958 matches
-
cu ce fel de moarte avea de a face și câtă durere aveam în mine. A făcut câțiva pași spre pat, haina i s-a deschis, avea o curea neagră cu o cataramă aurită, am rămas cu privirea țintuită pe catarama aceea. Bărbatul avea o figură sobră, impecabilă, părul pomădat pieptănat spre spate pe capul rotund, privirea înghițită de lentilele negre și gura, o tăietură imobilă pe chip. O privea pe Italia și o cântărea din ochi. Era frumoasă Italia. Perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nimic. Ultimul lucru pe care l-am mângâiat din ea a fost o gleznă. Apoi au pus capacul. Am plecat. Nu aveam nici puterea, nici cheful să șofez, urma să călătoresc lângă bărbatul acela tăcut, care avea o curea cu catarama aurită strânsă peste stomac. Am închis mașina și m-am îndreptat către mașina funerară. Înainte de a se urca, omul și-a scos haina și a agățăt-o în spate, de un cârlig fixat pe țapițerie, lângă geamul care ne despărțea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
șchiopului cu ciuful lui de păr blond, ca o ceapă dezgropată și abandonată pe un strat. Fraternul om de la pompe funebre parea să se simtă în pace cu sine însuși, își terminase treaba până la apus. Pe burtă, împreună cu respirația, vibra catarama aurită a curelei sale. Fusese o zi lungă. Aruncă o privire în sus, precisă ca o tăietură de cuțit, transversală ca un zbor: da, întunericul l-ar fi despăgubit. Italia era în pământ, și pământul trecuse prin mâinile mele, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
strâns, reuși să prindă creatura fără s-o rănească. Făcu totul cu o abilitate și o precizie care dezmințeau total reputația sa de neîndemânatic. Când desfăcu degetele ca să vadă ce prinsese, se Întrebă timp Îndelungat dacă era cercelul Annettei, vreo cataramă de-a Ninei, o piesă de la una din jucăriile lui Dimi sau un buton de argint de la manșeta tatălui său. După o scurtă deliberare, optă pentru ultima variantă. Totuși un oarecare dubiu rămase. Intrând În bucătărie, deschise frigiderul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sclipirea focului. Era o tânără durdulie, cu trăsături plăcute, În vârstă de treizeci și trei de ani, cu un cap mai Înaltă decât Burgess Noakes, spre marele ei regret. — Gastrita, spuse Minnie. — Ce? — Gastrita! repetă ea. — A, zise Burgess, Închizând cu zgomot catarama centurii. Toată fletcherizarea aia i-a venit de hac. În urmă cu zece ani, Henry James se convertise la doctrina unui dietetician american, doctorul Horace Fletcher, care recomanda ca fiecare gură de hrană să fie strivită și mestecată până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
eu n-am pomenit nimic despre așa ceva! Verificați-vă centura de siguranță, domnule. Suntem gata de apuntare. BARNES Suprafața de apuntare, marcată cu vopsea roșie, crescu În dimensiuni și alunecă sub ei, În timp ce elicopterul cobora pe punte. Norman bâjbâia după catarama centurii de siguranță, În timp ce un bărbat Îmbrăcat În uniforma marinei americane se apropie În fugă și-i deschise ușa. — Doctorul Johnson? Norman Johnson? — Da. Aveți vreun bagaj, domnule? — Numai asta, spuse Norman, trăgând din spate o geantă diplomat. Ofițerul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tare. Fusese Înghețat, dar nu În asemenea măsură Încât să-i fie afectat sistemul nervos central. Își revenea repede. Auzi pocniturile stației radio: — N-ai să ajungi la mine, Norman! Se ridică În picioare și Își puse centura, Încheindu-și cataramele. — Norman! Nu-i răspunse. Acum aproape că se Încălzise și se simțea destul de bine. — Norman! Sunt Înconjurată de explozibil! Dacă te apropii de mine, bucăți te fac! Ai să mori, Norman! N-ai să ajungi la mine! Dar Norman nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
James. Sentimentul de umilință a apărut treptat. S-a insinuat tiptil, iar într-o zi m-am trezit cu el instalat, rânjindu-mi. „Salut“, mi-a spus el plin de bonomie și familiaritate, de parc-am fi fost prieteni la cataramă. „Îți mai aduci aminte de mine? Sunt sigur că prietena mea, Gelozia, nu mai are nevoie de nici o prezentare“. Nu-mi vine să cred că mi-au trebuit trei săptămâni ca să încep să fiu geloasă. Întotdeauna am crezut că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unchiu’. Moștenirea constă Într-o nevinovată rețea de bordeluri. Nevinovată dar curioasă, Vanessa vizitează cu aparatul foto japonez cîteva astfel de lăcașuri de cultură indiană, privește, pozează, scapă, se scîrbește fiind pură, fuge cu camioneta-n munți, se-mprietenește la cataramă din lipsă de imaginație cu o altă europeană, ce o inițiază În arta unui lesbianism destul de limbut, și pînă la urmă se Întoarce acasă, tot cu avionul, dar Îngîndurată. Olivia Pascal interpretează sau ce face ea acolo, cu evident efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
