole la Philadelphia, San Antonio, Tulsa, dar repetam tot la New York. De altfel, era foarte protector cu mine și mă ducea cu mașina dintr-un oraș în altul. Părinții lui erau din Cernăuți. El, tânăr, a fost cantor. Mă lua într-o mașină mare, confortabilă, stăteam amândoi în spate, iar șofer era un domn cu pălărie, foarte solemn. Era unul dintre feciorii lui! Nu scotea o vorbă. M-am simțit cam prost și am încercat să leg o
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și așa... Eu îmi luasem un aparat mic și înregistram, cred că mai am caseta pe undeva... Mă gândeam și speram că, totuși, va fi mai bine decât începuse. Cântă el ce cântă clasice, apoi o dă pe imnuri de cantor. Am rămas cu gura căscată! Nu știi ce dificultăți, ce grele suse și joase, ce melisme, ce acute, le-a cântat de parcă se plimba în parc! După concert, am fost cu el și cu toți bogătașii la o mare masă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
la Timișoara. Cealaltă, Cocuța, soția profesorului Octav Tcaciuc, divorțase și se afla la Bacău. Una dintre nepoate, Biluța Madolciu, a emigrat în Argentina, căsătorită cu industriașul Tălășescu. Doar ramura Stupcanilor din Probota a rămas pe loc. Nepotul lui popa Petrea, cantorul Petruț, avea doi frați, pe învățătorul Ion și pe Mișu, contabil. Feciorul lui Petruț, profesor, a fost directorul școlii din Probota iar fata lui Mișu, studentă la canto, a murit din păcate într-un accident. SOFIA STUPCANU Chiar dacă era mai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
joc de naivitatea lui, căci, pentru nota zece, se lăsa mituit cu tartine, mulțumindu-le cu un glas profund. Ca să nu capete nota trei, un școlar parlamentă cu dânsul și, ca să fie mai sigur, îi fură stiloul. Scos din pepeni, cantorul a pus atunci mâna pe cureaua de la pantaloni și călări toate băncile, până în fundul clasei, de unde băiatul a țâșnit pe ușă. După Bejan, muzica a predat-o colonelul Popescu care, în materie de severitate, era opusul predecesorului său. Nimeni nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe când ajutorul său, dascălul, toropit de arșiță și de povara anilor, prindea firul cântărilor apostolice doar la ultima silabă, întărindu-le și dându-le girul autorității sale neștirbite. Ceea ce la preot suna: Doamne miluiește se reducea drastic, în interpretarea domnului cantor matusalemic, la două sonorități finale îngânate pe aceeași notă: ...ne... ște... ne... ște! Dar era bine și așa. Babica nu-l mai auzea. Iar în ceea ce privește asistența mortuară, era eliminat, din start, riscul oricărei critici de specialitate. Totul era bine. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tehnica opririlor și, dornic să inspire pe nările prăfuite o doză mai curată de oxigen, se oprea singur la încrucișările de drumuri, dându-i popii posibilitatea să-și murmure litaniile sacramentale, întrerupte, la intervale precise, de intervențiile agonice ale bătrânului cantor, sprijinit în cădelnița fumegândă. De o parte și de alta a drumului înțesat de bălării, tufele de porumbele și de măceși, în uniformele lor vineții și roșii, vegheau conștiincioase la buna desfășurare a traficului rutier comunal. Încâlciți printre tulpinile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de a-i converti și pe ceilalți întru Cristos, au dat culoare, sunet și poezie fraților misionari. Papa Inocențiu al III-lea le-a acordat franciscanilor dreptul de a predica în stilul predicatorilor ambulanți, prin exhortație. Franciscanii misionari, asemenea unor cantori, semănau sfințenie și cunoștințe creștinești în ținuturile pe care le cutreierau. Scopul predicării franciscane era atunci de a ajunge la coardele inimii, și mai apoi să le ridice până la înălțimea bucuriei spirituale. În predici frații vorbeau despre Dumnezeul Bunătății și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
îmbrăcau veșmântul unei afecțiuni aparte și de înțeles. Acest element biografic, târzielnic cunoscut, ce mă ducea cu gândul la tatăl meu, preotul Ilie, mi l-a făcut și mai simpatic pe iubitul nostru profesor, omul cu voce și chip de cantor vocațional. Mai de fiecare dată, cum era legea pământului în vremea aceea, în rândul unu lua loc asistenta domnului Lăudat. Era o figură parcă desprinsă de pe litografiile pașoptiste. Brunetă, cu ochi scânteietori și un semn distinctiv, o pată de moar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cel referitor la „Chestiunea naționalităților”, articole susținând activitatea societății pentru cultura și literatura română în Bucovina a Societății Dumbrava Roșie din Boian cu caracter școlăresc, Societatea funcționarilor comunali din Bucovina ori „Armonia” - pentru cultivarea muzicii naționale și Societatea „Lumina” - a cantorilor ziarul a pus accent pe folosirea literaturii în ce privește creșterea sentimentului românesc în Bucovina. La Foița Gazetei Bucovina sau publicat producții de tot felul în sensul acesta: „Credințe poporale bucovinene” de Dimitrie Dan, paroh în Lujeni, în 19 episoade; Glume și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
