990 matches
-
tangere”, având conștiința absurdei „neînțelegeri”, dar și credința că „Numai cine moare nu strigă” (Ascunsa rană). Lirica erotică a lui T. este încărcată de o senzualitate voit brutală, violent indiscretă, permanent în dispută cu o gingășie aproape florală, iar misterul carnal pare învăluit de un sentiment mistic ce apropie versul de primitivitatea pură, grea de sublimități, a Cântării Cântărilor, din care aici ajung câteva ecouri. Acest contrast între expresia directă, aspră și delicatețe se află și în publicistica lui T., unde
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
de explorarea erotismului explicit, dezinhibat și necenzurat, urmărit ca un principiu fondator al vieții (și, prin alegorie, al artei, al literaturii). Așadar, la nivelul denotației, cartea constituie o adevărată enciclopedie erotică, un fel de „tabel al lui Mendeleev” al erotismului carnal. Oricum, viziunea și obiectivul de ansamblu al autorului par să fi fost foarte ambițioase. Regresiunea totală (a naratorului) în regnul animal, în biologicul elementar, în naturalul inanimat, ca un fel de ontogeneză răsturnată, este, probabil, cea mai radicală „fuziune în
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
care vine parcă din altă lume, pentru scurt timp și numai pentru asemenea aventuri, spre a se lăsa apoi îndelung așteptat, întruchipează pentru ea masculinitatea ideală, virilitatea absolută. Rareori în literatura română erosul apare, ca aici, în plinătatea manifestărilor lui carnale, dar cu o atât de inocentă impudoare. După 1948 T. a reușit să se sustragă, în cele mai multe romane - o singură excepție: Dunărea revărsată - rigorilor realismului socialist, prin ocolirea „temelor majore”, a căror abordare implica, prin definiție, asumarea unei ideologii. Cea
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
o iconografie convențională, chipurile sunt simple măști, împlinind o funcție. V. a îmbrăcat în veșminte îngerești figuri profane, din viața cotidiană, reducând suavele ființe aripate la rostul de element decorativ. Există însă și situații în care îngerii, departe de materialitatea carnală din Cântec pentru dezbrăcare, sunt dematerializați până la abstractizare. Dând în vis „ocol grădinii sfinte”, poetul vede cu dezolare că „focosul heruvim flăcărător” nu îi „arată poarta, ca-nainte”. Exasperat de prea multe gânduri nepioase, ce alcătuiesc „un codru de stafii
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
pasionalitate profană. V. o cântă pe „domnița grădinii cu merele de aur”, căreia „îi prinde trupul în sărutări [...] ca-ntr-un năvod”. El se visează Hercul ce „despică oceanul”, pentru ca ajuns la iubită, „ostrovul feciorelnic să-ți jefuiesc de rod”. Carnalul erosului apare ca efect al reacției naturii la tentativa omului de a i se sustrage cu totul, prin spirit: „S-a străduit natura ca omul să nu-i scape; / Iubirea îl urcase deasupra ei prea tare, / Și-a-nmormântat-o-n carne”. Orația îndrăgostitului
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cu marea variabilitate figurativă, observată la Brassempouy sau Dolni Vestonice, dar și la Kostenki, Mezin sau Malta. Pentru H. Klaastsch (după H. Delporte, 1979) statuetele exprimă mai mult decât un ideal estetic, unul erotic, dezvoltarea erotismului fiind legată de expresia carnală. 3. Reprezentările sunt legate de imaginea fecundității. O serie de autori, printre care H. Begöuen (1958), pornind de la comparațiile etnografice, au insistat asupra faptului că statuetele feminine, în particular cele gravettiene, sunt imagini ale fecundității. După ei, imaginea fecundității apare
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
necesităților de rezolvare a procesului patologic prin restabilirea stării de normalitate, ea nu este însă conformă cu „natura bolii psihice”. Somaticul și psihicul, inseparabile de altfel, sunt niveluri de organizare care intră în componența „aparatului psihic” al personalității. Ele, „trupul carnal” și „subiectul sufletesc”, sunt „părți” ale acestuia, fiecare cu specificul său structural și dinamic, care, deși interrelaționează, nu se suprapun. Gândirea clinico-medicală, din necesități de ordin practic, operează însă acest tip de raționament reducțional și unificator. Specialiștii pe care i-
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au fiecare caracteristici specifice. Ne vom ocupa în continuare de analiza aspectelor care definesc boala somatică și boala psihică. 1) Caracteristicile bolii somatice Boala somatică reprezintă suferința care afectează în diverse forme și grade sfera somatică a persoanei, respectiv „trupul carnal”. Ea constă, în primul rând, în alterarea structurilor biologice, anatomo-fiziologice ale organismului uman. Această schimbare este etichetată, din punct de vedere medical, ca boală sau ca proces patologic ce determină o anumită invaliditate a individului respectiv. Bolnavul somatic este conștient
