732 matches
-
am creat-o mai târziu, în copilărie, după o fotografie rea și ștearsă, pe care am înviat-o și am colorat-o cu tot ce am auzit de la alții și cu propria mea fantezie: o fată tăcută, înaltă, cu părul castaniu, cu ochii căprui. Amintire a unei imagini arbitrare de altădată, aceasta și atâta este mama. În cursul vieții, imaginea rămânând aceeași, a variat, totuși, odată cu punctul de privire în care mă mutau anii. În copilărie, fata cu părul castaniu îmi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
părul castaniu, cu ochii căprui. Amintire a unei imagini arbitrare de altădată, aceasta și atâta este mama. În cursul vieții, imaginea rămânând aceeași, a variat, totuși, odată cu punctul de privire în care mă mutau anii. În copilărie, fata cu părul castaniu îmi era mamă. La douăzeci de ani, soră. Astăzi, o simt fiică. Dar aceste sentimente sui-generis, aceste ipoteze afective, fără substratul vreunei realități experimentate în viața de familie, au fost nostalgii de amor pentru o fată frumoasă, moartă de mult
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeile - agitat, mirîndu-se ori indignîndu-se de prețuri, afirmând la fiecare articol că "la Iași" ori "la Botoșani" toate sunt pe jumătate mai ieftine, plătind la urmă prețul cerut. Când ne pregăteam să plecăm, își făcu apariția o nimfă cu păr castaniu, de optsprezece ani la față, de douăzeci și cinci la trup, cu o floare roșie în păr, cu un șorț alb care o cuprindea pe după gât cu bretelele, îi strângea talia accentuîndu-i cei douăzeci și cinci de ani și-i acoperea rochia vișinie - o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vere. Nu mă recunoști? Sunt aia irezistibilă. ― Lina, tu ești? ― Nu mai sunt la țară. În cei cinci ani care trecuseră de când plecase din Turcia, Sourmelina reușise să-și șteargă orice trăsătură grecească recognoscibilă, de la păr, pe care Îl vopsise castaniu Închis și Îl purta acum tuns scurt și Întors pe bigudiuri, până la accent, care migrase suficient de mult spre vest ca să sune vag „european“, la lecturi (Collier’s, Harper’s), preferințe culinare (homar thermidor, unt de arahide) și, În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Păși tiptil spre ușă și o deschise. În prag stăteau doi bărbați. Purtau costume gri, cravate În dungi, ghete negre. Aveau perciuni scurți. Țineau În mâini serviete asortate. Când și-au dat jos pălăriile, au scos la iveală un păr castaniu identic, cu cărare pe mijloc. Zizmo și-a scos mâna de sub haină. ― Suntem de la Departamentul Sociologic Ford, spuse cel mai Înalt. Domnul Stephanides e acasă? ― Da? spuse Lefty. ― Domnule Stephanides, să vă spun de ce suntem aici. ― Conducerea a prevăzut, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să se bucure de toate! Oricum nu era nimeni care s-o vadă. Ba nu, un bărbat se uita la ea, se Îndrepta spre ea. Se Îndrepta? Alerga, de fapt. Foarte agil, Înalt, bronzat, cu ochi albaștri și părul ondulat, castaniu Închis, cu câteva șuvițe cărunte. Purta o pereche de blugi, o bluză albă cu dungi de un albastru pal și o jachetă neagră. — Bună, ce faci? Întrebă el, afișând un zâmbet relaxat. Era mult mai În vârstă decât ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care tocmai se așeza. Pe moment - la prima vedere - nu observă nici un indiciu despre locul de unde apăruse noul sosit. Fără îndoială, din vreo altă ușă glisantă. Solidul avea o față pătrată și un cap mare, cu o claie de păr castaniu care-i ieșea de sub chestia aceea complicată de pe cap pe care și el o purta. Trebuie să-și fi dat seama că Gosseyn se uita la el. Dar nu întoarse capul pentru a răspunde privirii sau a saluta prezența. "...ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu a albului ochilor de pe pământ, dar ceva era puțin deosebit: poate că era prea albă, aproape lipsită de sânge. Claia de păr auriu de pe cap părea să fie comună pentru o parte dintre oamenii de aici, ceilalți având părul castaniu, ca al lui Patru. În momentul acesta fața lui Breemeg prezenta un maxilar încleștat și ochii îngustați, ca și cum omul ar fi fost preocupat de un gând neplăcut. Cum Gosseyn nu putea ști care-i erau gândurile până ce acesta nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Probabil că era ceva în reacția lui față de ea, reacție pe care străinii voiau să-l afle Ce putea fi? Tânăra femeie spuse, ezitând, în engleză: - Am primit o fotografie de-a ta. Avea o față drăguță, bine proporționată, păr castaniu și ochii căprui. Nu era o față pământeană... nu știa de ce. Estimă că avea înălțimea cam de un metru șaizeci. Hainele ei păreau a fi făcute dintr-o țesătură bej, înfășurată pe corp de sus până jos, ca un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
