740 matches
-
de osteneală și de abandon în același timp. Întreaga ei ființă, ca o felină uriașă, se arcuiește fără convingere, dar cu o înaltă știință, și nu ca să se elibereze... Lasă-le!... șoptește Tamara iar glasul ei zdrobit, înecat în căldura cețoasă a amiezii toride, se aude ca o rugă. Dar prea tîrziu! Mihai s-a rostogolit și a întins mîna să prindă paginile răscolite de o rafală a vîntului. Apoi s-a ridicat și a alergat cîțiva pași prin fîn, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și vei fi suspendat din post pe tot timpul procesului. Marș afară, White! Dudley Smith zîmbi - aproape imperceptibil. Bud Își Înălță către oglindă degetul mijlociu, bine Întins. CAPITOLUL 11 Imaginile văzute prin oglindă erau pătate și dungate. Realitatea era puțin cețoasă,iar Thad Green greu de citit. Cu Parker era simplu - ba se Înroșea, ba se Învinețea. Dudley Smith, iubitor de exprimări criptice, vorbind cu accent irlandez - prea calculat ca să-ți dai seama ce gîndește. De asemenea, Bud White era, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
telefonice de la informatori: ai lui și ai lui Denton. Lustragerii, săli de biliard, saloane de coafură, biserici orășenești - informatori stimulați, strînși cu ușa, luați la Întrebări. Drumul lent spre Darktown... agitația legată de mașina mov și cioroii cu pușcoace, totul cețos și distorsionat... lepădături date la reșapat cu vin de Tokay și loțiune pentru păr. După patru ore nici o pistă serioasă, așa că Înapoi la numele de pe listă. Beach, numărul 9781 - o dărăpănătură acoperită cu carton și izolată cu catran. Un Merc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
urma. PÎnă la urmă o va scoate el cumva la capăt! Nu era el omul care se lăsa Învins cu ușurință. Mai Întîi trebuia să se dea jos din pat. Se va duce În baie și Își va vedea chipul cețos În oglindă. Era miop. Nu-și va pune ochelarii imediat ce se va ridica. Nici un pictor nu făcuse vreun autoportret cețos. Oare nu existaseră niciodată pictori miopi? Îi plăcea să se vadă ca prin ceață. Astfel, imaginea corespundea mai mult reacției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ușurință. Mai Întîi trebuia să se dea jos din pat. Se va duce În baie și Își va vedea chipul cețos În oglindă. Era miop. Nu-și va pune ochelarii imediat ce se va ridica. Nici un pictor nu făcuse vreun autoportret cețos. Oare nu existaseră niciodată pictori miopi? Îi plăcea să se vadă ca prin ceață. Astfel, imaginea corespundea mai mult reacției lui globale În fața vieții. Îi admira pe matematicienii și pe inginerii care puseseră la punct logica vagului și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și sens, unei comunități. Altminteri, lipsa cruntă de modele - cum se declamă, la ceasul de față, în alerta, agitata societate - ar proiecta și mai apăsat coșmarul care conduce în imperiul arbitrariului, în lumea fără puncte cardinale, spre orizonturi și aspirații cețoase, fără unități de măsură. Nu crește nimic în umbra marilor stejari - rostesc un truism, dar este atât de reconfortant să-ți găsești un loc confortabil sub ei și să... visezi, cu larghețe. Avem nevoie de modele, de idealuri, cu atât
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
că-și ascultă mintea rătăcită). Corifeul nu vrea să plece urechea la prevestiri : faima ta de ghicitoare o cunoaștem, dar nu avem aici nevoie de profeți. El nu înțelege tâlcul aluziilor Casandrei la crimele Atrizilor (după enigme, ai rostit oracole cețoase ; mă simt neputincios), sesizând doar tonalitatea lor sumbră (vorbele acestea menesc nenorocire). De altfel, toate profețiile sunt formulate în așa fel ca să înspăimânte : Când izvorăște din oracol/ vreo știre bună pentru oameni ?/ Vestind nenorociri, profeții, ași ai vorbirii înfoiate,/ împrăștie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
obișnuită de Guy Fawkes de dinainte de război; mirosurile, totuși, erau altele: nu mirosul acela simplu - se gîndi Kay - de praf de pușcă obișnuit, ci vaga putoare de cauciuc ars de la tunuri și duhoarea șarpnelelor explodate. Străzile erau goale și puțin cețoase. În raiduri ca acestea, Pimlico Îți dădea senzația ciudată de loc bîntuit - senzația că pînă de curînd vibrase de viață care fusese lichidată cu violență sau alungată. Iar cînd tunurile se opriră, atmosfera era cu atît mai ciudată. Kay și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se poate naște? V.S. A murit. Nu înseamnă că nu există variante pentru viitor. R.T. Care? V.S. Mă gândesc la asemenea variante. Cred că, în momentul de față, această confuzie care urmează sfârșitului Alianței este încă prea puternică și prea cețoasă pentru a lăsa loc, în acest moment, configurării unui proiect politic pentru viitor. Ceea ce mă interesează este un singur lucru în viitorul proiect politic. E nevoie de unificarea forțelor de dreapta, indiferent dacă această unificare se va face cu PNL