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca pe o schimbare care produce suferință, comunicând aceste „experiențe patologice corporale” medicului său curant. Bolile somatice recunosc o cauză precisă care produce alterarea structurilor anatomice sau alterarea funcțională a acestora, având astfel o anumită „localizare spațială” la nivelul trupului carnal, în raport cu structura schemei corporale afectând prin aceasta „imaginea de sine” a bolnavului. Bolile somatice au un anumit tip de evoluție clinică și beneficiază de un tratament medical corespunzător, de regulă de factură etiologică, urmărind combaterea „cauzelor patogenetice”. 2) Caracteristicile bolii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
viziunea medicală și viziunea psihologică. Să încercăm să analizăm aceste două aspecte. Punctul de vedere medical convertește, în plan epistemic, suferința somatică în boală. Procesul patologic reprezintă o fixare a atenției predominant sau chiar exclusiv asupra sferei biologicului, a „trupului carnal” atins de starea de alteralitate, considerată ca boală. Boala este o denaturare a „firescului” stării de normalitate. Punctul de vedere psihopatologic caută să respecte dar concomitent să și explice natura suferinței psihice. Fenomenele psihice morbide sunt „trăite” de persoană ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
componente care sunt inseparabile. Acest aspect se înscrie în dimensiunile unei antropologii psihopatologice obligându-ne să insistăm asupra lor. Lumea personală a unui individ este reprezentată prin „experiențele și datele incarnate” ale acestuia. În interiorul specialității fizice, concrete, reprezentată de „trupul carnal” al individului, se înscrie viața psihică a acestuia. Relația dintre „corpul fizico-somatic” și „corpul psihic” este reprezentată prin „Eul psiho-fizic” individual, care are un caracter de sinteză (D. Franck). El este cel care conferă identitatea și coeziunea internă a persoanei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aflați în ceea ce numim astăzi „perioada crizei de identitate/originalitate”. Studiul asiduu al lui Homer oferea și surprize educative. Ce să creadă ei, de exemplu, despre adulterul Elenei care a declanșat războiul troian? Era ușor să interpretezi sirenele ca tentații carnale pe care preaînțeleptul Ulise a știut să le evite. Dar adulterul nu putea fi explicat în termeni stoici. De aceea exegeții nu s-au sfiit să stigmatizeze viciul recurgând la artificii pedagogice subtile: interpretări menite să accentueze blamul. În cazul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
brusc trecerea de la comunism la occidentalizare forțată, de tip second hand, la fel de brutală ca și pierderea inocenței lor, ajungând la plictis și catastrofism, devenind maturi într-un prezent patetic, disperat, dar și bășcălios. De altfel, evadarea se va face prin carnal, prin sex, limbajul găștilor de cartier înlocuind dialogurile de până la 1989 din romanele cu și despre tineri. O altă apropiere a „douămiiștilor” este față de film, care se face simțită în secvențele de flash-back și ralanti prezente în acest puzzle al
POPESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]
-
materialul” biblic și recuzita din domeniu îl face pe autorul volumului Grădina lui Ion (2000) să proiecteze imagini sacrosancte peste o realitate comună și să evite turnurile livrești ori abordarea „partizană”. Așa se explică apariția tensiunii lirice la limita dintre carnal și spiritual, dintre păcat și mântuire, dintre tăgadă și ispășire, în timp ce viziunea (i)luminată are loc sub semnul crucificării și al resuscitării promise, însoțite de numeroasele semnificații pe care acestea le implică. P. este sensibil la reflexele celeste cu puteri
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
eternitatea și murim”. Poezia e trăită ca expresie și „joc întru ființă”, autorul fiind convins că „fără poezie, oriunde e noapte”. Altă cale de acces la marile taine și experiențe este iubirea-combustie, iubirea-adorație și voluptate, împinsă până la punctul în care carnalul trece în spiritual, în vreme ce copilăria se revelează ca o experiență originară și reversibilă, scrutată cu uneltele poetului psiholog. O asemenea lirică imnică e pândită de grandilocvență, redundanță și discursivitate, capcane în care, contând pe inspirație și prea puțin pe elaborare
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
Intrat în derivă, Marlowe dă frâu instinctelor sexuale, amintind mai mult de James Bond, personajul lui Ian Fleming, decât de vechea sa identitate. Patul devine un veritabil câmp de bătălie, o anticameră a descoperirii adevărului. Marlowe trebuie s-o descopere carnal pe Betty Mayfield înainte de a afla că e suspectată de moartea soțului ei. Descins ca dintr-o altă lume, socrul lui Betty, Henry Cumberland, pare un spectru al răzbunării, convins că fiul său a fost ucis cu sânge rece de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
