792 matches
-
de supremație a CDU-ului, aveau să urmeze treisprezece ani de guvernare social-democrată. Din 1969, pentru CDU a început o perioadă de opoziție din care a ieșit destul de greu. În 1980, eșecul din alegeri sub conducerea contestatului Franz-Josef Strauss, liderul carismatic al CSU-ului, i-a deschis calea lui Helmut Kohl, deja președinte al CDU. Profitînd de dificultățile prin care trecea cancelarul Helmut Schmidt și de răsturnarea de alianță a liberalilor care l-au determinat pe acesta din urmă să se
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
așa de brutale și a permis ca noile experiențe să se dezvolte în afara ei. În 1954, la liceul Berchet din Milano a fost creată Gioventù Studentesca de către Luigi Giussani, care a luat o amploare diocezană și interdiocezană. Acest preot deosebit de carismatic 14 propunea o activitate reînnoită care avea să dea naștere în 1969 la Comuniune și Eliberare, o formă nouă de agregație în cadrul Bisericii, în timp ce AC, aflîndu-se în criză, nu mai deținea monopolul asociaționismului catolic. Un exemplu de tensiune între partid
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
noi, prin Liga venețiană fondată în 1983, "mama tuturor ligilor" după părerea fondatorului ei, Franco Rocchetta, apoi Liga lombardă și altele, iar din 1990, Liga Nordului care a minat pozițiile DC, avînd în fruntea ei un șef populist, demagog și carismatic, Umberto Bossi, care a știut să dreneze perfect nemulțumirile, temerile și ranchiunele, fluturînd stindardul etno-naționalismului21. Norii s-au strîns deasupra "balenei" pînă cînd furtuna a izbucnit, iar ea a fost ucisă. La alegerile din martie 1992, ea obținea încă 29
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
relativ previzibile. Ținînd seama de aceste importante specificări, contează atît ceea ce Linz scoate în relief, cît și ceea ce neglijează în mod deliberat. În exercițiul puterii politice autoritare există o componentă personalizată foarte puternică, adesea (cel puțin la început) cu ele-mente carismatice. Ba chiar, de obicei, regimurile autoritare tradiționale sînt strîns legate, în ceea ce privește originea, funcționarea, durata, de un anume lider, care și-a manifestat carisma, răspunzînd în mod eficient la criza de anxietate colectivă care a dat viață regimului autoritar. Astfel încît
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
necesar să examinăm tabelul 9.2. care surprinde caracteristicile regimurilor autoritare, totalitare, post-totalitare și sultanice. Tab. 9.2. Caracteristicile fundamentale ale regimurilor nedemocratice Regimuri autoritare totalitare post-totalitare sultanice Pluralism Ideologie Mobilizare Leadership limitat mentalitate minimală fondator inexistent rigidă puternică răspîndită carismatic partinic energent consumată ritualică birocratic colegial dispărut arbitraritate manipulată personalizat Sursă: Adaptare după Linz și Stepan [1996, 44-45]. Referitor la regimurile post-totalitare, contribuția lui Linz și Stepan este foarte originală. În mod indirect, prezentarea și analiza lor constituie o ripostă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mobilizării și leadership-ului. Mai precis, regimurile din post-totalitarismul inițial sînt cele care abia au început procesul de schimbare. Ele nu au evoluat în funcție de cele patru caracteristici constitutive amintite mai sus, cu excepția unui singur aspect. Leadership-ul lor nu mai poate fi carismatic, pentru că nu mai este cel al fondatorului regimului, dar s-a transformat substanțial într-un birocratic și a devenit adesea colegial. Prin urmare, există limite mai consistente în calea întinderii puterii leadership-ului. Totuși, în absența unor schimbări semnificative în autonomia
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
primește cu bucurie. A mulțumi Atotputernicului pentru tot ce trimite și a nu te întoarce împotriva Lui în mânie sau deznădejde dovedește o iubire necondiționată de Dumnezeubbbb, așa cum recomandă doctrina hasidică. Oamenii se pot îndrepta către Tzadik, Cel Drept, conducătorul carismatic și centrul comunității, pentru a-i cere sfat și alinare, dar el însuși este gata să sufere pentru poporul său. Iar pentru mulți hasidim suferința amintea fiecăruia necesitatea de a-și cerceta sufletul și a se îndrepta. Ca și fondatorul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care nu putea să nu fie precedată de convulsii. În anii 1940 și la începutul anilor 1950, acest curent a văzut în Holocaust culmea perioadei de durere care avea să fie urmată de venirea imediată a lui Mesia. Liderul lui carismatic, Menahem Mendel Schneerson, întruchipa el însuși această speranță în ochii multor adepți ai mișcării, întrucât Dumnezeu trebuia să-l trimită pe Izbăvitor curând după dezastru. Venirea lui depindea totuși de întoarcerea evreilor la preceptele religioase. Din acest motiv, M.M. Schneerson
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
