3,365 matches
-
lua de la Început. Casierii de la bancă Îi Înmânau lui Lefty teancuri de bani xpe care el, la rândul lui, i le Înmâna farmacistului de la ghișeu. Jucă 741, 742 și 743. Jucă 744, 745 și 746. Și apoi, Într-o dimineață, casierul de la bancă Îl informă pe Lefty că nu mai avea fonduri suficiente pentru a retrage numerar. Casierul Îi arătă soldul contului: 13,26 dolari. Bunicul meu Îi mulțumi casierului. Traversă culoarul băncii, potrivindu-și cravata. Simți cum Îl ia brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rândul lui, i le Înmâna farmacistului de la ghișeu. Jucă 741, 742 și 743. Jucă 744, 745 și 746. Și apoi, Într-o dimineață, casierul de la bancă Îl informă pe Lefty că nu mai avea fonduri suficiente pentru a retrage numerar. Casierul Îi arătă soldul contului: 13,26 dolari. Bunicul meu Îi mulțumi casierului. Traversă culoarul băncii, potrivindu-și cravata. Simți cum Îl ia brusc amețeala. Febra jocurilor de noroc care Îl posedase timp de douăzeci și șase de luni Îl părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
743. Jucă 744, 745 și 746. Și apoi, Într-o dimineață, casierul de la bancă Îl informă pe Lefty că nu mai avea fonduri suficiente pentru a retrage numerar. Casierul Îi arătă soldul contului: 13,26 dolari. Bunicul meu Îi mulțumi casierului. Traversă culoarul băncii, potrivindu-și cravata. Simți cum Îl ia brusc amețeala. Febra jocurilor de noroc care Îl posedase timp de douăzeci și șase de luni Îl părăsi, trimițându-i un ultim val de căldură prin piele, și dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să mă examineze. ― O să vă placă, ne asigură Milton. E destul de dichisit, din câte-mi amintesc. Nu era. Am ajuns acolo cu un taxi din aeroportul La Guardia și am găsit hotelul Lochmoor decăzut din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe vremuri existase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era prea plăcută. Colonia Îmi amintea de profesori de canto, de șefi de sală, de bărbați bătrâni și de Îmbrățișările lor nedorite. Mi-am luat și un portofel bărbătesc. La casă n-am putut să-l privesc În ochi pe casier. Mi-era așa de rușine, de parcă aș fi cumpărat prezervative. Casierul nu era mult mai În vârstă decât mine. Avea părul blond și des. Înfățișarea aceea comună centrului țării. La restaurante Începusem să merg la toaleta bărbaților. Probabil că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șefi de sală, de bărbați bătrâni și de Îmbrățișările lor nedorite. Mi-am luat și un portofel bărbătesc. La casă n-am putut să-l privesc În ochi pe casier. Mi-era așa de rușine, de parcă aș fi cumpărat prezervative. Casierul nu era mult mai În vârstă decât mine. Avea părul blond și des. Înfățișarea aceea comună centrului țării. La restaurante Începusem să merg la toaleta bărbaților. Probabil că e lucrul cu care mi-a fost cel mai greu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alocată era de 2 136 lei2599. De asemenea, pentru plata salariilor notarilor din comunele rurale era alocată o sumă de 11 100 lei, în timp ce, pentru plata salariilor ajutorilor de notari era alocată suma de 2 041 lei2600. Pentru plata salariilor casierilor comunali era alocată o sumă de 6 300 lei, în timp ce, pentru salariile jandarmilor rurali din plasa Constanța era alocată suma de 3 000 de lei2601, iar pentru plata salariilor șefilor de garnizoană ai jandarmeriei rurale era alocată o sumă de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
glas, „hai, vino lângă noi“. Tânărul domn privi Înapoi și-i strigă ceva. Soția grăbi pasul și veni lângă ei. Peduzzi Îi salută ceremonios pe toți cei cu care se-ntâlniră pe drum. Buon dì, Arturo! și-și scotea pălăria. Casierul de la bancă se holba la el din ușa cafenelei fasciste. Grupuri de câte trei sau patru oameni care stăteau În fața magazinelor se holbau la cei trei care mergeau pe stradă. Bărbații În salopete prăfuite care munceau la fundația unui nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Arsenalul Marinei, Regina, încercînd zadarnic să susțină capul însîngerat al lui Don Carlos. Regele murise, iar Principele moștenitor își dă sufletul puține minute după ce trăsura regală ajunge la Arsenal. Tânărul care ucisese pe Rege se numea Alfredo Costa și era casier într-o prăvălioară din Lisabona. A căzut lovit de săbiile ofițerilor din escortă. Celălalt, omul cu barbă, care mânuise carabina, se numea Manuel Buiça, fost sergent într-un regiment de cavalerie și institutor. Amândoi erau carbonari și fanatici discipoli ai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
