8,515 matches
-
răspuns mirat de întrebarea mea. Și, vesel de scena la care fusese martor, tata-mare a început să-i povestească lui mami cum au plecat cei trei “trubaduri” jerpeliți, cât de furioși erau și cum îl amenințau cu moartea pe bietul Cartuș. -Înjurăturile nu prea erau românești! i-a spus ca și cum mami trebuia să tragă concluzia singură. -Săracii copiii! a spus tanti Oala, necăjită pe Cartuș. -Ce copii?! am sărit și eu cu gura. Erau mai înalți decât tata-mare. Cartuș își muta
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
cei trei “trubaduri” jerpeliți, cât de furioși erau și cum îl amenințau cu moartea pe bietul Cartuș. -Înjurăturile nu prea erau românești! i-a spus ca și cum mami trebuia să tragă concluzia singură. -Săracii copiii! a spus tanti Oala, necăjită pe Cartuș. -Ce copii?! am sărit și eu cu gura. Erau mai înalți decât tata-mare. Cartuș își muta capul de la unul la altul și în întunericul de afară, ochii îi străluceau ca două steluțe. -Închide-l în magazie, în noaptea asta! i-a
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
pe bietul Cartuș. -Înjurăturile nu prea erau românești! i-a spus ca și cum mami trebuia să tragă concluzia singură. -Săracii copiii! a spus tanti Oala, necăjită pe Cartuș. -Ce copii?! am sărit și eu cu gura. Erau mai înalți decât tata-mare. Cartuș își muta capul de la unul la altul și în întunericul de afară, ochii îi străluceau ca două steluțe. -Închide-l în magazie, în noaptea asta! i-a spus mami, dacă mai trece cineva prin poartă, fără să știe că avem câine
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
bucluc. -Tocmai în seara asta nu am să-l închid, îi las ușa deschisă de la magazie, că mai profită cu colindul și mai sare gardul și unul cu mână mai lungă. Am întrat în casă și l-am lăsat pe Cartuș mulțumit să intre și el în cotețul lui din magazie. Toată noaptea Cartuș a lătrat și a patrulat prin curte de la poartă până la ușa lui tata-mare. Spre dimineață m-am trezit în zgomotul făcut de tăticu care încerca să reaprindă
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
deschisă de la magazie, că mai profită cu colindul și mai sare gardul și unul cu mână mai lungă. Am întrat în casă și l-am lăsat pe Cartuș mulțumit să intre și el în cotețul lui din magazie. Toată noaptea Cartuș a lătrat și a patrulat prin curte de la poartă până la ușa lui tata-mare. Spre dimineață m-am trezit în zgomotul făcut de tăticu care încerca să reaprindă focul în sobă. -Cartuș doarme, toată noaptea a lătrat! i-a spuns mami
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
am trezit în zgomotul făcut de tăticu care încerca să reaprindă focul în sobă. -Cartuș doarme, toată noaptea a lătrat! i-a spuns mami. -O fi și el obosit și înghețat! i-am răspuns somnoroasă. Mulțumită că îl știam pe Cartuș la adăpost, m-am acoperit și mai bine cu plapumă și am adormit mai repede decât seara, când îl auzeam lătrând singur în curte, în întuneric și în frig. Cum are grijă de noi, manca-l-ar tata-mare de băiat
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
și am dat fuga în curte așa cum eram în pajama. Când am ieșit, într-o secundă i-am văzut pe toi așezați în cerc pe zăpadă, așa cum erau în pijamale și numai la a doua privire, l-am văzut pe Cartuș întins cu capul spre spate, căutându-i privirea lui tata-mare. Gura îi era plină de spumă. Nu auzeam nimic. Vedeam scena ca într-un film fără sonor. Deodată mami s-a ridicat și a intrat în casă, după care tot
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
era undeva pe ceafă. La fel de repede a intrat și a ieșit și mami din casă și mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, a ridicat din zăpadă lanțul saniei. Tăticu și cu tanti Oala se chinuiau să-i toarne în gură lui Cartuș laptele din cană. Eram înțepenită pe scară de frig și de nenorocirea care se abătuse asupra noastră și a lui Cartuș. Ca prin vis l-am văzut pe tăticu așezându-l pe Cartuș în sanie și pe mami, care alerga
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
