3,622 matches
-
viață! Palmele ei mângâiau ceafa lui Va, iar cele zece degete se mișcau simultan prin părul deja transpirat, l-a cuprins pe după cap și l-a tras către ea spunând: Hai! Ai uitat? Fă ca mine! Va duse mâinile pe după ceafa ei pe care, cu ochii minții, vedea firișoarele de păr fin-fin, Îi mângâie urechiușele, gâtul delicat și nu mai trebui să o tragă către el pentru că Marinița era deja cu gura ei frumos construită și dotată angelic cu cele două
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
delir: „La început am încercat numai cu mâinile / Apoi cu cele mai precise instrumente ale / Distrugerii. Creierul avea o singură dorință, / O singură direcție. Așa cum atunci / Când aproape / Că alergam pe coridoare dintr-o celulă / Spre alta / Ne urla în ceafă: «cu fața la perete, ticălosule, / Cu fața la perete că te întind pe jos, te bag / În pământ». / Pereții erau albi și goi și plini cu orez / Și apă și mal și urme de tălpi. Stăteam cu tălpile / Pe trapa bine unsă iar deasupra
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nevoie de el ca material biologic. În insolența ei, Elsa face niște insinuări scandaloase („Nu te-ai întrebat niciodată de ce bărbații-lup predomină în zona intercarpatică?”). Are mare noroc că, fiind un personaj fictiv, nu putem să o luăm (intercarpatic) de ceafă și să dăm cu ea de pământ. Intentii frumoase Într-o carte intitulată măreț Când Dumnezeu se exilează-n tine (Brumar, Timișoara, 2005), un tânăr autor, cu intenții frumoase (și cu trăsături frumoase, după cum reiese de pe ultima copertă a cărții
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca fundal pentru balaurul cu cap de lup și pentru capul de dac cu căciula moțată este o pecetluire peste veacuri a doctrinei nemuririi a lui Zalmoxis.“ Ce-am mai avea de zis? Închidem siderați cartea (Spiritus), ne scărpinăm la ceafă (Corpus) și ne gândim că, decât s-o citim, mai bine vedeam un film american cu împușcături (Animus). Aculin Tanase Si William Shakespeare Aculin Tănase a publicat o culegere de epigrame, Delicatese pentru gusturi alese (Princeps Edit, București, 2007). Prima
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
are un soi de regret, abia sesizabil, dar jenant. Încearcă să se uite pe geamul murdar al vagonului, dar Dobrilă dispăruse. Inginerul simte un disconfort de intensitate crescîndă și scena recentă toarnă gaz peste foc. Dobrilă a fost prins de ceafă și împins cu forță. Gîtul omului era ciudat de lung și subțire și contactul inginerului cu pielea acea pergamentoasă îi lăsase imprimat în mînă și chiar în toți porii, o atingere la fel de dezagreabilă ca atunci cînd apuci un șarpe. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inginerul Talabă a intrat în panică. Spre seară l-au găsit. Cu un cablu se spînzurase de o creangă de copac din marginea pădurii. Apa de pe cap se scurgea pe gîtul subțire , vînăt-negriu și Talabă avea senzația că strîngea de ceafă acel gît. N-am știut, nu crezusem că... De fapt, eram cam rătăcit la minte. În spitalul Socola îl întîlnisem pe o alee și el s-a oprit, privindu-mă intens. Sînteți un om cuminte. Da, sînt, confirm cu fermitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tot prima oară, dar n-ai văzut filme? O mulțime, dar n-am fost atent. Să-ți arăt eu, se oferea ca profesor fata. Închideau ochii, băiatul își umezea abundent buzele și Ramona executa scene din film. Prindea băiatul de după ceafă și-l trăgea spre ea. Problema apărea cînd băiatul dădea să scape și se trăgea înspre înapoi. Evident că fata depunea un efort mai mare la tras capul spre ea și reacția lui Dorinel creștea în intensitate. Dar nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca să nu poată fi demontat. Ce prostie! Tu n-ai auzit de bomfaier? se adresează celui care a construit fîntîna. Chimir mai soarbe cîte o gură de apă, pufnește și plescăiește a plăcere, se mai umezește pe față și pe ceafă și concluzionează: Mă, găgăuță, în două ore ți-o pun în căruță, cu acoperiș cu tot. Ai auzit? Te pui tu cu mine? După o săptămînă, Chimir vine dotat cu tot ce-i trebuie și în două ore fîntîna era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poți teme. Dumnezeu, la 16 ani, este ca un fel de tată sever, pe care uneori este bine să-l ocolești, chiar dacă nu te-a atins nici măcar cu o binecuvântare. Dar cum să-l eviți, când îi simți respirația în ceafă? Mai simplu este să ți-l faci complice printr-un "Doamne ajută-mă!" Dumnezeu stătea de șase: Dumnezeul meu prieten, ajută-mă! Nu aventura de a fi mă îndeamnă să respir, ci respirația în ceea ce m-ai făcut mă rabdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
