707 matches
-
și-a turnat terebentină pe gât, dar n-a reușit să moară. N-a făcut decât să-și ardă coardele vocale, terminând cu cântatul pentru totdeauna. A dispărut cu totul și din Bucureștiul real, și din celălalt București, fantomatic și cețos, din memoria oamenilor. Unchiul meu dinspre mamă, care este actor, l-a întîlnit prin 1959 la Brăila, pe când făcea un turneu cu trupa lui de la Ploiești. A găsit acolo, pe post de mașinist (trăgea în fiecare seară cortina) un bătrân
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rămân în satul lor nu vor fi uciși. Ai aflat? - Am aflat, stăpâne. Tefnaht îi iscodi ochii: păreau să arate respect nemărginit, dar privirii preotului știutor de oameni nu-i scăpă o luminiță tăioasă ce se alegea din obișnuita lumină cețoasă pe care o vedea totdeauna în ochii acestui sclav, în sufletul căruia nu putea să pătrundă. Vrând să se arate încă o dată mărinimos, Tefnaht spuse: - Spune pentru ce ai venit? Te ascult. - Stăpâne, unul din robii cei mai ageri și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu aveam ce căuta, iar la miazăzi ne pândea primejdia mării care fierbe în clocote. Și nici în Atlantida nu mai puteam rămâne. Am plecat la noroc. - Și cum ați scăpat? - Ne-am gândit că vom ieși măcar spre țările cețoase de la miazănoapte, dar zărind la stânga Muntelui Vulturilor și la dreapta apă în loc de pământ, am cârmit la dreapta și am trecut spre răsărit. Stâlpii lui Melkart erau acoperiți de apă. Cât am trecut prin dreptul Muntelui de Foc, deși nu-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ai taoismului (dao-jia) s-au dat la o parte și s-au retras în sihăstrii îndepărtate, ascunse în munți, lăsând Biserica Taoistă (dao-jiao) să aibă de-a face cu societatea. Sihăstriile taoiste au apărut ca ciupercile după ploaie în munții cețoși ai Chinei, având comunități restrânse de pustnici cu aceleași concepții, dedicate cultivării „elixirului intern”. Sihaștrii proveneau din toate păturile sociale - învățați și poeți dezgustați de „lumea de praf”, generali și magistrați, comercianți și cerșetori. Spre deosebire de mănăstirile budiste, existau puține reguli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
al XIX-lea, Eduard Gruber (1862-1896) se ascunde din nou, când îl privim mai de aproape, acolo unde-i este, poate, chiar locul: între două mituri, sau tradiții orale, sau șabloane mentale cum vrem să le numim -, dar ambele la fel de cețoase: cel care privește lumea lui Eminescu și cel care are în vedere începuturile psihologiei experimentale ca știință" (Georgescu, 2011, p.103). Prin creația sa din domeniul psihologiei, Eduard Gruber este una dintre cele mai mari personalități din istoria acestei științe
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
doi cai se unduia vioaie spre Dealul Sângeapului. Nu se auzea decât mormăitul lui Fetea, care îndemna ciudos caii, azvârlindu-le, îngăduitor, biciul pe spate. Din când în când, un oftat prelung răzbătea dintre femei și un chiuit umplea drumul cețos. Două umbre se țineau laolaltă, clătinânduse în bătaia ușoară a vântului. Unul ascundea o trompetă aurie în cojocul ponosit, în timp ce tovarășul lui ducea în spate o dobă mare, lustruită de atâta întrebuințare: erau lăutarii din cătunul vecin, Pârcovaci, care merseseră
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în care nu știi să desparți esențialul de banalitate. Mă gândesc la ce am de făcut a doua zi, mă-ntreb dacă voi putea ajunge să văd măcar bucățica pe care urmează s-o scriu dimineața (căci este cel mai cețos lucru de care m-am apucat vreodată). Aprind lumina și notez toate astea trântit în pat, cu o oboseală ciudată în tot corpul. Dumnezeule, dar ce se întîmplă? Sânt iar la masa de scris. Mi-e imposibil să-mi stăpânesc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca un abur structurat și complicat precum universul, sufletul sublimează din trup. Tot mai adânc, tot mai fierbinte, tot mai imposibil de respirat. Prietene, scriu mai departe în cămăruța cu sobă încinsă, cu fereastră prin care se văd munții, la fel de cețoși și-ndepărtați ca tot ce există pe lume. Rătăcesc seară 108 de seară prin holul înghețat, printre mobilele reci și greoaie, privesc prin geamuri cum cade zăpada în lumina vreunui felinar. Vorbesc uneori cu glas tare, pe când aprind focul în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-se de aici până la capătul cel mai Îndepărtat al Union Street. Logan se opri pentru o clipă, respirând aerul tare al dimineții. Ploaia torențială se oprise și fusese Înlocuită de o burniță care făcuse ca luminile de Crăciun să arate cețoase și neclare. Luminile de culoarea fildeșului proiectau „tineri cavaleri și lebede Înotând“ pe cerul plumburiu. Străzile se umpleau Încet cu mașini. Vitrinele magazinelor de pe Union Street ofereau vederii o dezlănțuire a bucuriei specifice Crăciunului și o grămadă de chilipiruri. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Se deschise cu un scârțâit, lăsând să iasă cel mai teribil miros de care avusese parte Logan În toată viața lui. Toată lumea se trase Înapoi. O avalanșă de muște albastre moarte căzură de pe ușa care se deschisese direct În burnița cețoasă. Agentul Steve se grăbi să se depărteze pentru a vomita din nou. Clădirea fusese un grajd pentru vite la un moment dat: o construcție tradițională pentru o fermă, lungă și joasă, cu pereții din granit și acoperiș din țiglă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
motorul mergând Încet. Înăuntru, unul dintre agenții aflați sub comanda lui Logan Îi citea omului drepturile, În vreme ce mama acestuia se prăbușise În lacrimi pe canapeaua de culoarea lămâilor verzi. Iar micuțul Richard Erskin dormea dus. Oftând, Logan ieși În burnița cețoasă. Atmosfera dinăuntru devenea Înăbușitoare, iar lui Începuse să-i pară rău pentru Darren. Era puțin mai mare decât un puști. Nu voise decât să-și vadă fiul. Poate să-l facă să stea puțin cu el. Să-l vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
voi două. Seara mă găsește buimăcit, obosit. Am mutat scaunul lângă fereastră. Bruma nu a dispărut cu totul, este încă acolo, încleind întunericul. În grădină, în mijlocul rondurilor cu flori, sunt așezate niște lumini care creează un halou alb în aerul cețos. O mașină trece încet, depășește gardul viu și alunecă tăcută dincolo de privirea mea, dincolo de nasul meu. Nici unul dintre noi nu va trăi, orice ar fi, acest circ se va termina, această legănare înăbușită de lucruri, de mașini în întuneric, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Și de ce nu mi-ai spus? — Dacă nu m-ați întrebat... — Așa e. Dă-i totuși scrisoarea asta chiar în mână, pricepi? Vom lupta. Și ia încă un duro! — Mulțumesc, domnule, mulțumesc. Anevoie se smulse de-acolo Augusto, deoarece conversația cețoasă, cotidiană a Margaritei portăreasa începea să-i placă. Nu era oare un fel de a-și omorî timpul? „Vom lupta! - își tot zicea Augusto, făcând cale-ntoarsă -. Da, vom lupta. Vasăzică are alt iubit, un logodnic aspirant?... Vom lupta! Militia est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și pedagogie - apărut în 1902 -, altă tragedie chinuitoare. Chinuitoare pentru mine, cel puțin. Scriindu-l, am crezut că mă pot elibera de chin, transmițându-i-l cititorului. În Ceața de față și-a făcut din nou apariția acel tragicomic și cețos rimanesc don Avito Carrascal care-i spunea lui don Augusto că nu înveți să trăiești decât trăind. Precum și să visezi, visând. A urmat, în 1905, Viața lui Don Quijote și Sancho, după Miguel de Cervantes Saavedra, explicată și comentată. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că făptura privea fix Într-un punct anume, pe care și el, Fima, avea obligația să-l privească. Din ce provincie Îndepărtată a Împărăției evoluției, din ce peisaj primar, obscur, plin de vulcani aruncând nori de fum, jungle și aburi cețoși ridicându-se din pământ, cu mult Înainte să apară cuvintele și cunoașterea, cu ere Întregi Înaintea profeților, a regilor și a mântuitorilor care umblau pe-aici, pe dealurile Betleemului, venea această creatură care Îl privea acum pe Fima de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sarcini de ultimă oră. Pleoapele îi tremurau ușor în timp ce mâinile îi răsfoiau hârtiile, de parcă ar fi vrut să se ascundă sub ele. Pe urmă își ridica privirea și se uita prin parbriz - iar ochii lui larg deschiși pătrundeau în lumina cețoasă a străzii pe care venea un biciclist în întâmpinare; trotuarul se dădea în lături în dreptul fațadei unei clădiri joase, deasupra acoperișului plat se înălțau o macara și zidul curbat al unui siloz. Sări afară ca din pușcă, spuse: - Așteaptă! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
suntem, datorită aparatului, în Anglia, iar oamenii pe care aveam să-i vedem vedeau și ei în același timp, în altă țară, același joc. Își deschiseseră umbrelele, își puseseră pălării, își înfășuraseră fularele în jurul gâtului, în timp ce afară domnea o atmosferă cețoasă de zi de sâmbătă, uscată și nu foarte rece - și această simultaneitate mi se păru imposibil de înțeles. Dar treptat, imaginea din aparat, salonul, cum se numea acum camera de duminică, și peisajul obișnuit din fața ferestrei se coagulau într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