înspre rețeaua de canalizare. Voiam să-l facem vrăjitroacă. Băiatul se proptise în călcâie și se zbătea îngrozitor. Privită de aproape, fața lui era cu totul diferită de a oricărui copil pe care îl văzusem până acum. Părul îi era castaniu, ușor buclat. La îndoitura fiecărei bucle, reflexe aurii țâșneau în toate părțile. Firele de păr de deasupra stăteau ușor afânate, formând un păienjeniș roșietic. Sub cârlionții de pe frunte, sprâncenele subțiri se arcuiau peste cele două ovaluri largi ale ochilor întredeschiși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
două cerculețe și o liniuță. Firește, Traian își găsi curând o prietenă. Se numea Ante Livia și era în clasa a cincea. Livia avea părul tăiat rotund, "cu castronul", anticipând cu câțiva ani moda Mireille Mathieu. După baie, părul ei castaniu căpăta sclipiri roșietice. Era zveltă, foarte grațioasă și bine crescută, în rochița ei favorită, un turcoaz nețipător, părea o mică domnișoară. Traian se învîrtea toată ziua pe lângă ea. Din spirit de emulație, alți câțiva băieți mai frumușei își găsiseră și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
furișă de-a lungul zidului și sări într-o salcie mare de lângă casă. La fereastră, încadrată de draperii de stofă roșie, apăru o fată care mi s-a părut neobișnuit de mică și de firavă. Avea un păr lung, buclat, castaniu deschis, culoarea lemnului de stejar, și pe fața rotundă, cu fălcuțe frumos rotunjite, doi ochi gălbui. Nu am reținut decât vag, în trecere, această mutriță aristocratică și mi-am continuat plimbarea până s-a înnoptat. După aceea, de câte ori treceam pe-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Aerul înghețat și scânteietor îmi amorțea, limpede ca sticla, senzorii interiori, îmi ștergea imaginea care încerca tenace să mi se lipească pe pereții craniului: el și ea pe motocicletă, cu căști portocalii, dintr-a Ginei prelingîndu-se pe umăr o viță castanie de păr. Am intrat în cofetăria de la Dunărea și am mâncat încet, cu pauze mari, o prăjitură. Priveam afară prin vitrina gălbuie. Erau femei frumoase în cojoace albe sau în paltoane fanteziste, erau străini, negri sau arabi, zgribuliți în canadienele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o pădure amară, luminată de nori trandafirii. Prințese oglindindu-și buzele triste în heleșteul verde ca smaraldul, în care picură o lacrimă de inorog. Prințese care-și omoară ursitul cu dulci prăjituri otrăvite și-și fac inel dintr-o șuviță castanie din părul lui, tăiată cu foarfece negru. Prințese cu maghiran ofilit între degete pale, cu ochi azurii, depărtați, cu sânii sferici și tremurători, cu palmele fără linii, cu norocul pierdut, cu viața sfârșită. Balena vedea și simțea totul, poveștile erau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în școala primară și apoi camaradă în timpul studenției trăiește prin portret:”era subțite, sprintenă, armonioasă ca o veveriță, cu ochi subțiri, șireți, cu nasul în vânt, cu gura poate cam mare dar transfigurată de atîtea râsete, cu un păr imens, castaniu, cu nuanțe roșiatice, ușor creț, încovoind capul.” De Desirée îl leagă o prietenie ciudată:” ne întâlneam din întâmplare, ne înțelegeam admirabil dar ne despărțeam fără să știm pentru cât timp.” În copilărie, colegul de bancă nu are curajul să corecteze
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nul Nicolae Petrașcu. București, 9 decemvrie 1888 M. Eminescu {EminescuOpXVI 511} {EminescuOpXVI 512} {EminescuOpXVI 513} {EminescuOpXVI 514} {EminescuOpXVI 515} În numele Excelenței Sale Prințului Nicolai Conachi-Vogoridi Caimacam Principatului Moldovei Nr. 1649 Pașaport Secretariat de Stat Însămnare Vârsta - 17 ani Statul - crăscătoriu Părul - castaniu Ochii - căprii Nasul - potrivit Fața - smolită Osebite semne - Iscălitura purtătorului: Sunt poftiți toți dregătorii țivili și militari de a lăsa slobodă petrecerea dumilor-sale Șerban, Nicolai, Gheorghi, Ilie și Mihail Eminovici, fiii dumisale caminariul Gheorghi Eminovici, locuitoriu în Botoșani, iar acum
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