m-am enervat, fac zilnic plimbări cu autocarul, și cei mai neajutorați sînt spălați cu ajutorul ultimei achiziții a doctorului Malbrin, directorul, o impresionantă mașinărie adusă din Anglia cu telecomandă care Îi ia după ce sînt fixați În niște chingi solide cu catarame ca de parașută, Îi bagă-n cadă, Îi scoate, de nenumărate ori, totul e automat, Îi Înmoaie, săpunește, stoarce, și după ce ne-a demonstrat cu nespusă mulțumire cum funcționează albaluxul, Malbrin ne-a condus, pe Mașa și pe mine, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
una din zile, când, neputându-se împotrivi, precum se frânge-un val izbit de-acel ce-ncontra-i vine, se lăsase cuprinsă de starea de agitație și fior, o străbătuse un gând și răscolise în niște cufere vechi, prăfuite, cu catarame de metal înverzite de vreme, îngrămădite în al doilea vestibul al apartamentului, cu intrarea dinspre afară de mult blocată. Și-a dat seama ce caută după ce începuse să caute. Nu, își zicea, oricât ar încerca să mai nege, adevărul este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cutie de pantofi legată cu elastic și s-a lansat pe ușă afară. Am deschis-o rapid. Înăuntru era o pereche de sandale Jimmy Choos cu toc, cu breteluțe din păr de cămilă care porneau În toate direcțiile și cu catarame dispuse delicat În mijloc, sandale care valorau probabil În jur de vreo opt sute de dolari. La naiba! Trebuia să le Încalț. Mi-am smuls din picioare adidașii și șosete Îmbibate de transpirație și am azvârlit totul sub biroul meu. Piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
naiba! Trebuia să le Încalț. Mi-am smuls din picioare adidașii și șosete Îmbibate de transpirație și am azvârlit totul sub biroul meu. Piciorul drept a intrat ușor, dar nu reușeam sub nici o formă să deschid cu unghiile mele scurte catarama de la cea stângă, până când - gata! am reușit să o descleștez ușor, mi-am strecurat piciorul, iar bretelele au Început imediat să-mi intre În carnea deja umflată. Câteva secunde mai târziu am Închis catarama și mi-am reluat poziția verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să deschid cu unghiile mele scurte catarama de la cea stângă, până când - gata! am reușit să o descleștez ușor, mi-am strecurat piciorul, iar bretelele au Început imediat să-mi intre În carnea deja umflată. Câteva secunde mai târziu am Închis catarama și mi-am reluat poziția verticală În scaun exact În clipa În care Miranda intra pe ușă. Înghețată. Rămăsesem Înghețată locului, iar mintea Îmi lucra suficient de rapid ca să-mi dau seama cât de ridicol arătam, dar nu suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acolo, Încremenită În scaun. Ochii ei, de un albastru strălucitor, s-au mișcat de sus până jos și dintr-o parte În cealaltă, peste bluza mea albă, peste fusta roșie mini din catifea reiată de la Gap, sandalele Jimmy Choo cu cataramele de-acum prinse. Am simțit cum Îmi examinează fiecare centimetru: piele, păr, haine, ochii i se mișcau repede, dar fața Îi rămânea imobilă. S-a aplecat Încă mai mult, până ce fața i-a ajuns la treizeci de centimetri de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a dat din cap și și‑a șters ochelarii de tricou. Îmi plăcea la nebunie când făcea asta. — Du‑te cu ai tăi. Îi dau eu telefon. M‑am Întrebat dacă era bine sau nu că tata se Împrietenise la cataramă cu noul meu (designeră portar, cu omul care avea, În chip inevitabil, să Îmi cunoască fiecare aspect al vieții particulare. Holul arăta cam retro, dar decent altminteri. Era construit dintr‑un soi de piatră de culoare deschisă, iar În fața lifturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la rând, m‑am lăudat eu, Încântată că pot să‑i prelungesc suspansul. De trei ori, ca să vezi! Asta Înseamnă, cred, că suntem cele mai bune prietene din lume. Cine ar fi crezut? Andrea