782 matches
-
în analiza politicului, așa cum apar ele conturate în opera doganiană, ne conduc la identificarea a trei mari axe de cercetare: (1) analiza personalului politic, (2) analiza comportamentului electoral și (3) analiza provocărilor la adresa democrației în societățile contemporane (erodarea încrederii, leadershipul carismatic, noua amenajare teritorială etc.). Personalul politic Un prim centru de interes al analizelor doganiene a constat în investigarea personalului politic. Pentru Dogan, înțelegerea articulării câmpului politic presupune identificarea diverselor configurații ale elitelor politice din țări și perioade diferite 5, dincolo de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
unor tipuri abstracte. Max Weber este reprezentantul clasic al acestei metode. Arta de a construi tipuri ideale implică o cunoaștere profundă a realității și o mare capacitate de sinteză. Tipologia lui Max Weber referitoare la cele trei tipuri de legitimitate carismatică, rațională și tradițională este una dintre cele mai citate tipologii în sociologie și în știința politică. Cu toate acestea, ea este astăzi depășită. În tipologia weberiană a legitimității, conceptul de leadership carismatic joacă un rol crucial. Dar dacă încercăm să
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Weber referitoare la cele trei tipuri de legitimitate carismatică, rațională și tradițională este una dintre cele mai citate tipologii în sociologie și în știința politică. Cu toate acestea, ea este astăzi depășită. În tipologia weberiană a legitimității, conceptul de leadership carismatic joacă un rol crucial. Dar dacă încercăm să aplicăm conceptul de carismă la liderii contemporani fără să îi forțăm limitele găsim, prin cercetare empirică, doar câteva cazuri autentice în ultimele câteva decenii, și chiar și mai puține cazuri de legitimitate
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
fi esențială. Cele trei ideal-tipuri de legitimitate pe care le-a identificat Weber au devenit clasice. De atunci încoace, sociologi, politologi și filosofi s-au străduit să încadreze fenomenele într-una sau alta dintre cele trei categorii: legitimitatea tradițională, cea carismatică și cea rațională. Aproape toate teoriile formulate în ultimele decenii pe tema legitimității includ această tipologie. Atunci când încercăm însă adaptarea teoriei weberiene la lumea contemporană și actualizarea ei, constatăm că două din cele trei tipuri de legitimitate nu se mai
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
pe tema legitimității includ această tipologie. Atunci când încercăm însă adaptarea teoriei weberiene la lumea contemporană și actualizarea ei, constatăm că două din cele trei tipuri de legitimitate nu se mai pot folosi: e vorba despre legitimitatea tradițională și despre cea carismatică. Exemplele contemporane citate încă de unii autori sunt atât de complicate încât creează mai degrabă confuzie decât claritate. În zilele noastre, a mai rămas o singură căsuță în tabelul weberian și ea e arhiplină: legitimitatea rațională/legală/birocratică. În cercetarea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
divinități, sub numele de divin Julius. Treizeci și opt de împărați și membri ai familiilor lor imperiale au făcut obiectul unei consecratio imperatoris. Cei mai celebri din această serie au fost Augustus, Claudius, Titus, Marc Aurelius, Traian și Caracalla. Legitimitatea carismatică Puține cuvinte din științele sociale au devenit atât de populare pe cât este cuvântul "carismă" introdus de către Max Weber: "Începând cu Weber, am fost preocupați de plasarea unui fenomen într-una sau alta dintre cele trei categorii și de cartografierea progresului
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
sociale au devenit atât de populare pe cât este cuvântul "carismă" introdus de către Max Weber: "Începând cu Weber, am fost preocupați de plasarea unui fenomen într-una sau alta dintre cele trei categorii și de cartografierea progresului prin care o autoritate carismatică devine rutinizată într-o autoritate tradițională care [...] lasă loc la rândul său autorității legal raționale"12. Pentru unii sociologi și istorici, conceptul de legitimitate carismatică este "o sclipire de geniu, un eveniment rar în științele sociale"13. Într-adevăr conceptul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
una sau alta dintre cele trei categorii și de cartografierea progresului prin care o autoritate carismatică devine rutinizată într-o autoritate tradițională care [...] lasă loc la rândul său autorității legal raționale"12. Pentru unii sociologi și istorici, conceptul de legitimitate carismatică este "o sclipire de geniu, un eveniment rar în științele sociale"13. Într-adevăr conceptul a avut un impact enorm. O bibliografie cu privire la teoria carismei poate cu ușurință să includă sute de cărți și de articole. În marile biblioteci americane
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
