915 matches
-
gândească prea mult la sine. Își făcuse o idee, dar ca s-o rumege avea nevoie de o plimbare. A dat să iasă, însă ceva îl paralizase. Nu se putea mișca spre ieșire. Era prins în Giulia ca într-o carapace. 35. Prizonieratul lui în Giulia îl schimbase fundamental. Știa că se putea elibera doar prin moartea ei, iar acest gând îl tulbura și-i aducea la suprafață toate fricile, toate gunoaiele, toate micile mizerii ascunse în scoarța sufletului. Era vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
același obraz cu trăsături ascuțite, cu pomeții proeminenți; aceiași ochi mari și verzi. Puțin mai târziu, Janine Începu să-l Înșele. El suferi probabil, dar e greu de spus sigur, fiindcă vorbea din ce În ce mai puțin. Construia mici altare din pietricele, ramuri, carapace de crustacee; apoi le fotografia sub o lumină razantă. Reportajul despre Saint-Tropez cunoscu un mare succes printre specialiști, dar el refuză să dea un interviu pentru Cahiers du cinéma. Cota lui mai urcă puțin cu ocazia difuzării unui scurt documentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi vrut să se miște, dar nu putuse; avea senzația netă că se scufundă Într-o apă Înghețată. Totuși, totul era nespus de calm. Se simțea separat de lume de câțiva centimetri de vid, formând În jurul lui un soi de carapace sau de armură. 15 A doua zi dimineață, cortul lui Michel era gol. Lucrurile lui dispăruseră, dar lăsase un bilet care anunța, simplu: „NU VĂ FACEȚI GRIJI.” Bruno plecă o săptămână mai târziu. Urcându-se În tren, Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spusului-nespusului. Anotimpul? Cel de-al patrulea, al iernii. Și totuși dragostea e mereu văratecă, pentru că atunci înfloresc trandafirii. Cât încă există iubire și cât încă există obraji înroșiți de timiditate, nu suntem pierduți. Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Haiku plin de strălucire. Îngemănează efemeritatea florilor de tei , a miremelor, cu stăpâna vremii, țestoasa ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
încă există iubire și cât încă există obraji înroșiți de timiditate, nu suntem pierduți. Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Haiku plin de strălucire. Îngemănează efemeritatea florilor de tei , a miremelor, cu stăpâna vremii, țestoasa ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea aparent distrasă de vremi. Gingășia observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
efemeritatea florilor de tei , a miremelor, cu stăpâna vremii, țestoasa ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea aparent distrasă de vremi. Gingășia observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog, țestoase umane, priviți în jururi și vedeți florile de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea aparent distrasă de vremi. Gingășia observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog, țestoase umane, priviți în jururi și vedeți florile de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara. Pată de culoare pe albul de pretutindeni, cioara e mândră
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
-n negru privind teiul înflorit Prin ramuri mierle-n joc de-a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi - vremea dudelor Copii la dude - ciorile-n zbor fac zarvă speriind hoții Melci pe firele de iarbă legănați de vânt - iar visez la zbor Înflorită
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pe la mijlocul toamnei... ... Octombrie era pe sfârșite. Era, după Sf. Cuvioasă Paraschiva. Toamna purta nori albi pe sus, pe un cer frumos și senin, parcă spălat decurând. Iorgu, zi de zi... mai mult singur, tăcut, meditând, se închise ca într-o carapace care îl izola de lume, de epoca pe care o înțelegea tot mai puțin, și, cu care nu avea nimic în comun. Frământările prin care trecea țara, îl îndepărtau încă și mai mult de lumea aceea. Iar, dupa ce Vasilica
