4,021 matches
-
ca rezervă la dispoziția sa, urmând ca sectorul Jiu să fie apărat doar de 6 batalioane. Planul a fost anulat de declanșarea ofensivei germane astfel încât lupta a fost dată de forțele acestei divizii: 17 batalioane de infanterie, 2 escadroane de cavalerie și 15 baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un foc, întregul detașament Homoriceanu
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
ea a fost doar o înfrângere tactică, deoarece Puterile Centrale nu și-au atins obiectivul strategic de a scoate România din război. Guvernul și curtea regală română s-au retras la Iași. Bucureștiul a fost ocupat pe 6 decembrie de cavaleria germană. Numai vremea și drumurile proaste au salvat o bună parte a armatei române de la încercuire sau distrugere. Totuși, peste 150.000 de soldați români fuseseră capturati. Rușii au fost forțați să trimită întăriri masive pe fontul românesc pentru a
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
2 Călărași. Pentru această bătălie Armata 2 a avut la dispoziție un total de 56 de batalioane, 14 escadroane, 258 de tunuri și 50 000 de oameni. Pe timpul desfășurării bătăliei au mai fost primite ca sprijin sau întărire Divizia 1 Cavalerie, Brigada 2 Călărași, Brigada de Grăniceri și Batalionul 17 Pionieri. Bătălia a început cu o puternică pregătire de artilerie pe durata a două zile, 9/22-10/23 iulie 1917. În dimineața zilei de 11/24 iulie, a fost declanșat atacul
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
acțiunilor ofensivei pentru rectificarea frontului în vederea trecerii la defensivă. Operațiile ofensive vor fi continuate cu succes în zilele de13/26-14/27 iulie pe tot frontul Armatei, conducând la desființarea Grupului general Ruiz și încorporarea Diviziilor 218 Infanterie germană și 1 Cavalerie austro-ungară, în cadrul Grupului Gerock. Ofensiva Armatei 2 a fost oprită de Marele Cartier General în seara zilei de 14/27 iulie 1917. Armata primea ca înapoi Diviziile 7 și 12 Infanterie concomitent cu o nouă misiune de luptă: apărarea văii
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
era compus din Corpul 8 Armată - format din Diviziile 70 Honvezi, 117 Infanterie germană și 71 Infanterie austro-ungară, dispus între valea Dofteanei și Măgura Cașin și Gruparea Haber - formată din unități și subunități din Brigada 8 Munte austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară, Divizia 37 Honvezi etc. dispusă între Măgura Cașin și Irești. În fața lor se aflau forțele Armatei 2 române formate din Corpul IV Armată (Diviziile 6, 7 și 8 Infanterie), comandat de generalul de divizie Gheorghe Văleanu, ocupând fâșia dintre
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
ceară ajutor de la chinezi. Guvernatorul local din Liaodong a răspuns în cele din urmă cererii de ajutor pentru a captura Pyeongyang din partea regelui Seonjo, trimițănd o mică armată formată din 5000 de soldați conduși de Zu Chengxun. Această forță de cavalerie a înaintat aproape fără obstacole și a intret în Pyeongyang dar a fost înfrântă prompt și decisiv de trupele japoneze din oraș. Unul dintre generalii de la comandă, Shi Ru, a fost ucis în această operațiune. În a doua jumătate a
Invaziile japoneze în Coreea () [Corola-website/Science/333046_a_334375]
-
să captureze orașul Kortrijk. Apoi, s-a confruntat cu armata flamandă în bătălia pintenilor de aur (la Courtrai). Infanteria sa a avansat cu succes împotriva flamanzilor (care erau în principal miliții orășenești), însă a ordonat apoi retragerea, pentru a permite cavaleriei să desăvârșească victoria. Însă având de a face cu un teren mlăștinos, cavalerii săi nu au izbutit să dea lovitura zidului de scuturi făcut de flamanzi, drept pentru care ei au fost zdrobiți și măcelăriți. Robert a condus o parte
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]
-
și regina Mary, țarul Nicolae al II-lea. La anunțarea logodnei sale cu prințesa Victoria Louise, în februarie 1913, prințul Ernest Augustus a făcut un jurământ de loialitate față de împăratul german și a acceptat comanda cu rangul de căpitan de cavalerie și comandant de companie la husari Zieten, un regiment al armatei prusace în care bunicul său George al V-lea de Hanovra și străbunicul său (Ernest Ausust I) au fost colonei. La 27 octombrie 1913, Ducele de Cumberland a renunțat
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
din consiliului de război, si a ordonat că aripa stînga să forțeze o înaintare spre cetate. În pofida unui puternic foc de artilerie a atacat pozițiile otomane, moment în care sultanul Mustafa al II-lea a decis un contratac rapid al cavaleriei reușind o respingere a atacului Imperial, si astfel batalioanele imperiale au suferit mari pierderi. Numai intervenția cavaleriei imperiale a reușit să restabilească echilibrul și să salveze situația. Lupta s-a terminat odată cu lăsarea întunericului, iar a doua zi dimineață deși
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
unui puternic foc de artilerie a atacat pozițiile otomane, moment în care sultanul Mustafa al II-lea a decis un contratac rapid al cavaleriei reușind o respingere a atacului Imperial, si astfel batalioanele imperiale au suferit mari pierderi. Numai intervenția cavaleriei imperiale a reușit să restabilească echilibrul și să salveze situația. Lupta s-a terminat odată cu lăsarea întunericului, iar a doua zi dimineață deși taberele erau poziționate una în fața celeilalte, nici una din tabere nu a lansat un atac. Bătălia nu a
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
formată din 4.200 de pedeștri și 300 călăreți. Bărbații cei mai bogați formau unitățile "equites" și erau împărțiți în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites", este probabil că soldații din cavaleria romană luptau în formație strânsă și aveau în dotare lance, spadă, coif, platoșă și un scut circular. Soldații pedeștri ai legiunii aveau rosturi diferite, însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