punctul de îmbinare la mijloc, iar veriga mediană este întotdeauna cea mai slabă. În aparatul de comunicație Cer/Pămînt, Omul-Verb pune în relație cele două rețele eterogene ale temporalului și spiritualului, ale pastoralului și divinului. Divinul-interfață funcționează ca un comutator carismatic: dacă sare starterul, toată rețeaua divină se scurtcircuitează. Țintă a criticii filosofice și punct de declanșare a schismelor, reduta cristologică a suferit un incendiu bimilenar de la Boethius la Renan, iar Biserica ar fi putut "cădea" odată cu ea. Cutremur în micile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Dei etc. Compania lui Iisus, "cavaleria ușoară a Bisericii", cu generalul și stareții ei, sau ordinul dominican nu se prezintă rău deloc în ce privește organizarea. Aceste performanțe evidențiază faptul că Biserica a fost construită și concepută ca un aparat de transmisie carismatic conectat la trupul divin, sanctificat de Rusalii prin Sfîntul Duh, trimis al Tatălui, a cărui funcție este de a transmite o stare supranaturală receptorilor naturali. Marea transmisie le necesită pe cele mici. Un bun creștin distinge sufletul de trup așa cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lui Dumnezeu presupune la început un loc de cult pentru a fi primit. Cateheza salvează "kerygma" (Buna Vestire) de neant, dîndu-i consistență, așa cum Biserica determină apariția predicii. Creștinismul ar fi murit în fașă dacă ar fi rămas o simplă mișcare carismatică fără limite, iar anunțul Împărăției ar fi rămas suspendat undeva fără un organ de transmisie așa cum a fost Scriptura materială care încorporează și transmite cuvîntul spiritual al lui Hristos. "Să nu aduci cuvîntul lui Dumnezeu în miezul realităților omenești ar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Acest scandal lovește inima și rațiunea. Există o tensiune inevitabilă și de nedepășit între Evanghelie și Biserică, între Misiunea (deschisă) și medium (închis), cuvînt și vector. Medium mixt, Mireasa lui Hristos trăiește de 2000 de ani între cele două vocații carismatice, diaconală și profetică. Ele sînt în mod riguros contradictorii și complementare. Instituție-trădare? Da. Dar și transformare. Obstacolul din fața mesajului e condiția sa de existență. Corpul este scrum și mormînt al spiritului după vechiul joc grecesc de cuvinte (soma/séma). Drept
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vor alege conducătorii din cetatea lor, dar multinaționala creștină în fașă nu practica centralismul democratic, cel puțin nu în sensul leninist al cuvîntului. Ecclesia înseamnă "popor reunit", dar puterea în Biserică nu aparține poporului: el nu-și alege episcopii. Rețeaua carismatică leagă cele două capete, de sus și de jos, dar numai ierarhia, noi îi vom spune "aparat", poate să comunice înzestrările spirituale care vin de sus (Clement al Romei a putut astfel să intervină pe lîngă Biserica din Corint în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
create de analfabeți hiperactivi. Am închis ochii la postmodernismul unor oameni fără experiența modernității și am descurajat somnabulismul epistemologic al unor rătăciți cumsecade. M-am făcut chiar că nu văd stupiditatea unor eforturi deconstructiviste săvârșite pe buza prăpastiei. Am văzut carismatici locali fierbând împotriva foștilor comuniști basarabeni pentru a se arunca apoi la picioarele șleahtei comunisto-securiste din „țărișoară”. Citesc destul de regulat câțiva din scriitorii de vârf ai Basarabiei. Sunt îndrăgostit de tablourile câtorva pictori basarabeni. Continuu să fiu, pe cât posibil, aproape de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
a pierdut puterea. Destui analiști consideră că, sfidându-l pe Bush, Shamir și-a săpat singur groapa. Tot așa, numeroși comentatori cred că, „ridicând tonul la Shamir”, Bush și-a sporit șansele de a rata un al doilea mandat prezidențial. Carismatic, supraviețuitor de vocație și războinic non-stop, Arafat s-a dovedit un conducător mizerabil. De fiecare dată când i s-a dat șansa unui acord care ar fi condus la crearea unui stat palestinian, el a spus Nu! În 1998, palestinienilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
dictatorial al lui Stalin, ci a unui tânăr, crescut și format ca activist de partid în condițiile dărâmării cultului personalității de către Nikita Hrușciov și în ambianța specifică etapei brejneviste. Acesta era Mihail Gorbaciov. Îl cunoșteam pe Gorbaciov, era o persoană carismatică, cu atitudini mult mai liberale comparativ cu oricare dintre predecesorii săi. La întrebările firești ale colegilor de la Direcția de protocol, mi-am permis să exprim ideea, poate, mai bine spus, speranța, că, datorită tinereții sale, mă așteptam la o depășire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
lor, chiar și fragmentară. O a treia întâlnire cu regele Juan Carlos avea să aibă loc, tot ocazional, în Cuba, unde de această dată eram în calitate de ambasador, dar nu am mai avut posibilitatea de a comunica în vreun fel cu carismaticul monarh. * În luna iunie, efectuau vizite oficiale în România, președinții Finlandei și Turciei, pentru care fusese convenite, de asemenea, la cererea oaspeților, primiri ale Corpului diplomatic. Imediat după plecarea înaltului demnitar turc, înainte de a începe pregătirile pentru vizita președintei Republicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
