1,171 matches
-
de orice bănuială de feminitate. Nu ne-am dus în Cișmigiu, ci în parcul Izvor, evitând privirile indiscrete. Stăteam cu ochii pironiți pe Casa Poporului și mă gândeam că trăiesc în singura capitală cu un cavou imens în centru. Un cavou public și luxos, în care ai fi putut înghesui viii și morții României și ai Coreei la un loc și tot ar mai fi rămas spațiu pentru un depou de autobuze. Adelina însă nu tăcea de loc. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avusese! Intrarăm pe poarta cu turn monumental a cimitirului Pielea și osu’. Ne-am îndreptat spre capela ale cărei ziduri îl protejau, dar îl și înghițeau pe bietul Gicu. Din mers, am aruncat o privire terifiată către ușile deschise ale cavoului. Se făceau ultimele pregătiri pentru primirea noului locatar: mătușa Mizi fusese mutată la un loc soțul ei, doctorul Popescu. Chiar în centrul capelei, pe catafalc, ne aștepta Gicu. Dormise bine, iar acum era galben ca ceara de nerăbdare. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La ieșirea din capelă, chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l duceau? Să nu mai vadă el minunățiile firii pe care o iubise atât? Ce se va întâmpla cu preuteasa? L-au pus jos, în fața cavoului. Au Fixat capacul sicriului. Potcapul îi venise pe ochi, buzele se despărțiseră dând la iveală scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ce se va întâmpla cu preuteasa? L-au pus jos, în fața cavoului. Au Fixat capacul sicriului. Potcapul îi venise pe ochi, buzele se despărțiseră dând la iveală scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană fură invitați doar cei din familie, morocănoși, dar siguri că au rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lasă-i șî pă jegăriții ăștia să treacă, mânca-ț-aș! Să fie dă sufletu’ lu’ Solimanu’, că altfel nu trecea ei nici până mâine! Omul revoltat trecu vânturându-și pumnul uscățiv prin mijlocul țigănimii. Pe partea dreaptă se afla cavoul lui Gicu și Ulrich mai scutură o dată pumnul. Ajunși la capelă, popa îi făcu semn țârcovnicului să-i ia în primire. Vorbea la mobil. - Da’ ce-i cu ăsta, frate, s-a sinucis sau ce? De-l aduce numa’ doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu mustață pe oală și cu pălărie cu boruri late alerga printre cruci. Își făcu mâinile căuș la gură: halacateluu, ăla a lu’ Soliman, băăă! Unde-i halcatelu’ să i-l băgăm în buzunar, că poate să trezește Șefu’ în cavou șî ni chiamă sî-l scoatim! Tăcere din nou. Ne apropiam de poartă cu mâinile în buzunare. Era al naibii de frig. Curgea o lapoviță sau ceva. Am ezitat puțin înainte de a ieși în lumina viilor. Deodată ne-am luat inima-n dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zeci de ostroave și de insulițe albicioase, printre care se roteau stoluri-stoluri neliniștite de păsări, ca-ntr-un puseu de vitiligo ceresc. În răcoarea matinală tăioasă, peste parcelele ordonate, somnoroase, semănate îngrămădit cu morminte, monumente tombale, busturi, lanțuri negre, lespezi, cavouri și cruci, cuvintele Arhanghelului înfioară: Este întocmai ora șase dimineața! Ante-meridian, precis! Este ziua de sâmbătă. E sâmbăta morților vii! Sâmbăta amară a tunetului, a cenușii și a răzbunării! Oameni buni! Pentru ultima oară, vă rog, ascultați-mă: Va veni
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
asfaltul aleii se hâțână subit sub ei, se zgâlțâie, se hurducă-ntr-o parte și-n alta, stânga-dreapta, dus-întors, înapoi și înainte, de trei, de patru, de cinci, de șase și de șapte ori la rând, într-un ruliu gigantic. Cavourile, monumentele și crucile tălăzuiesc pe val, precum catargele navelor și ale barcazurilor amarate-n port, la vremea fluxului! Ghemuindu-se pe vine, Apostatul, Poetul, Fratele și Boss se-mping să se adăpostească, șold lângă șold și umăr lângă umăr, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prădat și Muzeul Central de Artă! În dimineața următoare, așa cum au putut să constate echipajele Jandarmeriei, anunțate primele, douăzeci și șapte de morminte au fost profanate, în Cimitirul "Eternitatea", fiind doborâte cu sălbăticie și vandalizate crucile de piatră și lespezile cavourilor, multe cadavre înhumate aici fiind dezgropate de autori neidentificați, dezmembrate total sau parțial și risipite în batjocură, pe aria mai multor parcele. Lumea vorbește deja despre dezlănțuirea unui cult internațional satanic, cu atât mai mult cu cât au mai fost
