1,049 matches
-
în țigări, îi iau și pielea de pe el, trei bune, cinci bune. O țiplă de nes e un pachet de fumat. Mie nu-mi convine să cumpăr lingura de la unul că nu știi ce-a făcut ăla cu ea. Nici castroanele. Ce să mai zic să iau de la „fetițe“... se lăcuiește aia cu toți și eu să pun botul pe lingura ei, nu m-am născut de azi, de ieri. Ăia nu pot să schimbe nimic: cearceaf, lingură, asta... farfurie, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
E grea. În sticlă de un kilogram intră mercur peste 20 de kilograme. N-am reușit. Le desfăceam șurupurile cu cheile și-n cap avea niște termometre din alea mari, groase. Și alea le spărgeam, le puneam într-o farfurie, castron sau cană și puneam în sticlă. Cum n-ați reușit să-l trageți? 20 de kilograme reușeați. Era greu. L-au găsit alții. Dar nu era ăla care se vinde la ruși, era d-ăsta alb. Roșu-i cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fac periuța, că sunt aici treizeci și ceva, cum poți să rezolvi repede în juma’ de oră - cum e gratiile, noi am făcut cerere să se dea jos, să avem acces la cambuză, un fel de depozit unde punem alimentele, castroanele, ce avem noi, un loc avem și punem lângă și hainele, să stea frumos așezate. Am făcut eu asta și fiindcă sunt ordonat, așa cum trebuie să fie o cămăruță curată, ca lucrurile să nu fie răvășite, că nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
singur loc. Am avut două vrăbii cât timp am stat singur. Am stat opt luni de zile aicea singur, până să vină și ceilalți. Puneam pâine și nu mă mișcam, că fugeau. De multe ori le-am prins jos, la castronul cu apă și a trebuit să stau în ușă. Au intrat și-n celulă. Și vorbeam cu ele din când în când. De la sifoane la Dumnezeu și afară Sifonarii, și avem și noi aici, fac lucrul ăsta pentru ca să caute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că m-a iertat, că totul e În regulă și că fac iarăși parte din familia ei. Îmbrățișarea fusese menită să mă liniștească și nimic mai mult, un răspuns pavlovian la plînsul meu. Stînd aici, În restaurant, jucîndu-mă cu un castron de salată și făcînd conversație, realizez că aș da orice, orice, să o alung pe Linda cea rece și s-o aduc Înapoi pe cea de odinioară, pe femeia pe care credeam c-o urăsc. Pe Linda de care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ați dus? Îmi apare uneori ca-n vis parcul din centrul satului care vuia de glasurile copiilor de toate vârstele, în care ne întreceam în discuții nesfârșite acompaniate de freamătul frunzelor și îndulcite de dulceața florilor multicolore, Adesea savuram un castron plin de căpșuni aromate sau cu caise dolofane furate din grădini și ascunse de bunica sau mama în tricourile noastre. Ce gust bun aveau și cum le mai împărțeam frățește când ne odihneam pe banca noastră din parc care ne
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vizită Bruno, se abținea În general să-și aducă amantele. Cumpăra mâncare de la restaurant și cinau În doi; apoi se uitau la televizor. Nu știa să joace nici un joc. Uneori Bruno, se trezea noaptea, mergea la frigider. Vărsa Într-un castron fulgi de cereale, adăuga lapte, smântână; acoperea totul cu un strat gros de zahăr. Apoi mânca. Mânca mai multe castroane, până-i venea greață. Își simțea burta grea. Îi plăcea. 9 În planul evoluției moravurilor, anul 1970 a fost marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