întotdeauna cel cu care trebuia să discute ba era plecat, ba nu venise încă, ori, mai apoi, dactilografa nu-i terminase textul. În celălalt fotoliu din jurul mesei de discuții lua loc mereu o fată deloc frumoasă, tăcută, cu un păr castaniu, lung pînă la umeri, căzîndu-i continuu pe obraz, așa încît era nevoită din clipă în clipă să-și scuture capul, spre a-și dezgoli fața. Au intrat în vorbă, întrebîndu-se reciproc: nu l-ai văzut pe cutare? Ea avea probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pupitru și bărbia în pumni, iar ochii și-i închisese de teamă să nu-l observe cineva că-i are umezi. Într-o pauză, i-a deschis și, ridicîndu-i peste cei din față, i-a oprit pe buclele unui păr castaniu. Inconfundabile! După cîteva secunde, cu o precizie care trăda faptul că ea îl văzuse mai de mult, femeia și-a rotit capul, parcă să-și aranjeze mai bine gulerul pardesiului și a aruncat ochii spre el. Fii sincer, m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
femei stau de vorbă. Cea de pe trotuar, îmbrăcată elegant, într-un pardesiu bej, s-a aplecat mult, parcă ar povesti ceva și-i e teamă să nu fie auzită. Trecînd prin spatele ei, Mihai reține parfumul discret și imaginea părului castaniu, ondulat în bucle frumoase, inconfundabile. Alături, dincolo de gardul din plasă de sîrmă, un cățel face scandal cît îl țin puterile. Mihai îl privește amuzat și-și continuă drumul. Are o stare ciudată de bună dispoziție. Știe că asta i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acoperind tot timpul ropotul ploii. Accentul pus pe "noștri" a fost ironic, iar rostirea lui "story" a avut în ea ceva dramatic. Și peste toate, zîmbetul femeii, ce-și scutura mereu capul, parcă să-și aranjeze frumoasele bucle ale părului castaniu. Tamara n-a răspuns întrebării pusă de Teona; Mihai a simțit-o departe, absentă. Vă duc pînă la stația din marginea orașului, s-a oferit Teona, aruncînd o privire mai lungă în oglindă. Dacă Tamara nu l-ar fi impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-se din somnul plin de frisoane ce-l cuprinsese, a descoperit-o pe Teona lîngă patul său, ștergîndu-i fruntea fierbinte; seara cînd, întinzînd brațele să atingă obrazul femeii, și-a plimbat degetele peste tîmplele ei și i-a luat buclele castanii între palme, șoptindu-i un bun venit, în timp ce ea continua să stea nemișcată în fața lui, cu ochii închiși strîns și palmele alăturate în fața gurii, ca la rugăciune. A urmat clipa cînd Teona a deschis ochii încet, feminin și tandru, făcîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fel de Teona... Femeia stă chiar pe buza malului înalt, cu fața spre larg și cu mîinile în buzunarele paltonului de blană. La spate, de sub căciula de vulpe argintie, au ieșit cîteva șuvițe rebele, pe care le flutură vîntul bucle castanii, inconfundabile. Mihai a ajuns chiar în spatele ei. Are impresia că trăiește momentul crucial al vieții sale... Vrea să desfacă brațele și s-o cuprindă: este Teona! Simte brusc privirea senină a Simonei, care i-a purtat copilul în trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o vorbi neîncetat de rău pe Joanie. Jack parcă lîngă decorurile de la Badge of Honor. Dinăuntru se auzea muzică hillbilly. Karen oftă. — Ai mei se vor obișnui cu ideea. Jack aprinse lumina de bord. Fata avea pistrui un păr ondulat, castaniu Închis, iar dinții de sus Îi erau puțin cam ieșiți În afară. — Cu ce idee? — Cu faptul că noi doi ne Întîlnim. — Care Întîlniri decurg cam Încet... — Este În parte vina mea. Acum Îmi spui toate poveștile tale minunate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Acum mă duceți acasă? Bingo! Un tip Îndesat, solid, care chiar că semăna binișor cu Duke Cathcart. Dean Van Gelder, născut În Montana de Vest, data nașterii 4 martie 1921, bărbat alb, 1,75 metri, 81 kilograme, ochi albaștri, păr castaniu. Băgat la Închisoare pentru jaf armat În iunie 1942, zece pînă la douăzeci de ani. Eliberat de la Folsom În iunie 1952, după ce a ispășit complet sentința minimă. Eliberat pur și simplu - nu condiționat. Nici o arestare ulterioară asta merita adăugat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
teanc de zeci de centimetri - apoi un dosar straniu, pe care Îl simțea că arde. Un Merc coupe din 1948, gri cumpărat pe 10 aprilie 1953. Înmatriculat pe numele Margaret Louise March, femeie, albă, data nașterii 23 iulie 1918, păr castaniu, ochi căprui, Înălțime 1,75 m, greutate 97 kg. Adresa persoanei: East Oxford, numărul 1804, Los Angeles. Numărul de telefon: NOrmandie 32758. Ăsta nu arde, ci frige! Caracterisiticile fizice ale grăsancei de Dot Rothstein. Oxford era pe direcția nord-sud, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]