Sachs și Miranda Priestly, prietene la cataramă. — Andrea, ce a spus? — Păi, vrea să i se confirme ora de la coafor și cosmeticiană, pentru că nouăzeci și cinci la sută nu pare a fi un procent satisfăcător pentru ea. A, da, și a zis ceva despre intervievatul unor fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Închid telefonul. — Andrea! Sunt Îngrijorată. Spune‑mi ce ai făcut. — Păi, stai să vedem. În timpul meu liber, mi‑am făcut vreo jumătate de duzină de masaje, două tratamente cosmetice și câteva manichiuri. Miranda și cu mine ne‑am Împrietenit la cataramă pe durata acestor tratamente. E foarte plăcut. Ea se străduiește din răsputeri să nu‑mi ceară prea multe, zice că vrea ca eu să mă bucur de Paris, dat fiind că e așa un oraș nemaipomenit și că am norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
v-au Înconjurat pe dumneavoastră, același Început În viață - poate că situația ar fi fost alta. S-a dus la domnul Mundy pentru că a simțit că n-are unde altundeva să se ducă. Unde erați dumneavoastră atunci? SÎnteți prieten la cataramă cu el, unde erați? Fraser Își Întoarse privirea, Își coborî pipa, o răsuci printre degete, dar nu răspunse. — Oricum, continuă ea pe un ton mai liniștit, acum nu mai contează. Dar nu mă pot abține să nu mă gîndesc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mașină de gătit cu gaz defectă. Se aplecase să pună un chibrit sub ceainic, și totul sărise În aer. Piciorul artificial Îi fusese smuls și zburase Împreună cu toate celelalte; se uitară În jur și-l găsiră atîrnînd de una dintre catarame de cîrligul unui tablou. Mickey i-l dădu dezgustată. — De parcă n-ar fi suficiente bubuituri prin jur, mai trebuia să provoci și tu una. Nu vroiam decît să-mi fac un ceai, zise el, Încă tușind. Un om are dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
36? mă Întreabă Momo neîncrezătoare. —Nu, tu porți. Dar nu pot să... Douăzeci de minute mai târziu, stăteam la casă cu patru cutii. Puse În situația de a alege Între pantofii cu tocuri cafea cu lapte și cei bleumarin cu cataramă, am ales ambele perechi. Apoi am mai luat și pantofii negri cu toc cui pentru că erau prea frumoși ca să nu-i ai și cizmele de culoarea caramelei, care au fost un chilipir. — Îmi plac mult cei negri, spune ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu desăvârșire periculoase și plictisitoare, convingerea ei fermă fiind aceea că toată lumea ar trebui să citească US Weekly și să urmărească numai Canalul E! Mamele noastre făceau parte din elita WASP1 a Philadelphiei și fuseseră, în anii ’70, prietene la cataramă. Eu am copilărit în Anglia, pentru că tatăl meu este englez și, dacă ar fi să mă iau după mama, totul este „mai bun“ în Anglia. Din nefericire, în Anglia nu găsești moștenitoare de magazine universale, iar mama dorea cu ardoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am îndepărtat de hărmălaia petrecerii, am sunat-o pe Julie de pe mobil. Voiam să-mi omor timpul cumva în timp ce mă calmam. —Bună, Julie, frumușica mea. Mă distrez de minune. —De-aia plângi ca o poșetă Balenciaga care și-a pierdut catarama? mă întrebă ea. Ce s-a-ntâmplat? I-am explicat că n-am fost în viața mea mai fericită, că pretutindeni vezi doar martini cu mere și că Simfonia Deserturilor de la Le Cirque e de-a dreptul delicioasă. O sunasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o fustă albă mini și o bluză stacojie. Părul ei lung, blond era strâns într-o coadă de cal. Are un stil băiețesc care o prinde de minune, fapt care o bagă în draci pe Jolene, deși sunt prietene la cataramă de când lumea. Câteodată mă gândesc că Lara este cea mai bună prietenă a lui Jolene pentru că nu-i iese niciodată din cuvânt. M-am așezat și am comandat un Pellegrino și o salată. Jolene se comporta ca o persoană sărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai pot să-i port acolo, când erau încă și mai potriviți aici. Du Cap-ul (toată lumea îi zice așa) este o șansă imensă în lumea modei. Era locul ideal pentru un costum de baie alb, din două piese, cu catarame argintii la șolduri. Am înaintat agale prin bar și am ieșit la piscina situată pe o margine de stâncă, deasupra oceanului. Tocmai voiam să mă așez pe un scaun, când cineva m-a strigat „Hei, aici!“ Era Jazz Conassey. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]