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mâine, te mai prinde prin zonă, îți încurcă și vreo câteva vene de sânge din hoit, ucenica se întoarce împăcată în făbricuța lor... Acolo, în făbricuța lor de conserve, găsești, îmbălsămată și împăiată, toată gîndăcimea care și-a plimbat vreodată carapacele pe sub pietrele de la noi din cartier. Bă, unde întorci ochii numai gîndaci!... Gândaci pe clanța de la ușă, gândaci în jurul preșului pe care te ștergi, la intrare, gândaci pe dușumea, prin dulăpioare, cufundați în niște copăi balii, de spălat rufe, clocotind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi droaia de ăia nevaloroși... Mici, pociți, tăciunoși, umblă tot timpul de parcă ar avea fața posomorâtă. Pe carapace o frig cu două șiruri de pete gălbui. Pe lângă carapace habar n-au de nici o antenă. Nici nu merită să-ți amărești genoflexiunea pe ei. I-apeși cu latul gumei și ei pocnesc ca un bec... Apoi vin la rând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi droaia de ăia nevaloroși... Mici, pociți, tăciunoși, umblă tot timpul de parcă ar avea fața posomorâtă. Pe carapace o frig cu două șiruri de pete gălbui. Pe lângă carapace habar n-au de nici o antenă. Nici nu merită să-ți amărești genoflexiunea pe ei. I-apeși cu latul gumei și ei pocnesc ca un bec... Apoi vin la rând ăia indiferenții. Din care trebuie să aduni un castron, doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unde, probabil, dăduse de urma vocii cooperatorului, și îi conduse pe cei doi proaspeți sosiți într-o nișă alăturată, de-ți tăia respirația. Decorată fastuos, totuși cu gust. Mobilată cu o canapea stil. O măsuță de muzeu. Două fotolii, în carapacea cărora vizitatorii fură invitați să se afunde. Doamna se postă în fața celor doi, preferând canapeaua. Șoferul o sfredeli, într-o doară, obraznic, pe servitoare. Își dădu drumul la guriță, să nu lase să se aștearnă tăcerea și să se depună
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îți va aparține... Nici din familia noastră, Stamatescu, care pe unde e, nimeni, în afară de dumneata, nu poate moșteni nimic. Este o seară binecuvântată, în care vom savura și noi un Dali veritabil... Se conformă, bombăni, tîrî muntele de relicve până pe carapacea, între timp debarasată, a măsuței ovale. În salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în silă. Din când în când, sictirit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apucătură teafără nu gusta. Pe la ora 13, bășica tărâmului norilor iarăși plesni, oameni și fluturi fiind zdrențuiți precum copertinele de doc ale unor magazine spulberate de grindină. După măzăriche, se prăvăli și grindina. Din somn, cu dreapta, Sinistratul își trase carapacea de plastic deasupra, continuând să sforăie îndeajuns de nesinchisitor pentru cineva a cărui cealaltă jumătate descoperită de pat era atât de prietenesc pisată de rafalele de gheață și de apă. 386 DANIEL BĂNULESCU Își înfășură apoi în jurul pumnului (ca pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mi-am asumat responsabilități. În colonie, de pildă, dacă era ceva de organizat, eu eram cea care o făcea. În kibuț eram cu mai multe prietene în cameră - kibuțul nu prea m-a interesat, m-am retras mai degrabă în carapacea grupului meu și ne organizam propria viață socială din când în când. De fapt, acum îmi amintesc că viața în kibuț era confortabilă pentru că aveam rude acolo, două verișoare ale tatălui meu erau și ele membre în kibuț. Prin urmare
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
deprinsese să le îndure pe nemeritate. Cum visele sunt atât de ușoare, încât nici măcar moartea nu le poate atinge, ele se ridicau ca niște aburi, adunându-se într-un vis mult mai mare ce acoperea tot, ca un fel de carapace translucidă care creștea, pe măsură ce ei respirau și se adânceau în somn. De partea cealaltă, mormanul de gunoi respira și el, aburii lui se scurgeau pe povârnișuri. Visele urcară și deveniră atât de încăpătoare, încât contururile lor desenară un munte mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apelând la voința, procesele de asimilare a informațiilor și de integrare în sfera socială adiacenta devin facile. Omul este o simplă carcasa învelita în gânduri. Singurul mod prin care își poate împlini destinul este prin a face mici găuri în carapace și a lăsa gândurile să îl definească. Aceste spații de pătrundere a ideilor, conceptelor, noțiunilor, sintagmelor etc. sunt temporare și realizate cu ajutorul singurului lucru mai dur decât simpla, banală ilustrare a ființei umane, cu ajutorul efortului. Fără a citi nu poți