versurile românești: cea sentimentală, dominată până la obsesie de plăsmuirea fantasmatică a femeii ideale, „descinsă de pe tărâmul florilor de zăpadă” (aluzie la un tulburător eveniment biografic). E o poezie a simțurilor și a vibrațiilor erotice, dar eliberată de patimă, de pasiunea carnală, cu desprinderea de material specifică motivelor platonice. Cel mai important studiu de mitologie și istorie comparată a religiilor, conceput în perioada exilului său în Spania, este cel consacrat lui Zamolxis și intitulat Mitul dacic în istoria și legendele spaniole, cercetare
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
ghemuită, când sprijinindu-te cu mâna de spătarul unui scaun. Erai sumar îmbrăcată, atât de sufocantă era căldura golfului la reflux. Îți vedeam trupul și amestecul de fragilitate și forță, pe care mișcările tale îl scoteau la iveală. Jocul acela carnal și inocent al nudității care nu știe că e contemplată. Un bust cu contururi musculoase, desenul ferm al unei gambe și, deodată, parcă trădată, clavicula aceea fină, aproape dureroasă în liniile ei copilăroase... Ceva s-a răzvrătit în mine. Munca
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Fără îndoială că din acest motiv el este plasat, alături de măgar, în scenele cu nașterea lui Iisus. Țap Identificat cu diavolul, țapul simbolizează energia pulsională liberă și neînfrânată. Revelează celui ce visează fie un libido puternic, fie dependența de instinctele carnale. Subiectul are resurse și dorințe ce îl fac să îndrăznească, să acționeze, să întreprindă, dar pasiunea sa este prea puternică și amenință să îl copleșească. Se poate da însă și o altă interpretare. Aceasta se referă la țapul ispășitor. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
astfel de vis pune în discuție libertatea, autonomia subiectului, dar și ajutorul exterior de care dispune („a merge cot la cot”). Carne Carnea simbolizează corpul senzual. Conform tradiției iudeo-creștine, poartă povara păcatului. Pune în discuție instinctele, nevoile sexuale și dorințele carnale ale subiectului. Poate fi identificată și în imaginea cărnii care se mănâncă (vezi A mânca) Păr Simbolistica de o mare bogăție, interpretarea depinde de scenariu și urmează una sau alta dintre direcțiile propuse. Prin creștere, cădere și o nouă creștere
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pulsiune irepresibilă («mă mănâncă! »); - alunițele simbolizează o dorință de seducție și îi dau visului o dimensiune sugestivă, chiar erotică; - tatuajele, piercingurile și scarificările exprimă o dorință de modificare corporală, voința de a se singulariza și de a-și personaliza învelișul carnal sau, dimpotrivă, de a aparține unui grup social sau etnic. Simbolic se poate întrezări și un act spiritual: control asupra corpului și transcenderea durerii fizice, sau un act afectiv. În mod evident, partea din corp tatuată sau găurită nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a sublinia probabil caracterul de excepție al acestei vindecări, dar nu aduce vreun element suplimentar care să ne Îngăduie identificarea bolii Magdalenei și, cu atât mai puțin, identificarea „bolii” respective cu un viciu anume: desfrânarea. Posedarea nu Înseamnă automat viciu carnal; chiar dacă În limbajul evangheliei există tendința de a echivala boala cu păcatul și vindecarea cu absolvirea de păcat, nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim și nejustificat să presupunem că prin
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a echivala boala cu păcatul și vindecarea cu absolvirea de păcat, nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim și nejustificat să presupunem că prin indicația posesiunii Luca ar fi denunțat viciul carnal. Acest clivaj aparține exclusiv tradiției ulterioare, deși, cum voi arăta Îndată, el se poate Întemeia pe câteva aluzii evanghelice semiinocente. În plus, statutul de prostituată al Mariei Magdalena intră În contradicție, pe toată linia, cu informațiile furnizate de restul fragmentului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
multe notații de felul: „Isus l-a iubit” pe cutare ucenic, fără ca expresia respectivă să presupună vreo aluzie erotică. E foarte clar Însă că ideologia feministă favorizează interpretarea otova, depistând În gestul lui Isus unul din argumentele cheie ale mariajului carnal Între Mântuitor și Maria Magdalena. Reinterpretarea ideologică a datelor canonice A doua strategie de reabilitare și, implicit, de impunere a Mariei Magdalena ca eroină fondatoare a mișcării feministe este reinterpretarea datelor conținute În corpusul canonic. Amintesc aici câteva titluri provocatoare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
toți. Căci tu vei jertfi omul/trupul care mă poartă”. Pe acest pasaj se bazează teoria „revoluționară” a vulgatei legată de Evanghelia lui Iuda. Kasser traduce, tendențios, printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda Îi va depăși În oroare pe toți ceilalți apostoli-preoți, care practică jertfa euharistică (respinsă de Isus gnostic), tocmai pentru că el Îl va jertfi pe Isus Însuși. Într-un context
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]