locomotivă specială doar pentru nevoile ei și ale celor care luau drumul depărtărilor. Seara, pe băncile din fața Băii, se dezbătea această chestiune vitală pentru comunitate. Unii, mai prevăzători, lansaseră ideea de a se cumpăra și un vagon, iar Ioil, fostul casier de la A.D.A.S., venise chiar cu propunerea să se ia în antrepriză de către comunitate exploatarea căii ferate pe traseul până la întâlnirea cu acceleratul. Erau apoi vizitele de rămas-bun. Erau serenadele pe care le cântam, de despărțire, fetelor, colegelor noastre de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în așa fel ca toată lumea să fie mulțumită. * Scena ce urmează s-a repetat de multe ori de-a lungul celor opt ani de liceu, cu variantele respective. Nu pot uita însă ziua aceea în care noul subdirector, însoțit de casierul liceului, a venit în clasă cu o lista în mână și a început să citească un întreg pomelnic de elevi, după oare a strigat cu aroganță: ― Cei citiți să părăsească clasa imediat! Sânt eliminați până vor aduce banii de taxă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Mai aveam opt minute. O-ho! timp berechet! ― Urcă-te în tren, i-am spus Mihaelei, eu zbor să iau bilete. Am lăsat-o nedumerită (parcă ar fi vrut să spună ceva) și am alergat la casa de bilete. Ah, casierul se mișca așa de greoi, ca-într-un film au ralenti. Mi se părea că nu mai ajung să apuc biletele. În sfârșit le aveam în mână. Într-o clipă eram înapoi pe peron. Am găsit-o pe Mihaela tot acolo unde
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o noutate pentru mine. Auzisem chiar din gura lui că-i place jocul de cărți. Acum îi revenise patima. Foarte bine! Să-l mutăm acolo unde trebuie. A doua zi am întocmit o decizie prin care soțul Mihaelei era delegat casier central al ministerului. Socoteala era asta: odată și odată tot va fi silit să bage mâna în visteria statului ca să achite o datorie la cărți. Ah, dacă aș putea să-l prind cu o lipsă pe care să n-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
45.000 lei). Dar după această primă etapă (necesară pentru a capta încrederea victimei) urmă dezastrul. Nenișor pierdu în trei nopți consecutive tot ce câștigase și pe deasupra vreo 300.000 lei. Înde-mînarea lui Charlot depășise orice prevederi. De unde avea domnul casier central suma aceasta considerabilă? Nu era bogat, salariul pe care-l primea abia-i ajungea să ducă un trai modest. Nici vorbă, sustrăsese bani din visteria statului, cu gândul să-i pună la loc când, firește, va face rost de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-l primea abia-i ajungea să ducă un trai modest. Nici vorbă, sustrăsese bani din visteria statului, cu gândul să-i pună la loc când, firește, va face rost de alții. Apoi, ce așteptam eu? Ce urmăream eu? Hei, domnule casier central, ai căzut prost, sărăcuțule! Vei avea de-a face cu mine. Și nu numai tu... ci mai ales altcineva... pentru că persoana și banii tăi nu mă interesează deloc. Am cerut inspectorului financiar să verifice îndată gestiunea lui Nenișor. Acesta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aceasta tot recomandată ca cea dentîi și rugîndu-te a primi salutările mele sincere, rămân în așteptarea unui răspuns al d-tale devotat amic {EminescuOpXVI 356-363} {EminescuOpXVI 364} [CHELTUlELI PENTRU SERBAREA DE LA PUTNA] [7 aprilie 1870] Chitanța Am primit de la d. casier cuverte francate de un florin cincizeci cruceri (N-o 1 fl. 50 c: v. a. ) M. Emmescu, [CHELTUIELI PENTRU SEBBAREA DE LA PUTNA] Chitanță Prin care declar a fi primit de la d-nul casieriu Pitei marce postale de șase floreni șasezeci
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
necesar. M. Eminescu În prezența noastră, jude Stoica {EminescuOpXVI 507} {EminescuOpXVI 508} CHITANȚĂ [DE CHIRIE, 28 NOIEMBRIE 1878] [ACONTO LA LEFURILE REDACȚIEI "TIMPUL" PE LUNA OCTOMBRIE 1879] Chitanță 350 l. n., adecă trei sute cinzeci lei noi am primit de la d. casier prin d. Slavici acont asupra lefilor redacției "Timpului" pe curenta octomvrie. București 17 octomvrie 1879 M. Eminescu [PROGRAM DE ACTIVITATE CULTURALĂ] București, 1882 1. Să se constituie un comitet compus din bărbați capabili și serioși, care publică fie la Brașov