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
instantaneu în compoziții de chipuri strălucitoare, bogat învestmântate. Conform modelului de istorie al domnului Fox chiar și evenimentele recente precum războiul care le-a răpit elevilor lui unchi și frați mai mari, se estompează în această dualitate artificială: perioade lungi, cețoase, de activități vag sportive, masculine - luptă și rezistență întunecată - aruncând pepite de transsubstanțiere. Carne oțelită în măreția uleiului și a vopselei. Macii de pe câmpurile Flanders. Ca și serbarea premianților, istoria trebuie să fie un imbold spre acțiuni viitoare, pentru succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să ascundă mari mistere. Ținuta ei era simplă, fără efecte sau înflorituri. Se aplecă puțin, ridică cele două trăistuțe și dispăru ușurel din raza privirii noastre, cu silueta ei delicată pe care seara o învăluia într-un abur albăstrui, roz, cețos. Fata avea un prenume, am aflat mai târziu, în care dormita o floare, Lysia, iar acest prenume i se potrivea ca o rochie de bal. Nu avea nici 22 de ani, venea din nord, era în trecere. Numele ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o fată care mi le aduce mie înăuntru, seara, după ce s-au culcat toți. îi dau și ei câte una că e tânără și pofticioasă. Episodul 181 îN CARE POVESTITORII SUNT OBOSIȚI Da, există și asemenea cazuri: o dimineață mohorâtă, cețoasă, de noiembrie, o stare vizibilă de mahmureală, zgomotul tenace, apropiat al unui perforator, un pix care scrie prost - toate acestea și multe altele pot provoca oboseala povestitorilor. Desigur, o împrejurare trecătoare; dar dacă tot o trăim, rugăm măritul Cetitor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că nu au oferit un aspect de thriller pentru pictura Leonorei Fini. Fantasmele sale au fost întotdeauna molatece, catifelate chiar, chipuri angelizate straniu de moarte și neant, trupuri delicat-subțiratice, înconjurate de un halou tainic, emacieri animaliere, hieratizări personalizate prin contururi cețoase și aburi misterioși. Probabil misterul este categoria cea mai adecvată de analiză cathartică a picturii Leonorei Fini, cu siguranță misterul inefabil este cel care atrage magnetic privirea asupra picturilor sale încărcate suav de un thanatos picurat cu pipeta sau lovind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
echivalează cu o schimbare de optică a autoarei asupra propriei cărți. Pur și simplu, la ediția a doua, cartea înseamnă altceva decât a însemnat la prima apariție. Întâlnirea 2003 era romanul liric și experimental al exilului și al imposibilei întoarceri, cețos și diafanizat pe largi porțiuni. Doar câteva personaje căpătau o voce individuală, majoritatea devenind voci dintr-un cor, timbrul lor personal fiind aglutinat, anonimizat, chiar atunci când (în partitura lui Daniel Izvoranu, de pildă) părea să se audă singur. Epicul era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Lobo Antunes, perfect îndreptățite, nu epuizau totuși capitalul de noutate adus de Gabriela Adameșteanu în formula romanescă a Întâlnirii. De la proza „esopică“ a nuvelei din 1989, romanul din 2003 trecea în zona divagației lirice, a dialogului cu umbrele, a referinței cețoase la intertextul Odiseei și al unui trecut greu de scos la iveală. Romanul reprezenta o amplă încercare a personajului de a stabili un dialog cu morții: cum mortuis, in lingua mortua. De aici lungile pasaje liric-monologate, de aici transformarea dialogurilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