își termină studiile la Facultatea de teologie și obține licența cu „Magna cum laude”, cu bile albe. În noiembrie 1910 pleacă la Paris, se înscrie la Facultatea de drept de la Sorbona, unde, în 1913 obține diploma de licență în drept. Cantor la Capela română din strada Jean de Beauvais, își continuă studiile de drept și filozofie, se preocupă sistematic de limba și cultura franceză și râvnește la titlul academic de doctor în drept, titlu pe care, datorită războiului, îl obține în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
p.60) zicea: „Românii nici din nume nu cunoșteau ce este comunismul.” * Foaia oficială a Mitropoliei Bucovinei Foaia oficială a Mitropoliei Bucovinei era un fel de îndrumar legislativ pus la dispoziția personalului din teritoriu. În revista Lumina, organul profesional al cantorilor bisericești din eparhia Bucovinei, se fac referiri la mai multe dispoziții legale publicate în Foaia Mitropolitană, pe care n-am găsit-o în arhivele consultate. Astfel Foaia, în nr.16 din 17 august 1938, publica o circulară referitoare la cultivarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nu poate fi calificat cu media foarte bine și nici nu poate aspira la un post mai bun” se spunea în dispoziția mitropolitană. Foaia oficială a Mitropoliei publica în numărul 20 o circulară privind prezentarea la viza livretelor militare a cantorilor, iar în nr.21 altă circulară prin care se arată că preotul și cântărețul bisericesc trebuie să aibă un stat de serviciu la protoerie și altul la consiliul eparhial și ce acte cuprindea - dintre care nu lipsea declarația asupra averii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din Canada, Siret, Târgu Ocna, Ploiești, Vama (Bucovina), Timișoara, Focșani. „Limbajul mimic al surdomuților” era titlul broșurii scrise de prof. Dimitrie Rusceac și realizată la Editura autorului, cu numeroase figuri în text, deosebit de utilă celor interesați. * Lumina, organ profesional al cantorilor bisericești din eparhia Bucovinei, având înscris pe frontispiciu conținutul psalm.145 „Cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi”, reapare la Cernăuți la 28 octombrie 1938, director și redactor responsabil Onufrei Dobrea, redacția și administrația: strada C. Negruzzi nr.13 B
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o revistă intitulată tot „Lumina” și care „contribuia și ea în mare parte, la răspândirea învățăturii sfintei noastre biserici; mijlocul prin care acești slujitori ai bisericii se puteau îndruma, manifesta, îndrepta și cere din drepturile care li se cuvin” - completa cantorul Petru Șuhari. „Cantorul numit de popor și „dascăl” nu este numai persoana care cântă tropare și psalmi în strana bisericii, ci mai este un om a cărui profesie are un trecut destul de bogat... Scriitorul povestitor Ion Creangă și-a primit
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tot „Lumina” și care „contribuia și ea în mare parte, la răspândirea învățăturii sfintei noastre biserici; mijlocul prin care acești slujitori ai bisericii se puteau îndruma, manifesta, îndrepta și cere din drepturile care li se cuvin” - completa cantorul Petru Șuhari. „Cantorul numit de popor și „dascăl” nu este numai persoana care cântă tropare și psalmi în strana bisericii, ci mai este un om a cărui profesie are un trecut destul de bogat... Scriitorul povestitor Ion Creangă și-a primit primele învățături de la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
redacției etc. Dimitrie Sidoriuc, redactor responsabil la Glasul Bucovinei, semna și el în Lumina ceva despre „Primejdia sectarismului” Lumina era comparată cu apariția unui luceafăr și mai existau și titlurile: „Însemnătatea cântărilor bisericești bizantine”, „Unde ne sunt «lucrătorii viei»”?, „Pensionarea cantorilor bisericești”, „Cântărețul bisericesc în viața culturală a satului.” Doar două numere ale noii ediții din Lumina de la Cernăuți au ajuns și s-au păstrat în fondul arhivistic a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. * La rubrica informațiuni, Lumina nr.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