uitau la televizor. Nu știa să joace nici un joc. Uneori Bruno, se trezea noaptea, mergea la frigider. Vărsa Într-un castron fulgi de cereale, adăuga lapte, smântână; acoperea totul cu un strat gros de zahăr. Apoi mânca. Mânca mai multe castroane, până-i venea greață. Își simțea burta grea. Îi plăcea. 9 În planul evoluției moravurilor, anul 1970 a fost marcat de o extindere rapidă a consumului erotic, În ciuda intervențiilor unei cenzuri Încă vigilente. Comedia muzicală Hair, menită să popularizeze „eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e că... — Să crezi tu că mănânci ouă Benedict ! se rățoiește Trish la Eddie. Sunt pline de colesterol ! — Mănânc ce vreau ! protestează Eddie. Doctorul i-a prescris un regim strict. Trish trage furioasă din țigară. Și deja a mâncat un castron cu cereale de dimineață ! — Mi-era foame ! se apără Eddie. Și tu ai mâncat o brioșă cu ciocolată ! Trish cască ochii, de parcă ar fi lovit-o cu leuca. Pe obraji îi apar pete mici, roșii. Câteva clipe, pare incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din întâmplare într-una dintre cărți „Bezelele sunt foarte ușor de făcut”, am schimbat desertul, optând pentru pavlova. Până acum, toate bune. Ce mai urmează ? „Turnați compoziția întărită de bezea în formă circulară pe pergamentul de copt.” Mă uit la castronul meu. Compoziția întărită de bezea? A mea e lichidă. N-are cum să nu fie bine, îmi spun înnebunită. Trebuie să fie. Am urmat instrucțiunile. Poate că e mai solidă decât parte. Poate că în clipa în care o torn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
următoare ? spun într-un final, ridicând neputincioasă din umeri. — O să mă ajuți să curăț fasolea pentru prânz. Vorbele ei sunt atât de fără drept de apel că nu-mi pot reprima un surâs. O urmez ascultătoare în casă, iau un castron mare cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vine să cred cât de prost echipată e bucătăria mea. Oare cum am reușit vreodată să gătesc ceva ? A, da, de fapt, nici n-am gătit. Nu am nici un șorț, așa că îmi improvizez unul dintr-o cămașă veche. Nu am castron de amestecat și am uitat să-mi cumpăr, așa că folosesc un lighenaș de plastic pe care l-am primit într-un set de aromaterapie. După o oră de amestecat și de copt, am făcut o prăjitură. Trei straturi de blat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să clatin barca. O să-mi văd de moussele mele de portocale, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Da. Negare totală, asta e varianta cea mai bună. O idee mai liniștită, iau ciocolată și încep să o fărâmițez într-un castron de sticlă. — Samantha ! Cine a fost ? Trish bagă capul pe ușă. — Nimeni. Ridic privirea cu un zâmbet lipit de față. Nimeni. Ce-ar fi să vă fac o cafea și să v-o aduc în grădină ? Stai calmă. Negare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Protestatarii sunt atât de egoiști... Îi cade privirea pe blatul de bucătărie. N-ai terminat moussele încă ? Zău așa, Samantha ! Ce-ai făcut tot timpul ăsta ? — Îhm... nimic, zic înghițind în sec. Acum mă apuc de ele, doamnă Geiger. Iau castronul și încep să torn amestecul de ciocolată în pahare. Mă simt ca într-un univers paralel. Totul o să iasă la lumină. E doar o chestie de timp. Ce mă fac ? — Ai văzut protestul de afară ? îl întreabă Trish pe Eddie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de quiche? — Evident că n-o mai vrea ! spune tata iritat. Ce să facă cu o bucată de quiche ? Are bani să-și cumpere cîte milioane de quiche vrea ! Mama privește agitată pătura. — Hai, repede ! spune brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănîncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că n-o mai vrea ! spune tata iritat. Ce să facă cu o bucată de quiche ? Are bani să-și cumpere cîte milioane de quiche vrea ! Mama privește agitată pătura. — Hai, repede ! spune brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănîncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi că ai firimituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
