2,183 matches
-
problema acestei etici religioase care a dat coloana vertebrală a rezistenței anticomuniste În Polonia, Cehoslovacia și Ungaria. Aș vedea latura religioasă În România și Rusia, rezistența Rugului aprins, de pildă, ca o luptă Împotriva satanizării... Corin Braga: Același este cazul catolicismului În Polonia... Marius Jucan: Exact. E de remarcat că În jurnalele domnului Zaciu, adevărate comentarii de morală cotidiană, există această Împotrivire surdă la satanizare, deși autorul semnalează mai degrabă triumful satanizării În România, sugerând extincția, cu ton amar, funebru, deloc
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu le considerăm veridice. Augustin însuși împreună cu colaboratorii săi cei mai apropiați trebuie să fi fost afectați; și, mai cu seamă, cum se întâmplă întotdeauna în astfel de cazuri, erau expuși violențelor cei ce abandonaseră donatismul pentru a adera la catolicismul ortodox. Răspunsul oficial a fost o serie de măsuri polițienești instituite în 405; printre alte măsuri coercitive a fost luată și aceea de a restitui catolicilor orice proprietate ecleziastică aflată în posesia schismaticilor. Agustin a adăugat acestor măsuri impuse de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
obținuse un succes notabil disociindu-se de poziția extremistă a lui Celestius. De aceea, a fost reabilitat de un conciliu ținut la Diospoli la sfârșitul lui 415 și a fost apărat de mai mulți episcopi din Orient. La Diospoli, apărarea catolicismului ortodox fusese încredințată unor persoane mai puțin abile și mai puțin înzestrate decât Augustin; cu câteva luni înainte, tot în 415, un sinod ținut la Ierusalim respinsese considerațiile antipelagiene ale lui Orosius, trimis de Augustin la Ieronim. Pelagius a reluat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Guntiges, un funcționar got al Imperiului de Răsărit. Când Iordanes a început însă acea muncă de prescurtare, era cunoscut deja ca scriitor, iar activitatea sa se desfășoară înainte de 550; după aceea, s-ar fi convertit (la viața monastică sau la catolicism, pentru că era arian: nu se știe precis). Așadar, Iordanes începuse să scrie o Cronică prescurtată (Abbreviatio Chronicorum), adică o trecere rapidă prin întreaga istorie universală; și-a întrerupt munca pentru a se dedica rezumării Istoriei goților a lui Cassiodor a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britania, locuită încă de anglii păgâni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie pare astăzi imperfectă, pentru că papa ar fi făcut poate prea multe concesii, ar fi atenuat prea mult opoziția dintre idolatrie și catolicism, stimulând implicit persistența anumitor obiceiuri păgâne, mai ales în domeniul dreptului familial. Acest lucru e în contrast cu duritatea cu care i-a tratat pe păgânii care se găseau în interiorul granițelor imperiului; față de evrei, în schimb, el s-a arătat relativ tolerant
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tot ansamblul format din aceste opere i se datorează lui Grigorie. b) Operele de exegeză ale lui Grigorie Activitatea lui Grigorie din acest domeniu a fost deseori subapreciată de cercetători (Harnack a inventat pentru el obtuza definiție Vulgärkatholizismus, adică de „catolicism vulgar, umil”), în timp ce în vremurile noastre doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse când Grigorie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
neîncetată decădere: aflat aproape în întregime sub controlul oamenilor Bisericii, acesta nu cultivă oricum literele, așa cum se întâmplase în secolul precedent, și chiar scriitorii creștini nu au avut nici un contact cu alte regiuni din zona Mediteranei. Convertindu-se curând la catolicism (regele lor, Clovis, a fost lăudat apoi pentru credința sa), francii au implicat și Biserica locală în gestiunea puterii, iar aceasta a decăzut și a cunoscut o notabilă degradare a organizării sale și a propriilor moravuri. Cezar de Arles ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
informează în această privință Ennodius care i-a fost prieten. Avitus devine așadar cel mai prestigios episcop din regatul burgunzilor care erau încă arieni; a fost permanent în conflict cu Gundobald, regele acestora, și a reușit să-l convertească la catolicism pe urmașul la tron, Sigismund, menținând tot timpul strânse raporturi cu papa. A condus un conciliu local organizat în Galia care, în 517, a consfințit convertirea burgunzilor. A murit la puțin timp după aceea, în 518. a) Epistolarul Așadar, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în epoca dinainte, Avitus s-a dedicat genului epistolar și a scris 86 de scrisori pe care le-a trimis unor personaje ilustre din Galia, principalilor nobili franci și chiar regelui Clovis care chiar în acea perioadă se converteau la catolicism; a mai scris unor senatori romani și împăratului Anastasius. Modelul pe care Avitus și l-a ales pentru scrierile sale literare a fost Sydonius Apolinaire care se bucura de mare faimă în Galia și era considerat, în dubla sa calitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