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
împrumutați de la Banca Română. Nadina a găsit foarte gentilă atenția lui, a petrecut două săptămâni să-și înaugureze castelul, apoi s-a întors, plictisită, la București. Nimeni nu-i poate pretinde să se înmormînteze de vie nici chiar într-un cavou de lux. O fotografie, soră geamănă cu cea de deasupra patului, numai cu rama ruralizată, potrivită locului, a rămas acolo ca să-i ție de urât lui Grig. Și datoria la Banca Română, din care nu s-a putut amortiza nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spinal, adăugă Brett. ― Trecerea cercului de iluminare, îi informă Lambert. Pătrundem în fața întunecată a planetei. Pe astronavă, o linie dreaptă tăie un strat fin de nori, lăsând de-o parte o zonă strălucitoare, iar de cealaltă, una întunecată ca un cavou. ― Urcă. Urcă. Fiți gata. (Lambert răsturnă mai multe serii de manete.) Fiți gata. Cinsprezece secunde... zece.... cinci... patru. Trei, doi, Unu. Blocați. ― Detașați, ordonă cu hotărâre Dallas. Scurte răbufinri de gaz scăpară între Nostromo și masa greoaie a platformei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vâscos, cleios, supură și viziera începu să se topească. Îngrozit, Kane încercă să smulgă creatura prinsă ca o ventuză care se vâra în el. Aceea trecuse prin geamul blindat. Aerul respirabil din rezervoare și atmosfera aspră și sulfuroasă a acestui cavou se amestecară. Era vlăguit, continua să respingă, părăsit de puteri acea mâna. În pragul nebuniei, amețit de oroare, își dădu seama că acea creatură trăgea cu insistență de buzele lui. Se clătina prin sală, încercând cu disperare să răsucească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cumva oamenii înfuriați să-i răstoarne mașina sau chiar să-l și bată. Înainte de urca în mașină a auzit din mulțime pe unul care spunea: - Părinte, tot ai tras cu Directiva Hue, dar astăzi cei care au bani își fac cavouri în cimitire să reziste sute și sute de ani, adevărate palate, cum am văzut la televizor. Ba, își pun în sicriu și obiecte de lux, pe capacul sicriului își fac geam ca să privească cerul, dacă îl mai pot privi, li
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tăietori în piatră, de cariere de piatră și de blocuri de calcar rebut. Creșterea populației orașului și extinderea sa urbană și suburbană au încurajat densitatea mai mare a siturilor funerare. Era simplu: mai multe rude moarte puteau fi îngropate în cavoul familiei dacă erau puse în osuare, decât dacă îi lăsau așezați în nișe sau în sarcofage de dimensiuni normale. Deși acești factori au intrat în joc mai întâi în Ierusalim, influența lor poate fi luată în considerare și pentru apariția
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
parte de primă îngropare (cel mai probabil într-un loc dezonorant - adică într-unul din mormintele rezervate criminalilor osândiți la moarte) și ulterior rămășițele lor au fost adunate și puse în osuare, care, la rândul lor, au fost depozitate în cavoul familiei, toate după legile și rânduielile relatate în literatura iudaică antică. Dacă osuarul purtând inscripția „Iacob, fiul lui Iosif, fratele lui Isus” conținea la început rămășițele fratelui lui Isus, atunci avem încă un exemplu de persoană condamnată la moarte care
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
o ceață neagră care a mâncat încet, pe măsură ce am înaintat în vârstă, orașe, case, străzi, fețe. Singurul soare din univers pare să fi rămas becul veiozei, iar singurul lucru luminat de el - o față smochinită de moșneag. După ce voi muri, cavoul meu, ungherul meu, va continua să plutească în ceața neagră și solidă, ducând niciunde foile astea ca să le citească nimeni. Dar în ele e, în sfârșit, totul. Am scris câteva mii de pagini de literatură - praf și pulbere. Intrigi conduse
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țevii. Declicul trăgaciului, care sună în sec, și căderea Ruletistului fură înconjurate de-o liniște sacră. Stau cu pătura pe mine la masa de scris si totuși mi-e oribil de frig. Cât timp am scris rândurile astea, camera mea, cavoul meu, a călătorit prin ceața neagră de-afară atât de repede, încît mi s-a făcut rău. M-am sucit și m-am răsucit în pat toată noaptea, sac neputincios de ciolane aburite de transpirație. Afară nu mai există nimic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