petrec timpul cu tine, conștientă permanent că Îmi citești scrierile și emiți judecăți la adresa lor, ar fi de nesuportat. — Dar nu promit că n-am să te urmez la Florența, zise el. Doar sonoritatea cuvântului „Florența“ În Londra Întunecată și cețoasă mă face... mă face să tânjesc după zidurile scăldate În soare, după plimbările la umbră, prin Cascine. Desigur că am să mă bucur să te văd acolo. Dar ce-o să spună Alice? Zâmbi În timp ce Îi adresa Întrebarea, dar În privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe cine știe ce alee sau podeț. Și atunci, de ce să nu le scufunde În laguna pe care o iubise atât, despre care scrisese atât de elocvent În ultimele pagini ale jurnalului? Căzură deci de acord și, Într-o seară (posomorâtă și cețoasă, nu amurgul splendid, auriu, ca dintr-un tablou de Turner, la care sperase), Henry luă o gondolă plină cu vârf de haine până În mijlocul lagunei și, sub privirile nedumerite și oarecum scandalizate ale lui Tito, credinciosul gondolier al lui Fenimore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din drum, În josul dealului, până când Henry Îl rugă să se Întoarcă, motivând că, altfel, avea să Își vadă și el numele pe lista neagră a Emmei. Rămase neclintit pe trotuar, urmărindu-și amicul suind panta, până când acesta dispăru În bezna cețoasă. O siluetă fragilă, Încovoiată și cam tristă. N-ai fi ghicit că era unul dintre cei mai celebri scriitori din lume. Celebritatea lui Du Maurier crescu odată cu timpul. Henry reveni la Hampstead, de data aceasta Într-o duminică, și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de steril care stătea licărind alburiu sub cerul mai mult sau mai puțin noros, am consumat multe cuvinte despre filme pe care le văzuserăm recent. Unul se numea Lumină de gaz și umbră și acțiunea lui înspăimântătoare se petrecea în cețoasa Anglie; un altul, în care juca și „die Knef“, se numea Asasinii sunt printre noi. De asemenea, am vorbit despre Dumnezeu, care nu exista. Ne întreceam în desființarea unor articole de credință. Doi discipoli ai existențialismului, ce nu cunoșteau termenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
informală“ și ridicată în slăvi prin cataloage drept modernismul cel mai avântat. Adversarul său în această polemică se numea Will Grohmann, un critic de artă pentru care nu conta decât ceea ce, după verdictul lui Hofer, avea drept urmare „deraierea în depărtările cețoase ale neantului“. În articolele ale protesta împotriva intoleranței care domnea pretutindeni și s-a depășit pe sine până într-acolo încât să avertizeze împotriva apropierilor de „statul nazist al Gauleiterilor“. Nu pe temeiul poziției sale de director al facultății noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a ajuns În biro, a dășchis ușa cu voie dă la iel. Io mi-am zis la ureche: Savastano, la debara. Da vocea rațiunii a țipat În dășert; mă Încunjura un perete dă fanatici, care-mi tăiau retragerea. Ochii mei, cețoși dă ce-o Îmbulinasem la ora aia, păstrează În glagore o scenă mai tare ca Lorusso. Pă Zarlenga Îl acoperea Napaleonu pă juma, da pă grăsunica de Juana Musante am devorat-o după pofta inemii cu vizualii; iera cu hălățoiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lăsat graba să prăduiesc, am pus-o pă umăr, am făcut otostopu la colț dă stradă și m-am reintegrat În Buenos Aires. Se petrecuse un șoz ciudat, care mie nu-mi cădea fisa, da plutea În văzduhu metropolei, un nușce cețos, un iz care mă pândea și fugea pă vechile mele urme: frontispiciu dân colțu casei Îmi părea mai mic și cutia poștală mai mare. Atracțiile dân strada Corrientes - pizzeria și fomeia - mi-a tăiat calea: cum nu-s chiulangiu, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Beth. Norman se afla din nou la podea; se lovi cu capul de un picior al canapelei. Suntem afară, comunică Barnes. Și deodată izbiturile Încetară. Habitatul Încremeni. Nimeni nu mai mișca. Cu apa țâșnind În zeci de șuvoaie subțiri și cețoase, priveau difuzorul intercomului și ascultau. — Ne Îndepărtăm de trapă, spuse Barnes. Situația se prezintă bine. Armament: sulițe cu capete explozive J-9. Încărcate cu Tanglin-59. O să-i arătăm ticălosului ăstuia câteva șiretlicuri. Liniște. — Apa... Vizibilitatea e proastă sub un metru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]