36,259 matches
-
socială, în marginalizare. Sau cel puțin aceasta este iluzia dulce a unei izbînzi facile, care face să fiarbă sosul vanității multora. Peste măsură. Tipul de umilință la care incearca unii și alții să ne supună nu mai are la celălalt capăt moartea. Te poti apară, poti protesta, dar nu mai ești un potențial condamnat la moarte. În mulți se mai ascunde frică. De ieri, de azi, de ei înșiși. Ce li s-a întîmplat evreilor sau celor care au trăit în
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
Tudorel Urian Într-o lume a dezabuzării generalizate și a mizelor tot mai mici, Cristian Bădiliță impresionează prin naturalețea cu care duce la capăt proiecte, considerate de mulți utopice. La Bădiliță drumul de la gînd la faptă este neverosimil de scurt. Fără a avea aerul că face un efort ieșit din comun, tînărul savant român stabilit la Rouen scoate carte după carte, fiind unul dintre
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
realitatea cu mitul. De fiecare dată cînd merg pentru documentare pe teren, mă lovesc de mit. Un exemplu: Am vrut să studiez mai îndeaproape pulsul subteranelor metroului parizian. L-am însoțit pentru asta pe un conducător de metro de la un capăt la altul al traseului, întrebîndu-l care sînt, acolo, sub pămînt, anxietățile sale. Omul se temea cel mai tare de sinucigași, de cei care se aruncă sub roțile trenului fără a mai putea fi evitați. Îmi spunea că este oribil, uneori
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
tiparului cea de-a doua, romanul Deșertul roșu. Nu i se poate reproșa autorului, în primul rând, ambiția. Să te apuci de o asemenea amplă construcție epică conștient fiind că sunt tot mai puțini cei dispuși să o citească până la capăt, să construiești realist atmosfera românească - preponderent rurală - din vremea schimbărilor radicale aduse de noul regim comunist, iarăși conștient că acest tip de literatură nu se încadrează prea bine în trend, să creezi cu talent (asta însemnând, printre altele, să și
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
să se delimiteze de modelul Ceaușescu, iar Adrian Năstase, dorind să se delimiteze de modelul Iliescu, revine într-un fel la modelul Ceaușescu, dar pe o treaptă superioară - vezi p. 310). Cum arată ultimii patru ani din istoria României la capătul acestei foarte provocatoare lecturi pe marginea căreia s-ar putea glosa la nesfîrșit? O spune Mircea Mihăieș la pagina 84: "... vorbesc de acești patru ani ai PDSR-ului, ulterior PSD, ca de niște ani ai stagnării absolute, chiar dacă, să zicem
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
se încheie, simbolic, și romanul "omului pierdut", culcat în final printre liniile crezute moarte ale unei căi ferate, loc de repaus nocturn al cloșarzilor, printre resturi și gunoaie, ca în piesele lui Samuel Beckett. O tăietură de ziar anunță, la capătul cărții, moartea "omului pierdut", strivit de trecerea unui tren de marfă și imposibil de identificat. Avem de-a face, așadar, în Omul pierdut, cu o carte în care orice cititor sensibil la dramele, reveriile și iluziile omului modern va descoperi
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
Cu o condiție: să nu suferi de claustrofobie. Pentru că, în înghesuiala parcelată la sânge, amestec Hong Kong și de șal al Isadorei Duncan, devii un atom luat prizonier de șuvoiul indivizilor obligați să mărșăluiască, ca într-un labirint metalo-textil, de la un capăt la altul al pieții. Raportul vânzător-clienți îmi spune dacă ne aflăm în săptămâna în care se ia salarul sau în aceea în care se plătește întreținerea. După cum excesul de oameni săraci prin comparație cu inconfundabilii "bișnițari" indică iminența unei razii
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
afirmă că nu-l cunoaște. N-are a face, filiația e vizibilă și înrudirea flagrantă. Mi-am dat seama de asta pe când mă aflam sub vraja hipnotică a acestui spectacol ale cărui secvențe se succedau după logica proprie visului. La capătul fiecăreia, un soi de pleoapă sau, dacă vreți, de diafragmă, se închidea pregătind trecerea la următoarea, într-o mișcare onirică ale cărei efecte le resimțeam vertiginos. Mișcare ce te poartă pe căi neștiute, instituie relații bizare și schimbă deseori tonalitatea
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
mai târziu, Zholdak îmi dezvăluia întâmplarea care îi sugerase soluția: "La țară, am fost cândva martor la cearta cea mai îngrozitoare pe care am văzut-o vreodată între o fată și maică-sa și, la un moment dat, mama, la capătul puterilor, a strigat: ŤNu ești fiica tatălui tău!ť Atunci s-a lăsat tăcerea, fata a început să plângă încetișor și, privind-o, am avut impresia că i se amputase un braț. Nu i-l mai vedeam." Recunoaștem ceva din
