1,678 matches
-
mai fi dansat încă, pământul mi se ondula sub picioare, abia mai puteam să stau drept, se clătinau și ceilalți, se bălăngăneau înainte și-napoi, aburii spirtului păreau un fumegai cenușiu, prin care, ca printr-o pâclă, am văzut cum caporalul, întins la pământ, scoate o cutie de chibrituri, încercând să aprindă unul, însă i-a luat foc toată în mână, și atunci a aruncat-o spre baracă, strigând că lumea întreagă ar trebui incendiată, toată lumea asta de căcat, să ardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-o spre baracă, strigând că lumea întreagă ar trebui incendiată, toată lumea asta de căcat, să ardă până la capăt, și atunci flăcările, de-a lungul dârelor de spirt, au cuprins baraca, au mușcat din lemnărie, totul ardea, trosnind, cu vâlvătaie galbenă, caporalul era tot acolo, la pământ, și-a întins mâna, cu chiu cu vai a scos de sub roata barăcii icul care-o ținea în loc, și atunci baraca-n flăcări s-a zguduit și a luat-o domol la vale, spre puț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era tot acolo, la pământ, și-a întins mâna, cu chiu cu vai a scos de sub roata barăcii icul care-o ținea în loc, și atunci baraca-n flăcări s-a zguduit și a luat-o domol la vale, spre puț, caporalul a dat să se ridice dar, fără cârje, n-avea de ce să se sprijine, așa că s-a întins la loc, pe pământ și, întors pe-o rână, privea cum se rostogolește baraca în apă și cum flăcările se sting, sfârâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
baraca însă nu s-a scufundat cu totul, partea de sus a continuat să ardă, plutind spre mijlocul apei și oprindu-se apoi, în timp ce flăcările se răsfrângeau, roșii, în oglinda cenușie-a apei, de parcă însuși puțul ar fi ars, iar caporalul, nemișcat și cu bărbia-n palme, privea incendiul. Nici eu nu puteam să-mi desprind ochii de la foc, mă gândeam că poate luminează fundul apei, iar dacă ne-am duce acolo și ne-am uita în ea, am vedea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
duce acolo și ne-am uita în ea, am vedea poate ce se ascunde în adâncuri, eram gata s-o pornesc spre puț, dar atunci Zsolt mi-a spus c-ar fi mai bine să plecăm, pentru că acuși se trezește caporalul și mai născocește ceva în amintirea lui taică-su, și atunci m-am uitat într-acolo și l-am văzut pe caporal întins pe jos, cu brațele depărtate și gura căscată, sforăind, și am zis și eu să mergem, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
puț, dar atunci Zsolt mi-a spus c-ar fi mai bine să plecăm, pentru că acuși se trezește caporalul și mai născocește ceva în amintirea lui taică-su, și atunci m-am uitat într-acolo și l-am văzut pe caporal întins pe jos, cu brațele depărtate și gura căscată, sforăind, și am zis și eu să mergem, că ne dăm duhul de atâta oboseală, dar Jancsi a spus că dacă am rezistat până acum, atunci să vedem barem dacă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să mergem, că ne dăm duhul de atâta oboseală, dar Jancsi a spus că dacă am rezistat până acum, atunci să vedem barem dacă este sau nu aur în perete, oricum n-am putea pleca din cauza câinilor, ne-a zis caporalul că sunt dresați să vâneze oameni, și atunci Zsolt a dat din cap și a zis că are dreptate și ar trebui făcut ceva cu câinii, iar eu i-am spus că știu deja ce-i de făcut cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
buzunarele cu grunji, și atunci am început să adunăm și noi, eu mi-i puneam în buzunare așa cum erau, cu tot cu pământ, și tocmai am vrut să spun să plecăm odată, c-o s-o încurcăm, și atunci l-am auzit pe caporal răstindu-se la noi că ce pizdamamiinoastre facem acolo, stătea în spatele nostru, sprijinit în cârje, ne-am întors cu toții și ne-am ridicat în picioare, iar caporalul ne-a mai întrebat o dată că ce facem acolo, când și-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să plecăm odată, c-o s-o încurcăm, și atunci l-am auzit pe caporal răstindu-se la noi că ce pizdamamiinoastre facem acolo, stătea în spatele nostru, sprijinit în cârje, ne-am întors cu toții și ne-am ridicat în picioare, iar caporalul ne-a mai întrebat o dată că ce facem acolo, când și-a deschis gura, m-a izbit o duhoare de spirt, de mi s-a întors stomacul pe dos și n-am mai putut să