9,952 matches
-
ureche. Ești sigură că nu ne putem întîlni? Foarte sigură! Mulțumesc pentru cafea! M-aș bucura, totuși, să vii mîine seară arată Mihai spre invitație. Îmi dai vodca reținută? schimbă el tonul. Cristina scoate de sub un raft o cutie de carton sigilată, căreia vrea să-i deschidă capacul. Le iau pe toate douăsprezece spune Mihai, luînd sub braț cutia. Ce faci cu atîta vodcă? Petrecere surîde Mihai, pornind către ieșire, dar cînd ajunge lîngă masă, se oprește, lasă cutia și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru că și sticla e goală. Mihai se șterge încet, meticulos, bagă batista în buzunar și întinde mîna spre sticla goală, o ia cu două degete de gît, o bagă sub masă, iar cînd se ridică, ține în mîini cutia de carton. Rupe banda de hîrtie, care sigilează capacul și scoate pe rînd, cu calm, toate cele douăsprezece sticle. O desface pe prima, toarnă vodcă umplînd jumătate din paharul Mariei, apoi, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat pînă acum, vine în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după consum îndelungat de cafea la masa de scris. "Asta-mi mai trebuie: o criză de inimă la douăzeci și opt de ani... Și-ncă din ce motiv: o femeie! Drace, idiot mai sînt!" Bagă mîna sub masă, scoate o cutie de carton în care are medicamente și ia două pastile. Vrea să le bea, dar le reține în gură, mestecîndu-le îndelung, să-și facă efectul mai repede. Abia apoi, cînd simte deja o pînză de liniște coborînd asupră-i, alungînd durerea, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
culoarea nisipului, pieptănat în stilul anilor ’20, cu moțul arcuit peste sprâncenele delicate. Carol reacționa și la îndemânarea lui Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era priceput la lucrul manual și făcea chestii amuzante din hârtie și carton. Invitația la nunta lor fusese o sculptură din hârtie. Odată deschisă invitația, interiorul dădea la iveală o biserică; ușițele de hârtie se deschideau și ofereau imaginea unei nunți decupate - o idee teribil de ingenioasă. Carol se retrase de la Llanstephan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Chestia Există pe lume oameni ale căror vieți sunt la fel de terne ca acelea ale personajelor dintr-o povestire proastă. Știi la ce mă refer: la cărțuliile cu coperte albastre pe care le iei cu 25 de penny din cutia de carton de la intrarea în anticariat. Odată urcat în autobuz, citești câteva pagini și îți dai seama imediat cât de anoste sunt personajele. Pui cartea deoparte, la fel cum faci cu Carol și Dan - de fapt, și cu Dave 2. Gary, Barry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
eu nu dorim o scenă, nu-i așa? Bull se lăsase scos fără zarvă din birourile de la Get Out!. Efectele lui personale - câteva exemplare din Wisdens, niște ziare, o mascotă de pluș, dischete - fuseseră puse grămadă într-o cutie de carton. Reușise să pară nonșalant în fața foștilor colegi, care murmurau: — Al naibii ghinion, John, în timp ce, în secret, îi mulțumeau Dumnezeului angajărilor din ceruri că nu erau ei cei dați afară. Directorul însuși ținuse ușile deschise pentru Bull și vocea sa îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a hoților de tranziție. Nu pot să nu mă gândesc ce-ar face unii dintre oamenii simpli ai acestei țări, muncitori și țărani, dacă ar avea dintr-o dată miliarde pe mână: exact ceea ce astăzi pretind că detestă la magnații de carton. În călătoriile prin țară mi se întâmplă des să mă oprească tot felul de oameni care îmi cer să apar din nou „la televizor” și „să dați în ei!”