impact enorm. O bibliografie cu privire la teoria carismei poate cu ușurință să includă sute de cărți și de articole. În marile biblioteci americane, se pot număra aproximativ opt sute de titluri pe această temă. Paradoxal, Weber menționează doar puține exemple de leadership carismatic, în special pe cei doi Napoleon, Joseph Smith, Kurt Eisner, Stefan George, Cromwell, Robespierre, Gladstone și Dalai Lama și două mișcări: mișcările de reformă din orașele americane și Răscoala Boxerilor în China. Multe dintre aceste exemple sunt nepotrivite. Nu există
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Cromwell, Robespierre, Gladstone și Dalai Lama și două mișcări: mișcările de reformă din orașele americane și Răscoala Boxerilor în China. Multe dintre aceste exemple sunt nepotrivite. Nu există niciun istoric francez care l-ar considera pe nepotul marelui Napoleon drept carismatic. Joseph Smith a fost un misionar religios și nu un om de stat. Același lucru este valabil și pentru Dalai Lama care a supraviețuit neschimbat din Evul Mediu și care, în consecință, se plasează mai degrabă în categoria legitimității tradiționale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
un misionar religios și nu un om de stat. Același lucru este valabil și pentru Dalai Lama care a supraviețuit neschimbat din Evul Mediu și care, în consecință, se plasează mai degrabă în categoria legitimității tradiționale decât în categoria legitimității carismatice. Robespierre este prezentat în cărțile pentru copii ca sanguinaire. Gladstone a fost doar un lider popular și un mare prim-ministru fără a avea atribute carismatice. În tipologia weberiană, cel din urmă ar fi de plasat în categoria rațional legală
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în consecință, se plasează mai degrabă în categoria legitimității tradiționale decât în categoria legitimității carismatice. Robespierre este prezentat în cărțile pentru copii ca sanguinaire. Gladstone a fost doar un lider popular și un mare prim-ministru fără a avea atribute carismatice. În tipologia weberiană, cel din urmă ar fi de plasat în categoria rațional legală. Stefan George este astăzi un poet uitat. Cromwell a fost un mare revoluționar, dar nu există nicio dovadă că acesta ar fi avut o aură carismatică
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
carismatice. În tipologia weberiană, cel din urmă ar fi de plasat în categoria rațional legală. Stefan George este astăzi un poet uitat. Cromwell a fost un mare revoluționar, dar nu există nicio dovadă că acesta ar fi avut o aură carismatică. Weber a murit prea repede. Dacă ar fi trăit cu un deceniu mai mult, ar fi descoperit ceea ce lipsea din lista sa. Carisma este "o anumită calitate a unei personalități individuale în virtutea căreia aceasta se distinge de oamenii obișnuiți și
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
puțin cu puteri extraordinare. Acestea nu sunt accesibile unei persoane de rând, însă sunt privite ca având o origine divină sau ca fiind exemplare, iar pe baza acestora persoana în cauză este tratată drept lider"14. De obicei, un lider carismatic se înfățișează în timpul catastrofelor ca un salvator sau ca un mântuitor. Discipolii și adepții săi răspund chemării sale. Această recunoaștere constituie un devotament personal față de lider rezultat al entuziasmului, al disperării sau al speranței. Carisma a trebuit să fie exercitată
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
adeptului sau a discipolului. În ciuda unei mari diversități a carismei autentice sau diluate, putem încerca să formulăm, prin examinarea mai multor cazuri contemporane, anumite generalizări cu privire la numărul de adepți, intensitatea angajamentelor acestora și durata încrederii, speranței și devoțiunii lor. Fenomenul carismatic evoluează în raport cu fiecare dintre aceste trei axe. Acestea nu îl privesc pe lider ci pe discipolii săi, pe cei care reafirmă faptul că fenomenul carismatic este o funcție a maselor și nu a liderului. În cele mai multe cazuri este posibil să
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cu privire la numărul de adepți, intensitatea angajamentelor acestora și durata încrederii, speranței și devoțiunii lor. Fenomenul carismatic evoluează în raport cu fiecare dintre aceste trei axe. Acestea nu îl privesc pe lider ci pe discipolii săi, pe cei care reafirmă faptul că fenomenul carismatic este o funcție a maselor și nu a liderului. În cele mai multe cazuri este posibil să evidențiem o metamorfoză a carismei inițiale într-o idolatrie organizată. Carisma începe întotdeauna cu un mic grup. Acesta implică inițial liderul și adepții săi apropiați
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
dimensiuni, adepții săi, chiar dacă încă loiali, prezintă un entuziasm mai moderat. Weber a descris această fază, care se încheie cu instituționalizarea carismei, ca fiind caracterizată de adepții care devin administratori. Ceea ce Weber nu a evidențiat însă este faptul că liderii carismatici au tendința de a deveni autoritari și de a instaura culte ale personalității. Atunci când numărul adepților crește, lărgindu-se de la un cerc restrâns către un partid politic, apare o mișcare de masă la nivel național. Aceasta descrie dezvoltarea carismei de-