zic nimic, dar Zsolt i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-am mai putut să zic nimic, dar Zsolt i-a zis că ce, nu se vede, strângem aur, și că știm noi bine că de-aia păzise taică-su cu atâta sfințenie zona, și nu pentru vechiturile alea, dar caporalul și-a scuturat capul, spunându-ne că pe dracu’, acolo nu-i nici urmă de aur, nici o urmă, la care Zsolt i-a băgat palmele pline vârf cu aur, sub nas, întrebându-l că atunci ce ține el în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scuturat capul, spunându-ne că pe dracu’, acolo nu-i nici urmă de aur, nici o urmă, la care Zsolt i-a băgat palmele pline vârf cu aur, sub nas, întrebându-l că atunci ce ține el în mână, la care caporalul iarăși a scuturat din cap, spunându-i că suntem niște cretini, cum am putut să ne gândim că într-o mină de argilă o să găsim aur, păi nu vedem că astea sunt numai gloanțe de mitralieră? Și-a ridicat cârja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se aflau la Berlin. Erau puse frumușel la păstrare la Moscova, a zis Wirtanen. — Cum au ajuns acolo? m-am mirat eu. — Au fost principala probă în procesul lui Stepan Bodovskov, mi-a zis el. — Cine? — Stepan Bodovskov a fost caporal, interpret. A venit cu primele trupe rusești care au intrat în Berlin, a spus Wirtanen. A găsit cufărul cu scrierile dumitale - în podul unui teatru. A luat cufărul drept captură de război. — Halal captură! am făcut eu. — Până la urmă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
vedeau câteva crătiți, un lighean roșu de plastic și o pătură albastră, soldățească. Parcurgea atunci, în înserat, Strada Mare (încă Republicii în acele zile epopeice ale Revoluției de la Județeană, ulterior denumită Calea Regală). Ieșea de pe Afinului, traversa Scorțarului, colț cu Caporal Târtănel Laurențiu, o cotea pe Dumbrăveanca. În dreptul Farmaciei nr. 12 (transformată mai târziu de Eminescu, nepotul dinspre verișoara Gondolina, de la Șoptireanca, a lui Cangurașu Brandabrulea, în Casa de amanet și schimb valutar „Gincarla Y Monei“), la intersecția cu Strada Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de Powell, Metoda operațiunilor armate? — Nu cred, domnule... Nu e în teancul ăsta de pe birou? — Nu e aici, am căutat-o. — Vreți să verific în bibliotecă? — Nu e nevoie, probabil am rătăcit-o eu pe undeva... Ești liber. Și, în timp ce caporalul era încă în cameră, mormăi suficient de tare încât să se audă: Unde-am pus-o, domnule, unde poate fi? Ușa se închise și Sun răsuflă ușurat. Se ridică, luă ceașca de cafea în mâna stângă și se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bibliotecă în încercarea de a camufla crăpătura ușii, de parcă Mitch nu avea cunoștință de buncăr și nu-l ajuta în fiecare săptămână să reînnoiască stocul de provizii. - Ce vrei? se răsti la el. Ce intri așa? - Iertați-mă, domnule, spuse caporalul. Am capturat un reporter. Vrea să vă vadă. A zis că e de la „Good Ground”. - Un reporter? Frank îl privi lung pe Mitch, asigurându-se că a înțeles bine. Acesta părea la fel de mișcat de veste, atât de mișcat încât dublase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că în acest oraș se petrec lucruri ciudate. De pildă, faptul că n-am fost lăsat să vizitez centrul mă îndreptățește să... - Domnule, nouă nu ne plac străinii. Dialogul continuă mult și bine. Reporterul se încăpățâna să nu plece, iar caporalul se pregătea să-l pună în dubă și să-l expedieze, când Frank trimise un om să-i șoptească lui Mitch ceva la ureche. - O clipă, domnule. Patronul vrea să vă vadă. Fiți amabil și arătați-ne ce aveți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ceva la ureche. - O clipă, domnule. Patronul vrea să vă vadă. Fiți amabil și arătați-ne ce aveți în geantă. Acolo nu erau decât două cămăși, o pereche de ciorapi, pix și hârtie, un aparat de ras și un reportofon. Caporalul efectuă o analiză amănunțită a obiectelor, deoarece se temea de o bombă sau de vreun alt dispozitiv miniatural care ar fi putut să-l rănească pe Frank. În zilele noastre, nu poți avea încredere în nimeni, cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe scaune, în picioare sau pe jos - toți soldații intrară în biroul șefului, neliniștiți de noua