a ridicat din zăpadă lanțul saniei. Tăticu și cu tanti Oala se chinuiau să-i toarne în gură lui Cartuș laptele din cană. Eram înțepenită pe scară de frig și de nenorocirea care se abătuse asupra noastră și a lui Cartuș. Ca prin vis l-am văzut pe tăticu așezându-l pe Cartuș în sanie și pe mami, care alerga cu sania în urma lui tata-mare care deja deschidea poarta. Plecau la dispensarul veterinar, destul de departe de casa noastră, cu speranța că
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
chinuiau să-i toarne în gură lui Cartuș laptele din cană. Eram înțepenită pe scară de frig și de nenorocirea care se abătuse asupra noastră și a lui Cartuș. Ca prin vis l-am văzut pe tăticu așezându-l pe Cartuș în sanie și pe mami, care alerga cu sania în urma lui tata-mare care deja deschidea poarta. Plecau la dispensarul veterinar, destul de departe de casa noastră, cu speranța că doctorul, dacă ajungeau la timp, avea să-l salveze pe Cartuș. Când
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
pe Cartuș în sanie și pe mami, care alerga cu sania în urma lui tata-mare care deja deschidea poarta. Plecau la dispensarul veterinar, destul de departe de casa noastră, cu speranța că doctorul, dacă ajungeau la timp, avea să-l salveze pe Cartuș. Când intram în casă, am auzit-o pe tanti Oala: -Cine crezi, Ionele, că ne-a făcut-o? -Vagabonzii de aseară! i-a răspuns tăticu în clipa când mă ridica în brațe. Abia în casă am realizat că îl pierdusem
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
intram în casă, am auzit-o pe tanti Oala: -Cine crezi, Ionele, că ne-a făcut-o? -Vagabonzii de aseară! i-a răspuns tăticu în clipa când mă ridica în brațe. Abia în casă am realizat că îl pierdusem pe Cartuș, pe prietenul meu mai mare, cum îi spuneam când ne jucam amândoi. M-am urcat în pat, m-am acoperit cu plapuma și am început să plâng. La început fără zgomot, să nu mă audă tăticu, ca încet, sub presiunea
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
în pat, m-am acoperit cu plapuma și am început să plâng. La început fără zgomot, să nu mă audă tăticu, ca încet, sub presiunea amintirilor, să plâng în hohote. Aveam senzația că timpul avea să se oprească în loc. Fără Cartuș curtea nostră nu avea suflet. Despre cine aveam să vorbim toată ziua, așa cum aveam obiceiul? Pe cine aveam să arunc vina, când din greșeală mingea îmi cădea printre flori?! Cartuș accepta să fie certat fără să știe care era motivul
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
Aveam senzația că timpul avea să se oprească în loc. Fără Cartuș curtea nostră nu avea suflet. Despre cine aveam să vorbim toată ziua, așa cum aveam obiceiul? Pe cine aveam să arunc vina, când din greșeală mingea îmi cădea printre flori?! Cartuș accepta să fie certat fără să știe care era motivul și ca un prieten ce îmi era, își lasă urechile pleoștite, își ascundea coada și fără să mă privească, pleca la coteț. Cine avea să-mi șteargă lacrimile? Ce era
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
când și-o trecea peste obrajii mei umezi, dar era felul lui de a mă consola, de a mă asigura că era lângă mine. După ce suspinam destul de tare, să fiu auzită în toată curtea, îmi încolăceam brațele în jurul gâtului lui Cartuș și îl strângeam la piept cu atâta dragoste și puere, că de multe ori mă temeam să nu-l stranguelz. Cartuș accepta gestul meu de iubire fără să-și miște nici măcar coada și numai când mă ridicam și îi propuneam
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
era lângă mine. După ce suspinam destul de tare, să fiu auzită în toată curtea, îmi încolăceam brațele în jurul gâtului lui Cartuș și îl strângeam la piept cu atâta dragoste și puere, că de multe ori mă temeam să nu-l stranguelz. Cartuș accepta gestul meu de iubire fără să-și miște nici măcar coada și numai când mă ridicam și îi propuneam să ne luăm la întrecere până la poartă, înțelegea că îmi trecuse supărarea și alerga vessel sau pe lângă mine sau mă depășea
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
nici măcar coada și numai când mă ridicam și îi propuneam să ne luăm la întrecere până la poartă, înțelegea că îmi trecuse supărarea și alerga vessel sau pe lângă mine sau mă depășea și mă aștepta lângă gard cu un aer triumfător. Cartuș era peronajul principal din curte și din viața noastră. Plângeam pentru prima dată cu adevărată durere. Printre atâtea clipe fericite petrecute în tovărășia lui, mi se furișa în minte și în inimă, gândul că poate deja era mort pe drum