clădirea școlii, iar porumbeii se odihneau pe coama clădirii. Era o construcție veche, impunătoare. În curtea școlii se înălța un stejar bătrân, iar în dreptul lui se vedea o dâră de fum alb. Lumina palidă a verii dădea fumului un aspect cețos. — Știi ce-i cu fumul acela? m-a întrebat Midori, brusc. — Nu știu, am răspuns. — Ard tampoanele igienice. — Serios? N-am găsit alt cuvânt mai potrivit drept comentariu. — Șervețele igienice, tampoane igienice și alte prostii de felul \sta, spuse Midori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tineri, nu constituiau un secret pentru colegii săi - „și eu, mă rog, mă dedic surorilor“. Karp Își Întinse mâinile și acum am văzut că toate pozele Înfățișau scene cu femei - În baruri, sub poduri de cale ferată sau sub strălucirea cețoasă, aproape imperceptibilă a lămpilor cu gaz. Se Îndreptă spre o acuarelă cu două doamne care stăteau față-n față. În fundal, un bărbat cu baston și ochelari de soare bâjbâia Într-un Întuneric etern. Femeile păreau la fel de dezorientate, deși hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deși evitase cu Îndemânare oglinda reală din spatele salatelor organice proaspete. Cu inima strânsă și-a privit coapsele Îngroșate și fundul imens, dar a reușit totuși să zâmbească văzându-și pomeții Înalți, părul de un blond auriu, ochii de un albastru cețos și urechile alea perfecte ale ei! Urechea era o parte a corpului atât de demnă de Încredere. Oricât de mult te-ai fi Îngrășat, urechile rămâneau neschimbate, Întotdeauna fidele. Din nefericire, lucrul ăsta nu se-ntâmpla și cu restul. Forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Beth. Norman se afla din nou la podea; se lovi cu capul de un picior al canapelei. Suntem afară, comunică Barnes. Și deodată izbiturile Încetară. Habitatul Încremeni. Nimeni nu mai mișca. Cu apa țâșnind În zeci de șuvoaie subțiri și cețoase, priveau difuzorul intercomului și ascultau. — Ne Îndepărtăm de trapă, spuse Barnes. Situația se prezintă bine. Armament: sulițe cu capete explozive J-9. Încărcate cu Tanglin-59. O să-i arătăm ticălosului ăstuia câteva șiretlicuri. Liniște. — Apa... Vizibilitatea e proastă sub un metru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
parfum d'antan. / La fiece mansardă e masca lui Cioran. / E tristă seara, rece o ceață luminoasă. Criza-mi zvâcnește-n unghii, adusă de acasă. / Stau la taifas cu zeii teraselor, îi rog / Să-mi dea să trag din pipa cețoasă-a lui Van Gogh. / Mă-mpiedic și mă bâlbâi. Ies din metrou în piață. / Vopseaua Estului, slinoasă, mi-e umedă pe față. / Sus, ca-ntr-un rug lasciv (fardat oricum cu ruj), / Suflu-n elicea roză-a spumoasei Moulin Rouge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a ajuns În biro, a dășchis ușa cu voie dă la iel. Io mi-am zis la ureche: Savastano, la debara. Da vocea rațiunii a țipat În dășert; mă Încunjura un perete dă fanatici, care-mi tăiau retragerea. Ochii mei, cețoși dă ce-o Îmbulinasem la ora aia, păstrează În glagore o scenă mai tare ca Lorusso. Pă Zarlenga Îl acoperea Napaleonu pă juma, da pă grăsunica de Juana Musante am devorat-o după pofta inemii cu vizualii; iera cu hălățoiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lăsat graba să prăduiesc, am pus-o pă umăr, am făcut otostopu la colț dă stradă și m-am reintegrat În Buenos Aires. Se petrecuse un șoz ciudat, care mie nu-mi cădea fisa, da plutea În văzduhu metropolei, un nușce cețos, un iz care mă pândea și fugea pă vechile mele urme: frontispiciu dân colțu casei Îmi părea mai mic și cutia poștală mai mare. Atracțiile dân strada Corrientes - pizzeria și fomeia - mi-a tăiat calea: cum nu-s chiulangiu, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ajutase să debutăm, spunea despre el că "are geniu" și făcea din mână în aer elipse largi însoțite de înjurături de admirație, adică unul ca el nu mai există și se îneca de entuziasm spunând aceste cuvinte... Povestirile lui erau cețoase, viziuni de vis, adesea de coșmar, cu roboți care prind viață și ucid pe creatorii lor... Frankensteini văzuți la cinema, sau oameni invizibili care terorizau pe dușmanii lor... Țineam la el, avea un umor pe care îl exprima și prin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prea prietenos. Când a auzit că vreau să debutez, că adică sunt scriitor, i-a sărit țandăra. - Ce e asta, toți vreți să ajungeți scriitori, de ce nu vă apucați să învățați o meserie? Umblați toată ziua prin cârciumi, scrieți lucruri cețoase cu care umpleți revistele și nu munciți, să vi se dea, altceva nu știți... Eram în biroul lui și era singur, însemna că era mare șef... La intrare zărisem o sală imensă, cu zeci de funcționari, toți la un loc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
eu, de când am uitat de hanul Boului! Și iată, acuma mi-am adus aminte de el. Am sorbit câte-un păhărel; eu m-am uitat pe fereastră la cai; apoi bătrânul prinse a istorisi, în lumina mâhnită a unei zile cețoase de toamnă. —Să vedeți... începu cuconul Dumitrașcu, moale, odată m-am abătut și eu prin părțile acestea, or fi vreo treizeci de ani de atunci. Am venit pentru o moștenire, într-un târgușor de pe-aici, am uitat cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]