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
fi întîmplătoare, de la etica stoică la morala din Banchetul. Le apropie, dînd unitate cărții, două idei pe care se construiesc studiile lui Petru Creția: școala și frumosul. "Să joci frumos rolul primit", atît poți face, spune Epictet în Encheiridion. La capătul celălalt al ocolului, exegetul Banchetului notează: " Banchetul nu este ultimul cuvînt al lui Platon despre iubire. Peste mulți ani avea să scrie Phaidros, în care multe dintre nedumeririle pe care le poate deștepta Banchetul capătă alt răspuns. (") Nici o înțelegere mai
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
ocoli însă pe înțelepții români ai timpului nostru: Constantin Noica, N. Steinhardt, Dumitru Stăniloaie, Alexandru Paleologu, Petru Creția, Virgil Nemoianu, Andrei Pleșu. Este o excursie de plăcere pe care nu ai dori-o niciodată încheiată. Cînd, totuși, inevitabil, ajungi la capătul lecturii, te simți cu sufletul plin și cu mintea atașată definitiv de o învățătură deprinsă de Cristian Bădiliță de la unul dintre mentorii săi, Petru Creția: "E păcat să lași să treacă o zi fără să te alegi cu ceva: din
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
la recenzenții fără experiență și anume vorbește complicat despre lucruri simple, în timp ce orice cititor ar prefera, desigur, contrariul. Vocabularul critic al recenzentei, plin de prețiozități și barbarisme l-a descurajat pe Cronicar, care n-a putut duce articolul pînă la capăt, deși a încercat și drept, și în diagonală, deci nu-i rămîne decît să citească, direct, cartea (Dacia, Cluj, 2004). În schimb, se citește cu plăcere eseul Ilenei Scipione despre Borges: Un labirint fabulos, pe numele său Buenos Aires și, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
detașată, în sensul că poezia este în primul rând o chestiune de ordin intim. Nu urmărește să epateze, idolii nu-i dictează sensibilitatea de scriitor, precum la o bună parte din colegii ei de generație, e sinceră cu sine până la capăt, prin urmare, izolarea de trend face și mai vizibilă uniformizarea poeziei celorlalți. Simona Sora vorbește despre o "uniformizare voluntară", mă tem însă aici de un exces de credit. Volumul se deschide cu Albedo, un poem cvasisuprarealist, care oferă cheia traseului
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
ai trăit?". Finalul e imprevizibil, trist și, ca orice final, nedrept și de neînțeles, încheind brusc, precum un implacabil punct, o poveste de dragoste de care te atașezi, cu toate că nu ajungi să afli prea multe despre cei doi rămași până la capăt ascunși sub un văl de discreție. Versurile - să le zicem așa - au o mare doză de candid, sunt netrucate de travaliul poetic ("firesc" este un cuvânt recurent) și, prin asta, (re)capătă o bună forță de expresie. Căci un merit
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
lui Iliescu, ne îndreptăm. Dacă înțelege acest lucru, Năstase e salvat. Dacă nu, nu. Cele de mai sus n-au, însă, cum străbate mintea de pâslă a unui aparatcik obsedat de puterea absolută. Asemeni lui Ceaușescu, Năstase va merge până la capăt cu aroganța și încăpățânarea. Orgoliul supradimensionat nu îi îngăduie să perceapă realitatea altfel decât în visele sale grandomane. Doar băile de unanimitate populară astâmpără neliniștea eternă a acestor politruci care-au mușcat din mărul de aur al puterii și s-
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
și, separat, tot acasă, m-am ocupat de franceză. C.B.: Cum ați învățat românește? A.S.: Ca să fiu sinceră, româna a fost pentru mine limba cea mai dificilă. La un moment dat, mă temeam chiar că n-o să-i dau de capăt. O piedică de neînvins mi se părea dublarea pronumelui personal în forma lui accentuată și neaccentuată: Mie îmi place. Te iubesc pe tine. Apoi, mi se părea exasperant pentru o limbă romanică dizgrațiosul sunet "î", atât de răspândit în limba
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
să Te mânii./ Fără de umbra i-o legăn în brațele mele./ Vine o apă trimisă de cine, de unde?/ Suie un înger de care degaba mă sperii./ Nu mă îneacă și nici nu mă lasă căderii./ Mi-arată că vine un capăt blând și curat./ Zilele-mi duce către un pisc înecat./ Mi-aduce aminte de crini și de ierburi/ nepricepute. îmi face loc în groapa cu șerpi/ printre victime mute" (Printre victime). De semnalat o sugestivă compensație. întrucît n-a beneficiat