. Sunt și unii care o fac din pură revoltă, din instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe care nu-l mai puteai stinge nici cu patru puțe căznindu-se să facă pipi, darămite cu scuipat sau cu pietre, un foc despre care am aflat atunci că-i place de minune să i se facă vânt cu cartoanele, că nici prin cap nu-i trece să moară, ci că, ba din contră, se umflă și mai tare, ca un Bau-Bau grăsun, și îi scoate pe toți tații din jur, din case, din papuci, din pepeni. Cam atunci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era un prilej de lacrimi, zbucium și eternă răzvrătire), să învețe poezia, să cânte cântecelul, să-i dea în dar mămicii de 8 martie inima (și, în plus de asta, tot felul de ghiocei desenați și lipiți cu pelicanol pe cartoane), să numere un, doi, trei, patru, cinci, șase, atenție stăm, să se pârască unul pe altul - spuse..., spuse lu’ tovarășa... - atunci când tovarășa lipsește, să nu se audă nici musca, să facă curat lună, să construiască viitorul, să aplaude cincinalul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot pe-acolo, deasupra broșei (așa cum o știu dintr-un tablou mic, un portret în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa mergea la rummy joia. Și joia, când juca pietre, se îngrijea încă de dimineață să comande un carton cu cofeturi la Nestor, frumos ambalat, neapărat în hârtie cerată, după care, înaintea prânzului, cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă bătrână, nu cu brâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pace și cadență, cine nu mai poate, o mână la spate“, pe undeva trebuia să existe o scară de bloc și un etaj patru, ursuleț de catifea, ce se dă nu se mai ia, apăruse un fel de soare de carton, se chinuia să lumineze, să-mi arate blocul și scara, răzbeam într-un târziu, împleticit, greoi, totul intrase în părăsire, oamenii dispăruseră sau poate că nici nu existaseră vreodată, Constantinescu, Florea, Naghy, Hâncu, în cutia de scrisori zăceau mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
savuros Îți stă pînă la urmă În gît. Mi-e rușine să recunosc, dar, pe măsură ce trecea timpul, farmecul Cărții aluneca ineluctabil către insipid, aceasta Își pierdea tot mai tare gustul, devenea plictis pur, și ajunsese să nu fie un simplu carton ce nu-mi mai spunea nimic. Aveam nevoie de o schimbare de regim. Și, În plus, mă cam săturasem de cîtă cafteală Încasasem. Așa că, Într-o zi, m-am hotărît să-mi scutesc familia de damblaua mea și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să mă duc să-l beau și jumătate am urcat, jumătate m-am prăbușit prin puțul de aerisire central, pînă la Gaura de șobolan. CÎnd am atins podeaua, am descoperit că gaura fusese parțial blocată cu o cutie mică de carton. A fost nevoie de toată forța mea ca s-o dau la o parte din fața deschizăturii. Era grea fiindcă era plină aproape pînă sus cu Normans. Tocmai mă cățăram pe ea ca să ies din gaură, cînd mi-a căzut privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate În stive, una peste alta, aproape pînă la tavan. În vîrful stivei celei mai ridicate, Într-o poziție precară, se afla un cărucior roșu de copii, de genul celor trase de un mîner lung, metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
treceam se holba la noi, și mai ales la mine, iar eu le Întorceam privirea, fără măcar să clipesc din ochii ca smoala. Ne-am găsit locul pe care Îl căutam lîngă stația de metrou Park Street. Jerry a rezemat un carton explicativ lîngă cărucior. Pe acesta scria, cu litere scrise de mînă, CĂRȚI LA REDUCERE - CĂRȚI NOI, CU AUTOGRAFUL AUTORULUI. Aveam, firește, o experiență considerabilă legată de acest gen de comercializare și, dacă mi-ar fi fost cerul sfatul (ah, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui Jerry nu avea copertă colorată. Era efectiv doar un teanc de foi nelegate pe care le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le, ca Într-un sandviș, Între două coperte de carton maroniu, dînd găuri În cotor și cosînd tot acest talmeș-balmeș cu ață albă groasă, de băcănie. Mie personal mi se părea că arată ca naiba. Însă era normal ca eu să am atitudinea asta, dată fiind experiența mea de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