creștetul erau cizelate migălos în metalul ruginiu. Când, după ore de legănat păpuși și de cântat de una singură, în plin soare, intram în casă, păstrând încă în ochi reflexele scânteietoare ale iederei, camerele mi se păreau sumbre ca niște cavouri. După masa de seară ieșeam din nou să privesc stelele. Nu știu de ce, mi se pare că pe atunci erau mai multe stele pe cer decât poți vedea acum. De asemenea, erau mai multe eclipse, în fiecare săptămână aproape era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culori reprezentând apele unui golf plin de iole, sau o păpușă mică și delicată de plastic cu păr adevărat. Îți dai seama că, față de monotonia de-acasă, unde n-aveam nici o prietenă, unde rătăceam singură prin casa aia ca un cavou, drumurile până la tanti Aura și zilele petrecute acolo mi se păreau niște evenimente miraculoase. Grădina, camionul, Gigi și Chombe, Marcel și fetele, câmpul nesfârșit și cerul arcuit deasupra, albastru și plin de o turmă de norișori, făceau ca acele zile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Tudor, a plecat înainte să moară bunică-sa, madam Ioaniu. Camera lui o ține Ivona și-acu neatinsă, nu doarme nimeni în ea și nici n-o închiriază. Ditamai căsoiu pustiu, și camera băiatului o ține Ivona ca p-un cavou, cu poze colorate trimise de el de pe unde-a umblat. Și ce-i încălzește pe ei că băiatu lor colindă țările toate, pe ei ce-i încălzește ? L-a văzut Ivona acu un an, când i-a dat drumu de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de noapte : visa dormitorul masiv, de lemn de nuc și pe el, pierdut dincolo de tăbliile înalte ale patului, între perne cu dantele groase, înfoiate. Răsufla șuierător. Câteodată, avea la gât o rană deschisă, alteori suspecte pete verzui pe obraz. De la cavoul în care stă de-atâta timp, se gândea ea ; dar niciodată nu i-o spunea cu glas tare. — Tu nu ești mort, îi spunea, de fiecare dată, în vis. Și se ridica pe vârful picioarelor, pentru ca el să o poată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici nu-mi trebe mie stăpân pe cap. D-apăi să tot stai atâtea ore în ditamai căsoiu pustiu, și obloanele lăsate, și peste tot întuneric, numai candela ce mai arde în camera lu madam Ioaniu. Arde candela ca-ntr un cavou, și tot timpu mai troznește ceva, și să stai cu momâia în fotoliu, lângă tine, care nici nu mișcă și nici nu suflă, numa se zgâiește cu ochii ăia albi la perete... Și numa ce-și mai dă drumu pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai plecat cu mașina? ― E în reparație. ― Ia Buik-ul meu. Îți stă la dispoziție oricât ai nevoie. ― Am înțeles, să trăiți... ― Așa, du-te și fă treaba. Ba nu, stai... Era cât p-aci să uit. Ce-ai făcut cu cavoul? Când e gata? ― Trebuie cavou? Nu știam. Nu mi-ați pomenit nimic despre așa ceva... ― Aștepți să ți se dea mură-n gură? N-aveai decât să înțelegi.. Sau să întrebi dacă nu poți înțelege. ― Vă rog iertați-mă, domnule secretar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în reparație. ― Ia Buik-ul meu. Îți stă la dispoziție oricât ai nevoie. ― Am înțeles, să trăiți... ― Așa, du-te și fă treaba. Ba nu, stai... Era cât p-aci să uit. Ce-ai făcut cu cavoul? Când e gata? ― Trebuie cavou? Nu știam. Nu mi-ați pomenit nimic despre așa ceva... ― Aștepți să ți se dea mură-n gură? N-aveai decât să înțelegi.. Sau să întrebi dacă nu poți înțelege. ― Vă rog iertați-mă, domnule secretar general. Mă pun imediat în legătură cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe Goiceanu, arhitectul ministerului. Vreau să vorbesc cu el. Secretarul făcu numărul și ceru direcția arhitecturii. Din fericire, Goiceanu era acolo. Am luat receptorul și i-am spus: ― Ascultă, dragul meu, te rog să-mi faci pe socoteala mea un cavou la Belu... Până mâine după-amiază trebuie să fie gata... Da, da, mâine după-amiază, la orele patru... Nici un minut mai târziu. După cum vezi urgență extremă... E cu putință, orice-i cu putință când clientul nu se uită la preț. Angajează o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]