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
de altfel numeros consemnate în cazuistica medicinii legale. Mergînd pe ipoteza inversă, a crimei prin înscenarea unei sinucideri, e ridicol să ne imaginăm că autorii ei posibili " fiindcă n-ar fi putut fi un singur om care să ducă la capăt un asemenea scenariu � s-au documentat înaintea acestei operațiuni. Dacă primul ștreang s-a rupt, puteau folosi unul mai zdravăn, a doua oară, în interiorul vilei. Dar ce asasin, plătit sau nu, îi cere victimei să scrie pagini întregi pentru a
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
cu totul alt loc. Ceea ce rămîne în urma acestui proces logic/ilogic, coerent/incoerent, este întrebarea pe care și-o pune scriitoarea cu o existență ajunsă la limita schizofreniei și, prin ea, toți cititorii acestei provocatoare cărți: ...Cine sînt eu?" La capătul bulversantei sale experiențe, Gabriela Melinescu trebuie să constate, o dată în plus, valabilitatea vechii înțelepciuni potrivit căreia bietul muritor este sub vremi. Timpul este un mecanism complicat, iar curgerea sa, departe de a fi una liniară și lină, cum se crede
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
caracter exploziv care nu-și propune să definească forme, să stabilescă repere într-o realitate identificabilă, ci doar să vehiculeze forțele stocate în acele modele care se dezagregă în chiar clipa luării lor în posesie, să transmită privitorului, la celălalt capăt al firului, încordarea și pasiunea elaborării și să transforme structurile materiei, ca în cunoscutele implozii astrale, în enorme emisiuni de energie. Suportul și vectorul acestei energii este culoarea, înțeleasă în mod complex, atît ca substanță, ca pastă, cît și ca
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
spre a reformula turnând în similare decente sintagmele urât mirositoare. Dar atunci Mihail Gălățanu n-ar mai fi fost Mihail Gălățanu. Totuși, trebuia să fie, cu dibăcie firește, convins să-și mântuie măcar frazele rămase fără finalitate, ideile neduse până la capăt ori de-a dreptul confuze. între excesiv violent și evaziv, limbajul lui din răspunsuri, cu atât mai mult ar fi trebuit să fie bine supravegheat în doi, dacă nu și bine temperat, în beneficiul textului și al bunului cititor, autorul
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
plăcere că i se dă. Și totuși, bănuiala că dialogul acesta a stat tot timpul sub semnul unui mare risc de procedură. A fost, oare, un dialog prin corespondență? Cu întrebări preparate în singurătate și cu răspunsuri însăilate ca de la capătul lumii în condiții incerte? Cum să te mai miri că nimic nu intră parcă în rezonanță firească cu nimic? Metaforă de consolare Grea misie și-a ales atât de fragila și buna poetă, când cutezătoare a ieșit de bunăvoie în
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
Dar ia gândiți-vă: lipsa unui somptuos bazin în miezul curții, ba chiar a curții vă va împiedica de la acel gest nesăbuit ce nu-i mai împiedică pe preoții noștri să țină slujba înmormântării. Așa că vă veți duce crucea până la capăt... Câte un notoriu om de afaceri, cu rafinării sub mână, falimentează de câteva mii de miliarde de lei " în euro de abia câteva zeci de milioane " explicațiile pe care le oferă sunt de o tehnicitate excluzând înțelegerea pasagerului de troleibuz
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
obligații, dacă apucă să ducă la buze o înghițitură de apă plată, să înhațe un doctorat, o catedră universitară, un hotel, o stație montană, o bancă ce nu s-ar putea înființa fără girul lor dezinteresat. Dar iată, ca să punem capăt indeciziei noastre, să ne rotunjim ideile, însuși președintele republicii pune punctul pe i, răspicat, părintește, lămurindu-ne că, fenomen universal, de neînlăturat, corupția ține de chiar condiția umană, își are gena proprie, dincolo de orice caracter politic, că n-am izbuti
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
obstrucționări pe la țurloaiele celor plăcuți Domnului. Și, de parcă nu ar fi fost de-ajuns: pe la "semifinale", de undeva, din labirinturile "vieții de după moarte", se auzeau în noapte, în toată macabritatea lor, castaniete lovite furios de un matador pocnit zdravăn la capătul de jos al coloanei vertebrale de cornul taurului, acompaniate aiurea de o canțonetă bocită sfâșietor de un gondolier reumatic, totul dominat de răgetele rockerist-milităroase ale unui caporal interbelic amenințat cu încarcerarea. Ca să nu mai spun că, în timpul recitalului, fără să
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]