privește agitată pătura. — Hai, repede ! spune brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănîncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi că ai firimituri În barbă ! — Și de unde naiba Îl cunoști tu pe Jack Harper ? spune Nev. — Pur și simplu... Îl cunosc. Mă colorez ușor. Am lucrat Împreună și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-l beau dintr-o sorbitură... Tu cum crezi că e mai bine? Să-l beau dintr-o sorbitură sau să-l beau pe îndelete? PARASCHIV: Nu știu. (Începe să mănânce.) Bea-l și gata... MACABEUS (Îi răstoarnă dintr-o lovitură castronul cu mâncare.): Ascultă-mă și pe mine puțin... E destul de important... Pur și simplu nu mă pot hotărâ... PARASCHIV (Adună îndârjit de pe jos.): Lasă-l pe mâine. E mai bine să-l lași pe mâine. MACABEUS: Iar mâine? Mâine îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mâncarea? Poftim, acuma ești mulțumit? Of Doamne! Uite în ce hal te-ai făcut, ai bucățele de Dante pe cap. Nici nu-ți pasă, văd. Doamne, ce motan ai putut să-mi dai! Pleosc, pleosc, face motanul, absorbit de conținutul castronului. Las’ c-am eu timp și de igienă, dragă. Și dacă mi-ai da Dante ceva mai des, poate n-aș mai reacționa așa. Propac pentru pisici obeze, tu ce părere ai, o fi o chestie așa grozavă? Aș cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de gunoi. E grozav, nu? Apoi a rupt o bucată din pâinea tubulară pe care Jake o cocea îndesând aluatul în cutii goale de fasole. Mama lui Alice și-a îndreptat atenția asupra fostelor recipiente de brânză care serveau drept castroane de supă. Presupun că și asta e tot ideea lui Jake. Alice se simțea iritată. —Haide, mamă! N-ai neapărat nevoie de porțelanuri. N-ai vrea mai bine să salvezi planeta? Cu toate că Alice știa că o planetă unde fostele recipiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a gândit Amanda cu amărăciune, poate că asta era o situație de preferat celei în care ai un soț care se prezintă în starea în care se prezentase Hugo. În scaun cu rotile, cu capul bandajat și cu un castron din aluminiu pentru vomă așezat pe genunchi. Se mai auzise de soți care să se șocheze în sala de naștere, dar Hugo era primul de care auzea Amanda, care să leșine înainte să ajungă acolo. Dar am crezut că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu s-ar fi... —....întâmplat în casa lordului Fairbourne, a mugit Hugo în timp ce asistenta Harris și-a ridicat valiza, a deschis ușa și a dispărut în noapte. Capitolul 11tc "Capitolul 11" —Crăciun fericit tuturor! Jake a așezat pe masă un castron mare de plastic cu varză de Bruxelles aburindă. Cele trei persoane așezate la masă au schimbat între ele priviri chinuite. În aer plutea o atmosferă stranie, dar care nu era generată, așa cum se temuse Alice, de cadouri. Acestea nu fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ceea ce era corect se schimbase. În ziua de Crăciun, să faci ceea ce era corect însemna să bucuri pe toată lumea și să previi apariția momentelor stânjenitoare. Din fericire, se părea că și părinții ei erau hotărâți să facă aceleași eforturi. — Ce castron frumos, a remarcat mama lui Alice uitându-se la varza de Bruxelles. Jake i-a zâmbit larg doamnei Duffield. Mă bucur că vă place. Înainte a fost partea din față a unei mașini de spălat. — Câtă istețime din partea ta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să semneze contracte care îi bagă în datorii și totul de dragul unor case în care nu merită să locuiești. —Tipu’ e chiar o rază de soare, nu-i așa? a zis Hugo supărat. Alice a luat o bucățică dintr-un castron cu chipsuri vegetale. Până în clipa aia, Hugo crezuse că era un bol cu pot-pourri. Mă întreb dacă astea sunt organice, a meditat Alice cu voce tare. —N-aș prea crede. —Grozav, a zis Alice luând încă o mână de chipsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
masă. Dar cu ei am stat de vorbă tot drumul de la gară, mie îmi era dor de tine să te văd cât mai repede. Până să fie pregătită masa, Gheorghe plecă să aducă vin din beci. - Tată, ia și un castron pentru murături! George abia așteptă să rămână cu Frusina. O îmbrățișă din nou, o mângâie, o sărută. - Dacă ai ști cât te iubesc și te doresc! zise George. - Și mie îmi era dor de tine! Abia așteptam să te văd
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]