minute alocate Încît a fost nevoie să fie chemați polițiști călare pentru a ține În frîu mulțimea, care la un moment dat cobora pînă la capătul străzii Cornhill și după colț. Veneau echipați cu pungi de hîrtie, rucsacuri, cutii de carton, chiar și valize, și le umpleau pe toate pînă sus. Unii oameni se ambalau atît de tare că luau și lucruri de care nu aveau de fapt nevoie și seara, după Închidere, strada era plină de cărți aruncate. Shine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de radio era luat cu chirie. Numai pachetul cu țigări de pe consola căminului, ca și peria de dinți și ustensilele de bărbierit din dormitor (săpunul era tot al doamnei Purvis) Îi aparțineau lui Rowe. Mai avea și o cutie de carton, În care-și ținea somniferele. În salonaș nu exista nici măcar o călimară sau hîrtie pentru corespondență: Rowe nu scria nimănui, și-și plătea impozitul prin poștă. O carte și un cozonac Îi sporeau, așadar, considerabil zestrea. CÎnd ajunse acasă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
emana un iz reavăn, un amalgam de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al creionului care pătrundea prin suportul de carton. Marcă apoi punctele interiorului mașinii, înțepând zonele proeminente ale coloanei de direcție și tabloului de bord. - Vaughan! am șoptit, petrecându-mi brațul pe după umerii lui. Corpul îi tremura, aproape de orgasm, latul palmei sale stângi stând lipit de prohab într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cei îmbogățiți peste noapte, voi încerca să abordez și problematica tineretului român, acelui tineret care este astăzi atât de marginalizat (în practică și nu în vorbele goale ale unor politicieni), ignorat și îndepărtat adeseori cu bună știință de „reprezentanți de carton” ai generațiilor trecute. Dacă ne gândim bine însă, pe umerii acestor tineri se construiește azi practic viitorul țării și trag nădejde și de la Dumnezeu că ei vor schimba fața României și vor fi promotorii succeselor ei de mâine. Referindu-se
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Bruxelles decât la București. N-avem alternativă, chiar dacă spunem că noi suntem infirmi, neajutorați, netoți, săraci și mai știu eu cum. De 14 ani, acționăm împotriva curentului, sperând că vom fi lăsați în pace, să aibă timp capitaliștii noștri de carton să fure și să jefuiască și ultimele fabrici de stat. Dar nu putem trăi în afara Europei, marile puteri au hotărât că România nu se poate sustrage, deoarece s-a stabilit ca Europa să fie mare, unită și puternică. [...] Economia românească
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
torcând într-un colț al camerei, pe o pernă de mătase cu fir de aur. 21-22 august 2004 UIMITOAREA AVENTURĂ A LUI GIAN-GIACOMO REPTIGLI Era ora 5 dimineața când la radio fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul de carton condamnat la moarte pentru incultură, a evadat din pușcărie împușcând 34 de paznici“. Gândacul de Colorado Gian-Giacomo Reptigli, tetraciclist din tată-n fiu, încarcă cu muci mitraliera cu muci și porni la vânătoare. Era cel mai mișto vânător de evadați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mâzgâlici, rupt la un capăt, sănătos la altul. Ajustând luneta la mitralieră, micuțul vânător intră în muzeu. Unde se trezi brusc, neelucidat, față în față cu Mâzgâlici. - Ești ca și mort, zise Reptigli, îndreptând ucigătoarea armă către tremurândul sul de carton. - Nu trage, te rog, zise acesta. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă ascundă, la fel ca baricadele din saci de nisip înălțate pretutindeni (orașul pare că se pregătește să se lupte stradă cu stradă), ca palisadele acoperite în fiecare noapte de manifestele diferitelor grupări, muiate imediat de ploaie și ilizibile din cauza cartonului buretos și a cernelii decolorate. De câte ori trec prin fața clădirii sediului Comisariatului pentru Industria Grea îmi spun: „Acum mă voi duce să-l caut pe prietenul meu Valeriano.“ Din ziua când am sosit aici îmi repet asta. Valeriano e prietenul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe domnul J.L.B. Matekoni. După aceea, domnul J.L.B. Matekoni se duse la camionetă și aduse valiza pe care o primiseră de la orfelinat. Educatoarea îi înzestrase cu mai multe articole de îmbrăcăminte și acestea fuseseră puse într-o valiză ieftină, de carton, din acelea din care li se dădea orfanilor când plecau în lume. Pe capacul valizei era prinsă o foaie de hârtie pe care erau înșirate, pe două coloane, hainele oferite: Băiat: două perechi de pantaloni, două șorturi kaki, două cămăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]