827 matches
-
de conținut. Survine aici imaginea fragmentară a unei dimensiuni în care eternitatea se prăbușește constant în sine generând crepusculul unei implozii unde ființează doar măreția absolută a spiritului. Cel căruia i se oferă o astfel de priveliște necunoscută omului rămas captiv banalității cotidiene cunoaște impactul cutremurător al trăirilor ce-și depășesc într-un salt amețitor propriile limite. Astfel, în planul transcendenței experiența iubirii sau a înfricoșării este una totală corelată fiind cu absolutul a ceea ce se relevă a fi iubit sau
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ateului. Această analiză poate fi justă dar se dovedește aici insuficientă. În versiunea misticului, răutatea își are fundamentul în oferte malefice ce picură tentant din crepusculul transcendenței înveninând solul însetat al conștiinței umane seduse. Cum se privește pe sine cel captiv acestei voluptăți înnegurate? De ce misticul consideră că acest spirit, pe care îl definește în limbajul său drept captiv demonizării, ratează cunoașterea profundă a propriului sine, eșuează în demersul unei introspecții ce se dorea autentice? Ce rol ocupă aici strălucirea orbitoare
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în oferte malefice ce picură tentant din crepusculul transcendenței înveninând solul însetat al conștiinței umane seduse. Cum se privește pe sine cel captiv acestei voluptăți înnegurate? De ce misticul consideră că acest spirit, pe care îl definește în limbajul său drept captiv demonizării, ratează cunoașterea profundă a propriului sine, eșuează în demersul unei introspecții ce se dorea autentice? Ce rol ocupă aici strălucirea orbitoare a orgoliului de sine și falsa impresie asupra propriilor potențialități și limite? De ce nu vede cel sedus răutății
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din suferință pare a fi o realitate pentru sufletul așezat în trauma durerii. Și totuși, timpul își urmează succesiunea constant precum în cazul experienței fericirii. Percepția lui diferă în raport cu subiectivitatea umană. Acest aspect cunoscut tuturor este total neglijat de cel captiv în tensiunea fericirii sau a suferinței. Tocmai acest adevăr recunoscut de semenii săi îl respinge fericitul sau suferindul. Ambii nu observă propriu-zis propria experiență fundamentală sesizând constanta și uniformitatea temporalității, ci trăiesc exacerbat, pâna la extaziere această experiență. Așadar, cel
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deprimant. Această deprimare este dăruită de contactul revelator cu imaginea unei agonii ce încearcă zadarnic să se suprime pe sine. Bustul este cuprins în declinul unei mișcări ce parcă și-ar dori descătușarea de un invizibil lanț care-l ține captiv într-o neputință mecanică zbuciumată. Intensitatea efortului său muribund determină clipe când acele mâini ce absentează descomplectând și sluțind întregul par a se reîntoarce în familiaritatea funcționalității lor, par a crește din nou sub astrul dorinței de normalitate. Bustul uman
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu motivație spirituală principiul dualității dintre bine și rău se relevă ca trăsătură-lege atemporală și aspațială a paradigmei existențiale în care omul este inserat deplin. De asemenea, apare evident că indiferent de timp sau locație, tragedia sa, precum drama multor captivi suferințelor de ordin spiritual, va fi înconjurată de multitudinea minciunii dar și de fermitatea rară a onestității adevărului, de măștile multiple ale răului dar și de ancestralul chip al binelui. Plecând dinspre drama proprie, drama care-i dezvoltă o ascensiune
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ne întrebăm în ce măsură dispariția „marilor povestiri” - declarate moarte de J.-F. Lyotard în 1979 - este totuși o realitate. Într-o lume care nu mai crede în întemeierea dialectică a valorilor, prin apelul la autoritatea critică a rațiunii, oamenii vor rămâne captivi genului epic - el însuși profund transformat în formă și conținut. În orice caz, creștinii nu vor nega niciodată faptul că Evanghelia lor este o „metanarațiune”. Evanghelia este, într-adevăr, o poveste. De la Iisus învățăm, între altele, că sensul vieții nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
patricieni răpiți de turci după asediul Caffei (1475), salvați apoi, și navigând pe mare până la Chilia, unde sunt luați sub protecție de Ștefan. Domnul Moldovei îi tratează ca pe oaspeți la Suceava și, în pofida presiunii Porții ce își reclamă insistent captivii, îi ajută să se repatrieze, călăuzindu-i cu prudență „prin Țara Ungurească”. Ediții: Cronica scrisă pe scurt a lui Ștefan, din mila lui Dumnezeu voievod al Țărilor Moldovei și Valahiei, tr. Irmertraud Briebrecher și Emil Biedrzycki, în Olgierd Górka, Cronica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