putea plăti pe măsura luminii. Casă pe pământ! Intimitatea cărămizilor îmi va trăda mereu singurătatea. Privirea în pământ, smerenia era fățărnicia săracului. În dialog cu absența lui Dumnezeu, cu amintirea din icoană, cu duhul celui care i-a suflat în ceafă, cu tovarășul care mergea la doi pași în urmă, cu prietenul ce stătea de șase în tindă, în dialog cu iluzia, Petru își justifica contrastul inimii. Identitatea tulbura apa botezului. Față în față, Iovul modern cu Iovul biblic, Lazar înviat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bun să te mai întrebi cine a trișat la cărți, cine a furat startul, cine a întors spatele, când joci cu bună știință la cacialma, iar Dumnezeu dă cu zarul mereu șase-șase? Când alergi, alergi și simți respirația lui în ceafă, când stai cu spatele la zid și cineva te țintește în șira spinării? Primul remediu al lașității de "nu se mai poate" este tristețea. Când era mic, credea în poveștile cu sfinți spuse de mămuța, în minunile bunicului confundabil cu Moș Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a scrâșnit profesorul Hliboceanu, ca un vulcan care este În pragul erupției. Securistul, ca și cum nu ar fi auzit avertismentul profesorului, a continuat să Înainteze cu pas apăsat, de răcute... În clipa următoare, profesorul a simțit răsuflarea agitată a securistului În ceafă... Până să se Întoarcă, s-a auzit o izbitură pe mozaic, ca și cum ar fi căzut un sac cu cartofi... În acea clipă, și-a dat seama că - În fața toracelui deschis al pacientului năclăit de sânge - securistul a avut un șoc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răbufnit: ― Dacă acestor porci nu le dai peste sfârlă, ai pierdut partida. Acea Încrâncenare de pe front, unde nu aveai de ales - trăiești tu sau dușmanul? - s-a Întipărit În toată ființa noastră, a celor care am simțit suflarea morții În ceafă! Noi nu vom putea fi Îmblânziți cu nici un chip! ― Câtă dreptate ai, Petrică, omule! Acuma, Însă, să-l așteptăm pe Gruia, ca să vedem cum Îl primim pe... ― Pe minunea ceea de om... Toader Toaibă! Cum Îi numele, așa-i și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
seama că ceea ce am presupus noi era adevărat. Voiau să aibă podul În mâna lor... Cu greu ne-au spus cum ajungem la gară și că În apropiere există un depozit. Și asta numai de frica țevii automatelor proptite În ceafa lor... „Care dintre voi e mai mare În grad?” „Eu” - a răspuns tocmai cel cu pantalonii În vine. „Unde-i comandamentul vostru?” Individul a stat puțin pe gânduri, dar, simțind răceala oțelului pumnalului la gât, a spus că acesta se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de lup de zeci de ani; ultimii lupi muriseră împușcați înaintea primului război mondial, la o vânătoare la care luase parte și regele ăl bătrân. Nu, la mijloc trebuie să fi fost o mână de om și niște gloanțe în ceafă... Dar cine anume s-o fi făcut, dacă nu lupii, asta era mai greu de spus poate unii care nu se mulțumeau numai să îi aștepte pe domnii americani stând ca fraierii cu ochii îndreptați spre cer și cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le vede. Vocea profesorului : Totul este în regulă, stimată colega ? În afară de febrilitatea ușoară : 37,9°, totul este perfect. Să vedem și plaga. Nicolaï iese din grupul compact de oameni îmbrăcați în alb. Dora simte atingeri ușoare pe frunte și pe ceafă. În rest, nici o durere, numai senzația de vid imens care a luat locul capului. Ciudat că vidul acesta știe să gândească. Strânge bine pleoapele parcă din dorința de a ajuta gesturile tânărului intern. Cum nu se poate mai bine, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lipicios, îngreunând munca peste măsură. Cu o pălărie din frunză de brusture pe cap și cu o cămașă acoperindu-mi bustul, țineam cu greu ritmul cu Iuliana cu care lucram în "echipă". Șiroaie de sudoare se prelingeau mai ales pe ceafă și pe coapse, sub pantalonul larg din pânză de cort cu care mă înzestrase lagărul de triere din Sverdlovsk. La prânz nu mai eram bună de nimic, eram stoarsă de vlagă. Ulitia a stăruit, și oboseala peste măsură