spadă, coif, platoșă și un scut circular. Soldații pedeștri ai legiunii aveau rosturi diferite, însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani suficienți pentru a fi recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria ușoară, alături de soldații prea tineri ca să lupte în prima linie. Fiecare velites era echipat cu scut rotund, sulițe ușoare și spadă (cel puțin de la mijlocul secolului II î.H.). Unii dintre velites purtau coifuri. Aceștia erau în număr de 1
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
ala era comandată de către trei prefecți.În această perioadă, într-un mod particular, s-a dezvoltat și sistemul de apărare al taberelor. Locul unde se așeza armata, chiar și pentru o noapte, era transformat într-o fortăreață. În sistemul manipular, cavaleria avea în continuare un loc secundar. Despre armele soldaților, ne-au rămas informații importante de la Polybius. Acesta spunea că fiecare hastatus și principes aveau două sulițe. Acestea erau faimosele pila. Un pilum era format dintr-o vergea de lemn și
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
000 de cavaleriști. În fruntea armatei romane fiind Lucius Aemilius Paulus și Marcus Terentius Varro. Hannibal a reușit să captureze proviziile de grâne destinate armatei romane. Bătălia a început la 2 august 216 î.H. Știind că Hannibal avea o cavalerie superioară, romanii au ales un câmp de bătălie îngust, dorind să-și protejeze flancurile împotriva unui atac prin învăluire al cavaleriei inamice. Bătălia trebuia să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
de grâne destinate armatei romane. Bătălia a început la 2 august 216 î.H. Știind că Hannibal avea o cavalerie superioară, romanii au ales un câmp de bătălie îngust, dorind să-și protejeze flancurile împotriva unui atac prin învăluire al cavaleriei inamice. Bătălia trebuia să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
de bătălie îngust, dorind să-și protejeze flancurile împotriva unui atac prin învăluire al cavaleriei inamice. Bătălia trebuia să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
-și protejeze flancurile împotriva unui atac prin învăluire al cavaleriei inamice. Bătălia trebuia să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din dispozitiv, devenind o gloată enormă. Această gloată a fost atacată de libieni, iar galii și spaniolii s-au
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din dispozitiv, devenind o gloată enormă. Această gloată a fost atacată de libieni, iar galii și spaniolii s-au regrupat. Hasdrubal(fratele lui Hannibal), a
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din dispozitiv, devenind o gloată enormă. Această gloată a fost atacată de libieni, iar galii și spaniolii s-au regrupat. Hasdrubal(fratele lui Hannibal), a atacat din spate cavaleria romană, același lucru făcând și cu infanteria. Armata romană a fost încercuită și distrusă complet. Au murit pe 45.000 de soldați și probabil 18.700 au fost luați prizonieri, în timp ce în tabăra cartagineză au murit doar aproximativ 8.000
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
pe 45.000 de soldați și probabil 18.700 au fost luați prizonieri, în timp ce în tabăra cartagineză au murit doar aproximativ 8.000 de soldați. Hannibal a acordat trupelor o binevenită odihnă. Titus Livius scria că Maharbal(posibil comandant al cavaleriei punice) i-ar fi spus lui Hannibal: Într-adevăr zeii nu-i pot da chiar totul unui singur muritor. Tu știi ca nimeni altul să căștigi o bătălie, dar nu știi să o și folosești”. Tot Livius spunea că întârzierea
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
în care călătorește în Chile, Belize și țări din Africa. Între 2001 și 2005 studiază la Universitatea St. Andrews, obținând o diplomă în geografie. După facultate, Prințul William se înrolează în armată. În 2006 este numit locotenent în regimentul de cavalerie Blues and Royals, unde activează alături de fratele său, iar doi ani mai târziu își obține brevetul de aviator după terminarea antrenamentului la Colegiul Royal Air Force din Cranwell. În 2008 se antrenează câteva luni și în cadrul Marinei Regale, iar din 2009
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
grele pentru a putea fi purtate. Auxiliarii romani - mulți dintre ei germanici - dezertează, iar Arminius, întrezărind victoria, se apropie pentru a începe măcelul. Temându-se să nu fie prinși, Varus și ofițerii superiori se sinucid, și doar câteva contingente de cavalerie, conduse de Vala Numonis, reușesc să-și asigure prin luptă grea drumul spre libertate. Două dintre legiuni își pierd vulturii și grosul coloanei romane - probabil 20.000 de soldați, femei și copii - este fie măcelărit, fie capturat pentru a fi
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
la corp, Alexandr a ordonat flancurilor din dreapta și stânga de arcași să intre în luptă. Cavalerii în acel timp erau epuizați de lupta continuă de pe suprafața alunecoasă a lacului. Cruciații au pornit în retragere în dezordine pe gheață, și apariția cavaleriei ruse odihnită, i-au obligat să fugă pentru a scăpa cu viață. În cazul în care cavaleri au încercat să se mobilizeze în cealaltă parte a lacului, gheața subțire a început să cedeze sub greutatea armurii lor și mulți cavaleri
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
Finlanda împotriva vecinilor săi. Prima bulă menționează în mod explicit Rusia. Regatele Suediei, Danemarcei și Ordinul teutonic au constituit o alianță în iunie 1238, sub auspiciile regelui danez Valdemar al II-lea. Ei au adunat cea mai mare forță de cavalerie din Occident din acel timp. Un alt punct menționat de Ujankov este un tratat în 1243 între Novgorod și Ordinul teutonic, în care cavalerii au abandonat toate pretențiile la teritoriile rusești. Ujankov subliniază, de asemenea, cu privire la scara de luptă, că
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]