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cînd nu trebuia s-o ducă pe stăpînă cine știe unde și era și el de față. Pe majordomi Îi chema Celso și Daniel. Celso povestea că era nepotul primarului din districtul Huarocondo, din provincia Anta, departamentul Cuzco. În afară de asta, mai era casierul clubului „Prietenii din Huarocondo“, cu sediul la Lince. Acolo se Întîlneau majordomi, chelneri, servitoare, bucătărese și uneori venea și șoferul de pe linia Descalzos - San Isidro. Ca și cum toate astea ar fi fost prea puțin, mai spunea că, În calitatea de casier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
casierul clubului „Prietenii din Huarocondo“, cu sediul la Lince. Acolo se Întîlneau majordomi, chelneri, servitoare, bucătărese și uneori venea și șoferul de pe linia Descalzos - San Isidro. Ca și cum toate astea ar fi fost prea puțin, mai spunea că, În calitatea de casier al clubului, avea În păstrare toți banii și, cum lacătul de la ușa localului era cam vechi, casa de bani o ținea sus, În camera lui. Julius rămase cu gura căscată. Uită complet de Vilma și de Nilda. „Arată-mi casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tînăr ai sîngele fierbinte și pentru noi, oamenii săraci, povestea se repetă mereu la fel, ca În ziarele pe care le citește Nilda... Iar Nilda terminase toate poveștile despre pădurea virgină... Și Celso, care era de atîția amar de ani casierul clubului „Prietenii din Huarocondo“... Toți, În afară de Imelda, erau de foarte mulți ani În casa asta, se cunoșteau bine, chiar prea bine, de ce oare se simțeau acum descumpăniți, nu mai aveau nimic să-și povestească, totul parcă se prefăcea În amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
peste picior respectuos pe Coana mare. Julius Îi supuse pe Celso și Daniel la un interogatoriu sever asupra activității lor În timpul lunilor de vacanță. Unchiul lui Celso era tot primar la Huarocondo, În apropiere de Cuzco și el era tot casierul Clubului Social al Prietenilor din Huarocondo, cu sediul la Lince. Banii erau păstrați În aceeași casetă și el prefera să-i țină În dormitor, fiindcă aici, În noua casă, erau mai În siguranță. Dar subiectul care i-a entuziasmat cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl Întrerupse. Mi-au furat casa de bani a clubului „Prietenii din Huarocondo“, conținînd suma de o mie cinci sute de soles de aur. — Ce spui? Întrebă Susan, surprinsă. — Casa de bani a clubului „Prietenii din Huarocondo“, pe care, În calitate de casier, Îmi revine misiunea s-o păzesc. Susan Își aminti de ce casă de bani e vorba, Julius Îi vorbise deseori de ea, o cutie de pesmeti Field plină cu bani de hîrtie murdari. — Liniștește-te, Celso, o să dăm noi de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta. —Vin imediat, promise ea și ieși din cameră. Fără haină, se îndreptă cu precizie de topograf spre benzinăria Shell la care visase cu ochii deschiși o săptămână întreagă. Aruncă niște bani pe tejghea și ceru un pachet de Marlboro. Casierul râse de ea: mai trebuiau doi dolari. Trecuseră șase ani de când nu se mai gândise să-și ia țigări, iar prețul se dublase în timpul abstinenței ei prostești. Achită diferența și-și târî trofeul afară. Își puse o țigară între buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poate tot mai avea un rost fapta lor, dar nu, erau puși pe harță, o căutau cu lumînarea. Băuseră, firește, și cînd erau beți erau veșnic puși pe rele. Și-acolo s-au apucat, bine-nțeles, să-l sîcÎie pe casier - un om de treabă și cinstit, se spune - și să-l Încurce-n treabă și asta s-a petrecut, bine-nțeles, cînd a intrat În birou John Burgin. „Măi băieți“ - le-a zis - „nu-i bine ce faceți. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întors spre Lawrence și i-a spus cu un zîmbet de bețiv: „Ce zici, Lawrence, Îl nimeresc?“ și-a tras În omul ăla care nu-i făcuse nici un rău, i-a străpuns ceafa, și-apoi s-au năpustit amîndoi asupra casierului și ajutorului lui - i-au omorît pe toți și-au luat-o din loc. „Dacă poți să-ți Închipui“ - i-am spus tatălui tău - „că n-au avut nici un motiv, nu i-a supărat nimeni cu nimic, după cîte văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]