erou ; pe lângă acestea, natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă”. Cele trei calificative corespund nu doar fixării în duritatea și perenitatea bronzului a figurii emancipate eroic a lui Coriolan. La toate acestea se adaugă dimensiunea carismatică a personajului. Există două mo - duri de supraimpresionare a figurii personajului, unul care presupune imobilitatea statuară la scara ăecvestrăă a grandiosului, și-i relevă caracterul monumental, celălalt implică progresia și relevă caracterul ascensional și dina- mic al evoluției personajului până la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
drept a cărui logoree belicos-patetică își are ecoul în discursul jurnalistic care la rândul lui rostogolește retoric militan- tismul junelui revoltat. Avem în acest efect de amplificare a grandiosului rețeta transformării sale în grotesc. Talentul oratoric, componentă esențială a personalității carismatice este celălalt mediu prin care deformarea își face loc în discurs. Aici se află schisma care prăbușește în ridicol per- sonajele cu aplomb și vocație eroică în opera lui Caragiale. Eroismul solicită o confirmare în registrul faptelor, al acțiu- nilor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
spun ceva cu text-appeal în fața camerei de filmat. În optica marelui public (îngrijorător concurent al cetățeanului), activitatea politică netelevizată nu prea există. Cel mai ilustru exemplu de notorietate „postmodernă” în politică îl reprezintă președintele partidului extraparlamentar Noua Generație (PNG), personajul carismatic răsfățat prin ubicuitate mediatică, Gigi Becali (aproape egal în percepția de politician activ cu Ion Iliescu). Pe această cale, Gigi Becali devine mai „activ” politic decât miniștri foarte implicați: Eugen Nicolăescu, Vasile Blaga, și decât primarul capitalei Adrean Videanu, tinzând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
carieră nu par atrase de limbajul și agendele materno-centrice și nici nu votează după criterii de gen dacă femeile nu sunt politic reprezentative pentru ele. De asemenea, această categorie de femei par să prefere partide programaticexe "„partide programatice", și nu carismatice sau clientelare. Cu alte cuvinte, pentru ele ar fi mai atrăgătoare o agendă politică feministăxe "„feministă". 3. Patriarhatele tranziției românești 18tc " 3. Patriarhatele tranziției românești18" 3.1. Crearea patriarhatului moderntc "3.1. Crearea patriarhatului modern" „În societatea românească de acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
care sunt foarte interesante și pentru științele naturale. În acest fel vor fi capabili, ca și mine, să facă distincția: sunt relatări ale miracolelor care în majoritatea cazurilor pot fi întâlnite în faptele istorice dificil contestabile, în special numeroasele vindecări carismatice ale lui Isus, printre care și ale posedaților. Un al doilea gen de relatări ale miracolelor privesc evenimentele extraordinare, dar nu total neobișnuite pentru acele locuri: de exemplu, plaga țânțarilor sau a lăcustelor și alte plăgi ale exodului din Egipt
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de la care noi derivăm ca și creștini, se confruntase cu un establishment religios-politic contemporan lui, tocmai din cauza mesajului și a comportamentului său. Foarte radicală era critica sa față de religiozitatea tradițională și de modul guvernării din partea clasei conducătoare. Foarte suspecte, vindecările carismatice ale bolnavilor. Foarte liberală, abordarea sa în raport cu legea religioasă, cu Sabatul sau prescripțiile referitoare la puritatea alimentației. Foarte scandaloasă solidaritatea lui cu cei neglijați, bolnavi; cu săracii, săracii cu duhul, "săracii diavoli"; cu cei de la marginea societății, cu femeile și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cazul unei familii cu un singur părinte, când părintele nu mai face față problemelor de viață. Analiza tipurilor de autoritate în familie poate fi realizată după schema clasică a tipurilor de autoritate, așa cum este cunoscută la Max Weber: autoritatea tradițională, carismatică și legală. Apropierea între tipurile de autoritate în sfera publică și cea privată are, evident, limite. Weber, după cum este bine știut, se referea la legitimitatea conducătorului, la principiul ce întemeiază, justificând un sistem de guvernământ. În familie, relațiile între părinți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
obișnuințele, familia avea o structură stabilă și o diviziune clară a rolurilor. Tatăl era cel care aducea veniturile necesare familiei, mama se ocupa de gospodărie, iar copiii le datorau ascultare. Raporturile de putere în familie se derulau conform tradiției. Legitimitatea carismatică se bazează pe calitățile excepționale ale persoanei care urmează să devină conducător. În jurul acesteia se conturează o comunitate de tip emoțional. Acest tip de legitimitate nu este propriu familiei. Ea se regăsește mai cu seamă în relații de tipul învățăcel-discipol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]