medievale. Literații din regatul romano-vizigot sunt preocupați în secolul al șaselea mai ales de religie și morală spre deosebire de ceea ce s-a putut constata în Africa sau Italia. În cercurile hispano-creștine era resimțită ca o urgență de prim ordin convertirea la catolicism atât a vizigoților înșiși cât și a populațiilor păgâne care mai trăiau încă în acea regiune, ori, în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice, cum s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice, cum s-a întâmplat când regele Leovigild, arian, a trebuit să-l înfrunte pe fiul său, Ermenegild, convertit la catolicism, care se revoltase împotriva lui. Momentul era foarte periculos pentru regatul vizigot, având în vedere și vecinătatea cu bizantinii care cuceriseră o mică parte din Spania de sud-est; era ușor de presupus că revolta lui Ermenegild fusese organizată în înțelegere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Cartagena, fratele mai mare al faimosului Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a vizigoților. Într-adevăr, el a fost sufletul conciliului din Toledo care a consfințit trecerea lor la catolicism ca urmare a convertirii regelui Reccared, în 589. Leandru fusese și la Constantinopol în 582 unde îl cunoscuse pe Grigorie care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel Mare găsim și unele adresate lui Leandru căruia acesta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
existat și autori de cronici: de exemplu, Ioan din Biclarus, episcop de Gerona din 592 până în 621. Era un got de religie catolică, educat la Constantinopol; întors în Spania, a asistat la luptele care au dus la convertirea goților la catolicism. A scris o Cronică prin care continuă opera lui Victor din Tunnuna ajungând până în al patrulea an al domniei lui Reccared, adică se întinde din 567 până în 590; această Cronică este foarte interesantă pentru că prezintă întâmplările din Spania din perioada
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și bizantini, între arieni și catolici: narațiunea lui Ioan se focalizează asupra evenimentelor din regiunea sa, asupra războaielor purtate de regele Leovigild pentru a recuceri Spania de la bizantini și asupra conflictelor dintre Leovigild și fiul său, Ermenegild, care, convertit la catolicism, se răsculase contra regelui. După aceea, urmează povestirea convertirii lui Reccared la catolicism, fără ca lucrul acesta să implice și condamnarea lui Leovigild care, totuși, tocmai pentru acel motiv se luptase cu fiul său rebel și îl întemnițase. Așadar, Cronica prezintă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din regiunea sa, asupra războaielor purtate de regele Leovigild pentru a recuceri Spania de la bizantini și asupra conflictelor dintre Leovigild și fiul său, Ermenegild, care, convertit la catolicism, se răsculase contra regelui. După aceea, urmează povestirea convertirii lui Reccared la catolicism, fără ca lucrul acesta să implice și condamnarea lui Leovigild care, totuși, tocmai pentru acel motiv se luptase cu fiul său rebel și îl întemnițase. Așadar, Cronica prezintă evenimentele din Spania, dar povestitorul rămâne întotdeauna loial față de dinastia domnitoare. Amintim și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sevilia, în preajma rebelului Atanagild. De aceea, încă de tânăr, Isidor a trăit experiențele sângeroase din timpul războiului dintre vizigoți și bizantini, între 568 și 586, și din timpul conflictului dintre regele arian Leovigild și fiul său Ermenegild care, convertit la catolicism, se răsculase împotriva tatălui care l-a asediat apoi și l-a învins la Sevilia în 583; doi ani mai târziu, Ermenegild, redus la condiția de simplu cetățean, este asasinat de regele Sisbert la Tarracona. De altfel, Leandru, a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Între timp, Isidor își începuse formația culturală sub îndrumarea lui Leandru, fratele său mai mare, și a fost impresionat probabil de acel episod crucial din istoria Spaniei marcat de renunțarea lui Reccared la arianism și de proclamarea convertirii goților la catolicism în 587-589 în cadrul conciliului de la Toledo. În 599, Isidor ocupă scaunul episcopal al Seviliei, ca succesor al fratelui său Leandru, și rămâne aici până la sfârșitul vieții (anul 636), bucurându-se de prietenia și de stima regilor vizigoți. Sigur de autoritatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rămâne aici până la sfârșitul vieții (anul 636), bucurându-se de prietenia și de stima regilor vizigoți. Sigur de autoritatea sa, organizează al doilea conciliu provincial de la Sevilia în 619 și conduce marele conciliu de la Toledo din 633. Convertirea goților la catolicism a fost, nu încape nici o îndoială, un eveniment cu o semnificație majoră pentru istoria Spaniei, a catolicilor din acea țară și a lui Isidor însuși: era nevoie, așadar, de eforturi pentru reeducarea culturală (în sensul cel mai amplu al termenilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la un asemenea grad de integrare politică, socială și culturală. Așadar, din acest punct de vedere, Spania este laboratorul noii societăți creștine așa cum o cunoaștem în Evul Mediu timpuriu și apoi în lumea modernă occidentală condusă de regii însuflețiți de catolicism... o societate pământească din care fuseseră eliminați, pe cât era posibil, dușmanii cetății cerești către care această societate, prin vocație, trebuie să-i conducă pe toți membrii săi”. a) Activitatea literară Așa cum am spus, Isidor a fost mai ales un erudit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până în 515, căreia i se adaugă istoriile unor popoare cum sunt Istoria goților, Istoria vandalilor, Istoria suevilor (Historia Gothorum, Vandalorum, Sueborum). Istoria goților este fundamentală pentru reconstituirea istoriei Spaniei și a ultimelor evenimente care au dus la convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă în 619 și alta, mai lungă, în 625. Însă opera sa profană cea mai importantă care i-a adus și cea mai mare faimă este o vastă enciclopedie, Originile (Origines
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
populară, Sibiu, 1911; Anuar pedagogic, Sibiu, 1913; Viața și organizația bisericească și școlară în Transilvania și Ungaria, București, 1915; Din istoria literaturii didactice românești, I-III, București, 1916; ed. îngr. Octav Păun și Vasile Popeangă, introd. Vasile Popeangă, București, 1975; Catolicismul unguresc în Transilvania și politica religioasă a statului român, Cluj, 1924; Astra. Evoluția istorică a secțiunilor literare și științifice ale Astrei, Sibiu, 1925; Cu gândul la Basarabia, Arad, 1926; De la Basarabia rusească la Basarabia românească, I, Vălenii de Munte, 1926
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
pedagogice, București, 1927; Trei ani pe frontul basarabean, Chișinău, 1927; ed. îngr. Marian Radu, București, 1996; Ardealul în Basarabia, Cluj, 1928; Universitatea Daciei Superioare, București, 1929; ed. Cluj-Napoca, 2001; Contribuții la istoria poeziei noastre populare și culte, București, 1934; Acțiunea catolicismului și a Sfântului Scaun în România întregită, Cluj, 1934; La o răscruce a vieții mele. Un bilanț și o mărturisire, București, 1938; Prolegomena la o educație românească, București, 1940; Politica religioasă și minoritară a României, Cluj, 1940; Puncte cardinale pentru
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
zece ani, în Franța, mai întâi la École „Sainte Anne” din Paris, apoi la o școală navală din Jersey, pe care o va absolvi în 1900. În această perioadă este înfiat de unchiul său Grigore Ghyka și se convertește la catolicism. Întors în țară, se înrolează în Marina Română; pleacă din nou în Franța și își reia studiile la École Supériore d’Électricité (1905); numit profesor la Școala Navală din Constanța în toamna anului 1905, renunță la cariera militară. În 1909
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
documentelor de istorie din Biblioteca Academiei Române. În 1898 își însoțește fratele, numit secretar de legație, la Roma. Aici ia parte la liturghiile catolice și, în 1902, cardinalul Mathieu, arhiepiscop de Toulouse, îi primește profesiunea de credință. G. nu considera „asumarea catolicismului ca pe o rupere de origini”: „Nu sunt ceea ce se numește un convertit. Nu m-am convertit. Catolic cu spiritul și cu inima, a trebuit să aștept ca să-mi fie dată ocazia să intru oficial pe poarta cea mare. Asta
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
care «Roma» să nu fi informat la timp pe cetitorii săi.” Dacă în primii ani publicația și-a menținut preocupările într-un perimetru strict cultural, pe măsură ce fascismul italian ia amploare, intruziunile politice sunt tot mai evidente. Ramiro Ortiz publică studiul Catolicism și fascism (2/1927), pentru ca peste doi ani să se facă elogiul lui Benito Mussolini. Încep să se publice fragmente din discursurile Ducelui, iar în articole traduse, precum Statul fascist și Originile și doctrina fascismului de Giovanni Gentile, se condamnă
ROMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289298_a_290627]