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mișcare de masă la nivel național. Aceasta descrie dezvoltarea carismei de-a lungul timpului. Durata și dimensiunea sunt într-un fel invers proporționale. Individul se încrede în el însuși mai degrabă decât în relația cu discipolii săi. Transformarea de la chemarea carismatică la o mișcare marchează una dintre fazele creșterii carismei. Schimbarea de la o mișcare de masă la o mobilizare de masă semnalează o nouă etapă. De asemenea, o anumită voință, entuziasm și spontaneitate marchează încă mișcarea, însă și acestea dispar într-
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
sunt relațiile orizontale ce îi leagă, cât mai degrabă angajamentul lor față de lider. Mass media și marile adunări publice înlocuiesc întâlnirile formale și dialogurile. Comunicările tind să devină unidirecționate, de la lider către cercul restrâns pe care acesta îl conduce. Liderul carismatic devine acum o imagine la televizor, pe postere etc. Tot acest proces parcurge toate etapele, liderul carismatic devine un idol, un obiect al cultului personalității. În marile întâlniri publice orchestrate de către fasciști, naziști, staliniști, maoiști, sau musulmanii fundamentaliști, oamenii par
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
adunări publice înlocuiesc întâlnirile formale și dialogurile. Comunicările tind să devină unidirecționate, de la lider către cercul restrâns pe care acesta îl conduce. Liderul carismatic devine acum o imagine la televizor, pe postere etc. Tot acest proces parcurge toate etapele, liderul carismatic devine un idol, un obiect al cultului personalității. În marile întâlniri publice orchestrate de către fasciști, naziști, staliniști, maoiști, sau musulmanii fundamentaliști, oamenii par fixați pe orator: sunt mulțimi de singuratici fără alte canale de comunicare între ei. În timpurile recente
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
singuratici fără alte canale de comunicare între ei. În timpurile recente, rețelele de televiziune și-au extins acoperirea către milioanele de ascultători dispersați. Pentru a trata problema necredincioșilor, cercul restrâns instituie un cult al personalității și devine dictatorial. Amploarea chemării carismatice poate să se amplifice de-a lungul timpului până la un punct de la care începe să descrească. În cele mai multe cazuri, masele își pierd atașamentul mai repede decât membrii de partid și mai rapid decât liderul însuși. Există numeroase exemple de persoane
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
se unească pentru a se opune "dușmanului". Persecuția și adeseori moartea unor astfel de oameni se aseamănă cu un tip de sacrificiu simbolic. Creșterea în dimensiuni a grupului de adepți va provoca cel mai probabil anumite schimbări cu privire la însuși fenomenul carismatic maniera în care oamenii se simt atașați de lider, dacă aceștia participă la o mulțime singuratică sau dacă aparțin unei comunități carismatice. Odată ajuns la putere, atunci când numărul adepților crește pentru a include marile mase, intensitatea angajamentelor poate să se
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
simbolic. Creșterea în dimensiuni a grupului de adepți va provoca cel mai probabil anumite schimbări cu privire la însuși fenomenul carismatic maniera în care oamenii se simt atașați de lider, dacă aceștia participă la o mulțime singuratică sau dacă aparțin unei comunități carismatice. Odată ajuns la putere, atunci când numărul adepților crește pentru a include marile mase, intensitatea angajamentelor poate să se diminueze. Pentru mulți, zelul se reduce în timp. Pe măsură ce trece mai mult timp din momentul asocierii lor cu liderul carismatic, mulți dintre
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
unei comunități carismatice. Odată ajuns la putere, atunci când numărul adepților crește pentru a include marile mase, intensitatea angajamentelor poate să se diminueze. Pentru mulți, zelul se reduce în timp. Pe măsură ce trece mai mult timp din momentul asocierii lor cu liderul carismatic, mulți dintre discipoli devin mai puțin fanatici și mai raționali în aprecierile lor cu privire la acesta. Membrii cercului restrâns din jurul liderului încep să aibă îndoieli, cel mai adesea înaintea celorlalți. În fapt, aceștia pot fi deziluzionați pe măsură ce efervescența maselor se accentuează
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în cazul lui Mussolini. Dacă această situație apare, membrii de partid au grijă mai presus de orice de propriile interese și de propriul profit. Corupția apare. Cei din cercul restrâns pot continua să fie puternic fidelizați, dar nu de către liderul carismatic ci întru apărarea propriilor funcții și privilegii. Fidelitatea este față de sistem și doar indirect față de fondatorul noii ordini. Entuziasmul maselor dispare, ceea ce înseamnă că, încă de la început, nu a fost prea profund. Membrii de partid pot continua manifestările lor fervente
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]