situație și întrucâtva depășiți de ea - Frank îl luă deoparte pe Mitch și schimbară în taină câteva cuvinte. Figura anxioasă de până atunci a caporalului își recăpătă trăsăturile sigure și, pe măsură ce asculta instrucțiunile comandantului, un zâmbet șiret i se desena încet-încet, ridându-i carnea obrajilor. Se înroși la față și clătină din cap, murmurând „da, domnule” de mai multe ori. Apoi, în drumul spre reporter, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nimeni să nu deschidă focul. Spunând acestea, trase cocoșul revolverului, ridică brațul, făcu trei pași în spate și, fără să-l slăbească din ochi pe reporter, strigă: — Mitch! Împinge-l peste balustradă! De parcă ar fi așteptat multă vreme acest ordin, caporalul se strecură prin masa de corpuri încordate și îl îmbrânci pe intrus cu cotul. Lovitura nu fu suficient de puternică încât să-l facă să cadă, iar Mitch icni și se împinse iar în Fitz, care încerca să se agațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu fu suficient de puternică încât să-l facă să cadă, iar Mitch icni și se împinse iar în Fitz, care încerca să se agațe de gulerul lui. Încleștarea dură ceva mai mult de zece secunde. Cu o fandare în dreapta, caporalul îl făcu pe reporter să se dezechilibreze, ceea ce ușură efortul de împingere și îl reduse la o simplă împunsătură în piept. Fitz urlă scurt și se prăvăli de la etaj. - Bravo, Mitch. Așa-i trebuie. Scăpați de el. Frank scuipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acolo? — Compania „Charlie“, domnule locotenent. — Aș zice că are probleme. Haideți, să-i dăm o mână de ajutor. Grăbiră pasul, uitând de căldură și de cruste. O nouă mlaștină, și încă o oră, și aproape și a treia. În sfârșit, caporalul care mergea în frunte ridică brațul și se opri. Dădu frunzișul în lături și arătă spre câmpia întinsă, spre câmpurile cultivate, spre lanurile de orez din depărtare și spre acoperișurile de paie. Nici un suflet de om. Nici un semn de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mai Întâi gropițele din obraji, iar acum acele tablouri delicate, tandre. Poate că baza aceea americană avea să fie un loc al surprizelor. Se auzi un ciocănit rapid la ușă, care se deschise Înainte ca Ambrogiani să poată răspunde. Un caporal În uniformă intră În cameră, aducând o tavă cu două cafele, pahare și o sticlă de apă minerală. O așeză pe masa lui Ambrogiani și plecă. — Încă e cald ca vara, zise maiorul. E mai bine să bem multă apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
te racordezi, din prima, cu stropitoarea. Dacă nu le explicai, prin stația radio, unde să-și racordeze țumburușul, te condamnau că l-ai lăsat să se facă scrum pe obiectiv... Ajunsesem așa, să învăț numele de la oricare pisică, despre care caporalii din celelalte gărzi raporta c-ar fi îndeajuns de disperate, încît să aprindă incendiu la uscătoriile de bloc. Înghesuisem, în registrul sergentului de serviciu adrese, năvăleam peste familioanele de la toți fochiștii, le călcam în picioare puradeii și transmiteam: "Să-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Beiuș în perioada 12 iunie 1941- 30 aprilie 1942. Era ajutat de un subșef, sublocotenentul rezervist Gramotovici Eugen, care se ocupa cu exploatarea contrainformativă a prizonierilor germani și maghiari, de agentul telegrafist Dragoescu și agenții Capotă, Doicescu, sergent Ștefan Vasile, caporal Iacob Iosif și soldatul Grecu Gheorghe, toți concentrați de la 1 noiembrie 1944. După cum rezultă și din rapoartele informative ale Subcentrului, activitatea sa era redusă numai la acțiuni informative și contrainformative, valorificându-se doar datele obținute de la cetățenii de „diverse naționalități
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
România asta, care se lasă al dracului de greu modernizată în stil pedelist? Dar cumva tot a dat-o fiartă, fiindcă doar el știe cum, cu Blaga, din două vorbe, marinarul și-a dat foc la baliză! L-a făcut... caporal. Nu a precizat dacă este vorba de o avansare, sau de o retrogradare la acest grad, care de fapt este baza oricărei armate. Conferința sa de presă a fost ca un fel de monolog, în care s-au amestecat de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]