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
de obosită, căzuse pe scările de la intrarre, iar tata-mare, îngenunchiat lângă sanie, plângea și îl ruga să bea din lapte. M-am aplecat tremurând lângă sanie și cu lacrimile care îmi întunecau privirea, m-am așezat în zăpadă lângă tata-mare. Cartuș suferea, cu limba scoasă și plină de o spuma albă de la otrava înghițită și de la laptele pe care i-l turnau. Se uita la noi cu o licărire pe care o vedeam prima oară în ochii lui mari și întunecați
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
cu o licărire pe care o vedeam prima oară în ochii lui mari și întunecați: era milă, ne cerea poate să-l salvăm, era neputința lui de a înghiți laptele, sau poate era durerea despărțirii. -Tata-mare, i-am spus plângând, Cartuș plânge. -Plânge pentru că îi arde otrava stomacul și pentru că mă lasă fără băiatul meu frumos! mi-a răspus printre hohote. M-am aplecat și i-am luat picioarele din față în mâinile mele și le-am acoperit cu pijamaua, după
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
cu disperare. L-am strâns cu și mai multă forță și am început să-l strig. Regretam că nu am putut să-i spun cât îl iubeam, pe bunul și frumosul meu prieten! Era așa de mare durerea despărțirii de Cartuș, că numai în clipa când, cu greu, mami m-a desprins de el, am știut că aici se oprea tot ce fusese mai frumos în copilărie. Pentru prima dată simțeam că în viață sunt multe lucruri care ne scapă de sub
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
tot ce fusese mai frumos în copilărie. Pentru prima dată simțeam că în viață sunt multe lucruri care ne scapă de sub control și în afară de lecții, cel mai frumos lucru era prietenia și cel mai trist, despărțirea. L-am îngropat pe Cartuș în pământul înghețat de sub cais. Am săpat toți la groapa, pe care tata-mare a vrut să fie mare. Ani de zile, când intram și ieșeam din curte, primul gând era la Cartuș. Adesea îl salutam în tăcere, dar nu cu
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
cel mai trist, despărțirea. L-am îngropat pe Cartuș în pământul înghețat de sub cais. Am săpat toți la groapa, pe care tata-mare a vrut să fie mare. Ani de zile, când intram și ieșeam din curte, primul gând era la Cartuș. Adesea îl salutam în tăcere, dar nu cu indiferență; știam că îi plăcuse să fie tratat cu multă afecțiune. Primăvara îi sădeam panseluțe și râdeam pentru că erau singurelele flori care îi plăceau și printre care trecea cu grijă să nu
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
plăcuse să fie tratat cu multă afecțiune. Primăvara îi sădeam panseluțe și râdeam pentru că erau singurelele flori care îi plăceau și printre care trecea cu grijă să nu le strivească sub picioare. Ani de zile m-am întrebat: dacă el, Cartuș ar fi fost un prieten, oare tot la fel de mult ne-ar fi iubit și tot la fel de ușor mi-aș fi amintit de el?! SFÂRȘIT Beirut, iunie-2001 Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI SFÂRȘIT / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
dea cu părerea: -Trage-i bine, să se învețe minte! Știi proverbul: ”Ai carte, ai parte!” Chiar așa, să alerge mai rău decât un câine toată ziua pe stradă cu mucoasle alea mici! Singurul meu prieten în seara aceea a fost Cartuș, care, impresionat de țipetele mele a început să latre la fereastra noastră, după care a plâns și el ca un copil. În final, am tăcut din cauza lui, îmi era milă de el, mai ales că toată după-amiaza, ne privise lătrându
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
câteva ture cu sania înainte să ne apucăm de învățat. Bineînțeles că mami nu a fost de accord, așa că, imediat, eu m-am apucat de lecții, iar Nuța cu ceilalți copii au început primele întreceri. Din ce țipau mai tare, Cartuș îi lătra cu și mai mare dușmănie, iar eu îmi ciuleam urchile, mai mult să disting vocile. În capul meu imiginația îmi reda totul ca pe un ecran: acum Nuța se aruncă pe burtă, după ce a împins sania bine; Cameluța
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]