amurgului.// Nemișcat privești în urmă/ Ca în viața altcuiva:/ Au fost oare toate aievea?/ A existat, în adevăr, un altădată?/ Ce straniu/ Ce vag/ Ce departe!// Afară vântul citește afișe,/ Ploaia măruntă le spală.” Solitar, cu vagi frenezii și irepresibil captiv al sentimentului înfrângerii, atunci când se îndreaptă spre proză, scriind un roman cu subiect țărănesc, poetul mizează totul pe dialog (Chipuri și voci, 1984); atmosfera câștigă în principal din notația fugară și din ironia tandră care se pune în scenă. Iarna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
cadențe/ Îmi cer inima, sufletu-mi cer", căci atât inima, cât și sufletul sunt singurele măsuri ale universalului. De mirare e numai zbuciumul "în inima-mi tristă", cufundarea în tristețe "și-n spaimă de sufletul meu". Dar tristețea aparține sufletului captiv în materia lumii, acolo unde el nu poate fi măsură, ci e măsurat de "patima tristei viețe", cade sub măsura propriilor limite 44. Or, condiția sa ontologică definitorie este să existe nu în măsura în care e degradare a esenței, "nu în măsura în care e
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
slabi sunt cei care vin din Atlantic prin Str.Smith și Golful Baffin și din Oceanul Pacific prin Str.Bering. În Oceanul Arctic mareele au amplitudine redusă, de 1-2 m. III.2.5. Viața din Oceanul Arctic Cel mai rece ocean al Globului, captiv în cea mai mare parte sub platoșa de gheață, nu este lipsit de viață ci prezintă forme unice de viață, ce-i drept insuficient cunoscute și inventariate. Unele genuri de pești sunt exclusiv arctice și subarctice, altele sunt predominant arctice
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
și nimic nu se întâmplă în conștiință fără gîndire. Gîndirea este totodată și exercițiul intuiției și al deducției, ordinea și maniera în actul de “a ști să treci”, este exercițiul în care subiectul începe să existe fără a rămîne însă captiv în acest tip primordial de existență. Fiind substanță, gîndirea este deopotrivă interioritate și exterioritate, deschide infinitul în om. Trecerea de la o propoziție la alta în cadrul demonstrației sau de la un mod de a gîndi la altul, fac posibil raportul cu exterioritatea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
un demon interior care-și rîde de unii și de alții, dezertînd de la regulile clasice ale romanului. "Bietul" Ioanide întrupează visul călinescian al creației. Totul îndreptățește a vorbi despre parafraza mitului fondator, ilustrat de constructorul sacrificial. Destinat operei sale himerice, captiv al unor forțe mai puternice decît legăturile lui pămîntești, creatorul se află singur cu opera sa, imagine a castelelor în lună, promisă doar lui. A "construi în lună", ca sărmanul Dionis în propriul său vis, a edifica o existență fantasmei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fiu om înainte de a fi literat. Viața pentru ei a fost năpraznică.” Pentru oamenii din povestirile lui, viața este, într-adevăr, o luptă aprigă. Fiecare dintre ei năzuiește pătimaș spre o altfel de existență. Nici unul nu poate admite să rămână captiv într-un orizont îngust, limitat, nu poate suporta constrângerile, prejudecățile și convențiile sociale arbitrare. Unii vor să trăiască așa cum îi îndeamnă sângele lor aprins, clocotitor, să simtă voluptatea patimilor care îi stăpânesc. Înțelegând să-și trăiască viața așa cum le poruncește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
pe care aceștia o repetă la nesfârșit se află într-o fluctuație permanentă; deși autorul utilizează tehnica amănuntului minuțios notat, ele sunt într-o permanentă schimbare, devin instabile, aproape imposibil de captat din cauza faptului că e vorba despre „vizionarea” unor captivi prinși într-un labirint înțesat cu oglinzi. Fiecare moment al romanului prezintă o altă lume, o altă realitate. Evoluțiile personajelor „reale” și ale celor din piesă se întretaie sau se despart în funcție de parcursul mental al fiecăruia dintre eroi, devenind un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
mare dorință a sa rămâne revenirea în țară. Condiția de exilat în Occident a fost percepută de Soljenițîn într-un mod pe care scriitorul l-a descris prin metafora bobului de grâu între pietrele de moară. El s-a simțit captiv între două sisteme la fel de strivitoare. Soljenițîn îndurase povara sistemului comunist sovietic, dar, ajuns în exil, a simțit și povara capitalismului redus la consumismul degradant, perceput de el ca fiind sufocant pentru spirit. Discursul ținut la Universitatea Harvard, pe 8 iunie
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