care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gâște. Proveniența terenului!? Moștenire de la o rudă a tatălui. Tot mazilit!? Tot. Frați!? Surori!? Patru frați și patru surori. Eu sunt al treilea născut în familie. Pe lângă mânios, tovarășul Ilie părea acum și nedumerit, chiar încurcat și se scărpina la ceafă căznindu-se să își amintească ceva în timp ce răsfoia febril un dosar voluminos. Deodată, chipul schimonosit și ochii de viezure i s-au luminat și s-a repezit la un dosar pe care scria cu litere de-o șchioapă, în tuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că nu a fost inventată încă mișcarea. Când te-asculta, aveai impresia că vrea să te ucidă, dar întârzie, pentru că nu s-a hotărât asupra metodei. Aceasta era atitudinea față de băieți. Ziceai: "Fugio, -ere, -gi, -itum". Se scărpina încetișor la ceafă și voia altă conjugare. Începeai să turui, fără greș: "Audio, -ire, -ivi, -itum"... Ei, și-acum să vedem cum este cu regalul limbii latine: cele cinci declinări... Când ajungea aici, știai că-ți pregătește prohodul. Începeai ca o moară bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
atenția: preacuviosul nou mucenic Gheorghe Croitorul, Metilineanul... Și ce-au vrut?... Explic. Povestesc și despre unchiul de la partid... Tata: "Dumnezeule mare, ce mă fac eu cu tine?"... Explic: "Nea Onuț m-a învățat chestia asta..." Tata tace. Se scarpină la ceafă. Nu mai zice nimic despre sfinți. Mama oftează. Curios, când stilații ne-au invitat în cuplu tata și eu n-am mai asistat la nicio lecție despre sfinți... Deștept băiat. Să vă trăiască. Ne-a vizitat zilele trecute, și... Vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
atrăgeau ca un magnet... Muzeele sunt ale noastre, ale poporului, ale mele. Cum să scot eu bilet, ca să intru la mine în casă?... Aici cerberii erau mai scoși din boale, aveau puterea să râdă, îmi dădeau câte o palmă peste ceafă și-mi făceau vânt înăuntru. Unii chiar se amuzau, atunci când reveneam: "Atenție! A venit poporul în vizită!" Hâtrul de la Antipa mă întâmpina, în poziție de drepți, salutând cu "Onor la popor!" Ninetistele însă au devenit o adevărată făbricuță de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și camera era mai întunecată acum, ca și cum, afară, soarele de pe cer ar fi intrat după niște nori grei și fără seamăn de denși. Mai toată vremea, atât cât stătu culcată pe pat, Victoria își duse, pe rând, ambele mâini la ceafă și o masă, semn că o durea grozav de tare locul acela; fără îndoială că i se trăgea de la sângele ce-i galopa atât de anormal, atunci, prin vene. De câte ori Șerban încerca, prin toate mijloacele, să comunice cu dânsa, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vechi și noi de Nicolae Filimon; acesta din urmă e demolat cu voioasă înverșunare, pentru a pune în evidență, prin contrast, vechimea culturii japoneze. Știți care este cea mai erotică parte a corpului feminin? Ei bine, n-ați ghicit: este ceafa. În plus, "femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului nume, care nu o lasă să crească: ea este condamnată să fie "copilul" (ko, sufixul cu care se formează majoritatea apelativelor feminine) dulce, drăgălaș, gracil, mai presus
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
soi de alee de lângă "celebra" Școală Numărul 23 din Brazda lui Novac. Deodată, inimitabilul baston reflectorizant al vajnicului milițian de la Circulație îmi semnalizează că trebuie să opresc. Tablagiul se apropie cu pas târșâit, își împinge "cașcheta" mai în spate, pe ceafa bine bronzată (deși este începutul lui octombrie, vara indiană nu s-a sfârșit în Oltenia) și-mi cere, pe un ton de plictiseală insondabilă, actele. Văzându-mi mustața și barba, apărătorul legii realizează că poate avea în față un terorist
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe pământ, lângă efemere cearșafuri de ziar, rupând bucăți mari de pâine, pe care le înmuiau în zacuscă și peste care presărau cu zgârcenie felii de slănină și de ceapă. Sticla ordinară cu țuică trecea din mână în mână, toropind cefele arse de soare și descleind limbile înainte de binevenita siestă. De muncit, propriu-zis, munceau rar și cu pauze nesfârșite, astfel încât clădirile rămâneau nepermis de mult în crisalida de beton. Până să ajung în Japonia, am fost ferm convins că aproape toți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]