Statutul de om cult se dobȃndeşte prin efort propriu. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Radu Stoichiţoiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2308]
-
devină automat a noastră, ușa sufletului întredeschisă cu măsură pentru ca înăuntrul nostru să nu intre mai multă nenorocire decât putem duce, gradul necesar de insensibilitate reglat în fiecare zi pentru a putea să trecem prin viață ― din toate aceste ferecături, carapace și straturi protectoare în ființa unui copil de 3 ani nu s-a înfiripat încă nimic. Așa încît povestea a pătruns în mine ca și cum aș fi îmbrățișat un trup din carne vie. Nu știm cum prinde contur personalitatea noastră afectivă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de pătrunjel, lucrată În aur, oferită odinioară, pe cât se spune, de Selinunt, sau cu securea dedicată altarului apollinic de către locuitori din Tenedos, dacă ținem seama denumeroșii crabi aflați pe acolo, În locul numit Asterion șcrabț. (400) Sunt singurii care poartă pe carapacea lor amprenta unei securi 3. În sfârșit, un șalt argumentț; dacă Zeul Însuși arată afecțiune pentru corbi, lebede, lupi și șoimi 4, În schimb nu i se atribuie nici un fel de afecțiune pentru broaște. Sarapion Își dădu atunci cu părerea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
3 Prezentarea anumitor abordări mentale greșite ale românilor din Italia Există totuși și un revers al medaliei. Trebuie să recunoaștem că, adesea, însuși românii sunt cei care se împotrivesc integrării. În multe situații, comunitatea tinde să se închidă în propria carapace și să reproducă mecanisme de agregare identitară deosebit de puternice care împiedică existența unor contacte durabile cu italienii. Claudia Brunetto a documentat, într-un articol deosebit de interesant publicat în ediția locală din La Repubblica, acum câteva luni cum la Palermo faptul
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
te cunosc" mai mult de 4 000 000 de euro, ceea ce este de trei ori bugetul Departamentului pe 2009. Ca efect al lipsei de sprijin din partea statului român pentru aceste asociații, se observă o tendință de închidere ca într-o carapace a acestora. Acest fapt este regretabil. Este dificil să admitem acest lucru însă procesul de integrare necesită eforturi permanente. Și nu acceptă să se rămână ancorați în trecut. Așa cum am arătat în capitolul trecut, a te refugia în propria identitate
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
al VIII-lea...). Individul devine și mai autonom; nu se vorbește încă de libertate sau de egalitate, dar aceste valori, care vor înflori în secolul XVIII, sunt deja în pregătire. 2. De la sfârșitul Evului Mediu, europenii plănuiesc să iasă din carapace. Minele de aur sunt epuizate, nu se mai pot face plăți, economia suferă. Trebuie slăbită menghina arabă care blochează Mediterana pentru a ajunge la bogățiile și piețele îndepărtate. Sunt posibile două căi: să se înconjoare Africa; mișcarea către vest, pentru
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
rudibus (Despre cum trebuie catehizați cei neinițiați) - „sună” ca un clopot viu, un clopot de trezire a sufletelor la viața în Hristos. Lucrarea pedagogică se remarcă prin stilul deosebit de alert și captivant, precum și prin căldura timbrului vocii, care răzbate prin carapacea cuvintelor scrise. F. Opere autobiografice și autocritice Confesiones (Mărturisirile). Între anii 397-400, Fericitul Augustin scrie Cele XIII Cărți ale Confesiunilor. Izvorâte dintr-o necesitate lăuntrică de reculegere și rugăciune, ele sunt și un răspuns la acuzele pe care i le-
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
extraordinară, după cum o demonstrează fascinația înrobitoare pe care a produs-o Arta sa poetică. Astfel, principala lecție a "legislatorului Parnasului" a vizat maniera în care este posibil, cu eleganță, cu aparentă ușurință, să unifici punctele unei ideologii, scoțând-o din carapacea ei aparent sterilă și dându-i strălucire și, implicit, forță. Această calitate îi este recunoscută chiar și de către analiștii mai aspri ai operei sale cum este, de exemplu, Philippe van Tieghem: "Boileau este un vulgarizator al științei critice, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]