numeroase și sunt camuflate chiar în interiorul lumii libere: Miile de insule ale Arhipelagului fermecat sunt risipite de la strâmtoarea Bering până la Bosfor. Sunt invizibile, dar ele există, și de pe o insulă pe alta, tot așa de invizibil, însă permanent, trebuie transportați captivii invizibili, care au însă trup, volum și greutate 132. Secretul asupra existenței lagărelor se păstrează prin propaganda sovietică și prin întreținerea fricii în diverse moduri, precum pedepsele prevăzute pentru cei care nu denunțau un fugar. Societatea sovietică era ruptă de
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pur, lumină a luminilor". Vezi alte exemple în studiul nostru, "Spirit, Light and Seed", pp. 4 sq., și în J. Gonda, The vixion oflhe Vedic Poets, pp. 270 sq. 82. Cele două modalități ale lui Brahman și misterul Iui ătman, "captiv" în Materie Identitatea ătman-Brahman, percepută experimental în "lumina interioară", îl ajută pe să descifreze misterul Creației și, totodată, propriul său mod de existență. Deoarece știe omul este prizonierul lui karrnan și în același timp posesorul unui "Sine" nemuritor, el dese
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
intra cineva, stăruia un parfum de neuitat, amestec de arome vegetale; numai în preajma finului uscat miroase ca în vechile farmacii. Umbla vorba, printre noi, copiii, că în flacoanele din rafturi, în spatele geamului de cristal, în spațiul aproape obscur, farmaciștii țin captiv câte un suflet de om; da, așa credeam și asta ne speria atât de tare, încât doar din ochi îndrăzneam să comunicăm această grozăvie. De aceea, cu toate că farmaciile erau bucșite de tuburi și sticluțe colorate, nu prea îndrăzneam să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ar fi neîncetate și nu ar mai exista nici o teamă că bunăvoința voastră s-ar micșora. Doar voi toți căutați să aveți comori pe pămînt, vă încuiați averile în cufere, în vreme ce Biserica trebuie să cheltuiască bani pentru văduve, fecioare, călători, captivi, infirmi și schilozi și pentru alte persoane aflate în nevoie. Deci cum ar putea să acționeze altfel Biserica?"315 158. Acum, cine nu va deplînge această schimbare survenită în secolele de ruinări și de barbarii pe care le-a suferit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
această lege a lui Valentinian, spunînd: quod ego non ut querar, sed ut sciant quid non querar, comprehendi, malo enim nos pecunia minore esse, quam gratia. După care, la scurtă vreme, a adăugat: "Posesiunile Bisericii sînt la dispoziția săracilor. Cîți captivi are Biserica pretutindeni, cîte alimente a distribuit nevoiașilor și cît ajutor a dat refugiaților". 2. Epp. Lib. 1, ep. XVII. 289 Etenim e aetate, spune Berardi, vorbind despre acest pasaj, quotiescumque negotium ecclesiasticum peragendum erat, Episcopus Cleri consilium, convocata Synodo
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
c), versiunea Windows 2000 conținând circa 60 de milioane de linii (instrucțiuni). În plus, acest cod reprezint... un secret comercial al Microsoft, ceea ce nu încurajeaz... g...sirea rapid... de r...spunsuri la atacuri digitale. Avem aici un caz de „piaț... captiv...”, de dependent... excesiv... fâț... de un furnizor. Acțiunile anti-monopol intentate în SUA și UE acestei companii pot fi interpretate și prin prisma vulnerabilit...ții subliniate. Dac... așa stau faptele, este de înțeles preocuparea unor guverne și întreprinderi de a g
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
confrați care-l sfătuiseră să nu comită un gest „periculos“, el ținând în mână o coală de hârtie despre care ne spune în Elegii... că era chiar aceea pe care își scrisese atunci demisia. Trei zile din săptămână eram deci captivii tipografiei, ceea ce nu însemna că în tot acel interval aveam de lucru cu corecturile. Erau destule orele goale în care așteptam să vină „materiale“ de la redacție, răspunsurile de la C.C. sau de la Direc ția Presei (cenzura), ore goale, pe care încercam
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
publicului său un act de seducere, deși efectele unui astfel de act durează îndeobște puțin. „Victima“ curând se dezmeticește, se scutură de vrajă. Nu aceasta a fost însă situația „victimelor“ lui Nicolae Manolescu, adică a cititorilor săi din fiecare joi, captivi ai seducției exercitate de critic mai bine de trei decenii, de fapt, atâta vreme cât a vrut el să-i țină în captivitate. Iar când nu a mai vrut, când din motive care-l privesc nu a mai scris cronică literară, când
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bătăile inimii care par să se amplifice, până ce devin una cu cele ale cosmosului. Un țânțar sâcâitor îmi zboară pe lângă ureche; zumzetul lui mă înnebunește. Încerc să-l ucid, dar e mult mai iute decât mine. Dispare și reapare provocator. Captiv Am clipe când pierd orice contact cu vacarmul vieții. Tăcerea bruscă și neașteptată face să-mi fiarbă sângele stătut, care caută un mod de a ieși din trup, de a-mi marca dâra existențială. Mă simt captiv în cosmosul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]