viața culturală a satului.” Doar două numere ale noii ediții din Lumina de la Cernăuți au ajuns și s-au păstrat în fondul arhivistic a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. * La rubrica informațiuni, Lumina nr.2 aducea la cunoștința cantorilor bisericești prevederile Legii controlului averilor, în vigoare atunci, care prevedea că nici un funcționar al statului, județului, comunei sau al instituțiilor publice să nu poată intra în exercițiul funcției înainte de a da o declarație scrisă asupra averii ce posedă și mijlocul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
publice să nu poată intra în exercițiul funcției înainte de a da o declarație scrisă asupra averii ce posedă și mijlocul prin care a dobândit-o, precum și situația generală a debitului și creditului. Aceste declarații - spunea revista - sunt obligatorii și pentru cantorii bisericești. Ele trebuiau încredințate organelor în drept până cel târziu la 30 decembrie 1938. * „Bucurați-vă că iarăși a apărut, pentru a treia oară, gazeta noastră Lumina - scria Teofan Barbiel la rubrica „Îndemn” din nr.1, februarie 1939, care cuprindea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
decembrie 1938. * „Bucurați-vă că iarăși a apărut, pentru a treia oară, gazeta noastră Lumina - scria Teofan Barbiel la rubrica „Îndemn” din nr.1, februarie 1939, care cuprindea materiale cu titlurile: „Nădejdi noi” de Onufrei Dobrea, redactorul responsabil, „Din durerile cantorilor”, redacțional, „Datorii și drepturi” de Carp Pântea, toate reflectând lupta pentru drepturile breslei căreia îi era destinată publicația. Planificată să apară lunar, numărul 2 apărea în aprilie 1939, de ziua Învierii Domnului, cu un editorial dedicat „Sărbătoririi I.P.S. mitropolit Visarion
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1844, p. 336, publică un „Atestat”, prin care patruzeci de boieri munteni Înfățișează elogios activitatea sa bisericească dusă timp de treizeci de ani, tocmai În intenția de a-l disculpa, În Transilvania, de atacuri În genul celui al lui Ürmösy. Cantor de Avis și Comers, 1840, pp. 254-255, Îi publicase o cuvântare adresată domnitorului cu ocazia Paștilor, În care face apologia Reformei. Fiul său se va afla În relații bune cu August Treboniu Laurian XE "Treboniu Laurian" , care i-l recomandă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ecou, în timp ce își alcătuia documentația, se simte chiar și din observația pe care o face pe seama celor din comuna Santău (Tasnádszántó) din comitatul Sălard: "În școala de stat predă un învățător pe nume Rákosi Rudolf, care, în particular, este și cantor la biserica greco-catolică. Nimic mai natural ca omul să predea în școală mai mult în limba română decât în limba maghiară (Rákosi Viktor ,nu te răsuci în mormânt din cauza rudei tale după nume!)"89. Activitatea bravului secretar de la serviciile poștale
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
, Emil D. (pseudonim al lui Samuel Honigman; 7.IV.1873, Iași - 16.III.1948, București), gazetar, cronicar teatral, prozator și traducător. Fiu al unui cantor și profesor de pian, F. a căpătat de mic o bună educație muzicală și a urmat cursurile Liceului Național din Iași. Absolvent al Facultății de Drept din București, va face o carieră de gazetar începută ca redactor la „Munca”, apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
este o corcitură între universul rural și "cultura de masă", un pescar preocupat de stilul de înot, de contemplarea cerului și mai ales de performanță, este o bizarerie. Dacă printre ei putem număra campioni, aceștia sunt mai curând canotori (și cantori la slujbele duminicale dacă sunt practicanți ai Vechiului Rit rusesc) decât înotători. Când se întrec între ei, nu pentru competiții oficiale 64 ei pun la bătaie lotcile făcute cu mâna lor și nu trupul dăruit de Dumnezeu. Nu vei afla
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
tot ceea ce a însemnat deceniul opt, „macarale au râs în soare” cu tonul sinistru bine-cunoscut. Blocurile - numite de ardeleni „golumbării”- scufundau cartiere întregi în bezna angoasei difuze și în noroaiele spaimei. Țara avea nevoie de proletari și suflete moarte. Un cantor al unei biserici din Zărand își putea cu greu învăța nepoții de ce trag clopotele la sărbători sau ce înseamnă Crezul rostit la liturghie. Zilele de Paști, trăite la țară, trezesc în amintire razele unui soare egal și petalele fulguite ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]