23,403 matches
-
și, în măsura posibilului, și cea străină. Cele 4180 de voci ale acestei secțiuni confirmă, încă o dată, existența subdisciplinei numită „kavafistica”, cu o producție tot mai bogată, de la articole și studii pînă la volume de sine stătătoare semnate de nume celebre de „kavafiști”, atît din Grecia, cît și din numeroase alte spații culturale. Interesantă rămîne evoluția traducerilor din Kavafis. Dacă pînă în 1963 se realizaseră 18 ediții de sine stătătoare (complete sau cu caracter antologic), din 1963 pînă în 2000 sunt
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
privitorului posibilitatea de a-și forma o imagine și imaginea este de fiecare dată alta mai ales în cazul celor care au cunoscut-o pe Aglaja. Filmul a fost prezentat mai întîi la Zürich, într-o sală arhiplină; autoarea era celebră în Elveția. Proiecția a fost urmată de dezbateri - bănuiesc că fiecare dintre spectatori a citit măcar una din cărțile Aglajei, mulți dintre ei au cunoscut-o personal... Se pare că filmul a izbutit să respecte identitatea Aglajei, să se apropie
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
îngerii o adorau, - aflasem - ducând-o cu toții zi de zi în ceruri să asculte un concert... Puțin timp după aceea, ca un făcut, dădui de prietena fidelă a lui Chateaubriand, de madame Récamier a lui David (Gérard). Întinsă pe canapeaua celebră ce avea să dea numele mobilei ilustre, ea surâdea cu o fină intenție intelectuală, desculță, cu gleznele, cu tălpile picioarelor, goale, cea mai greu de pictat parte a trupului feminin, întrucât, la origine, ele s-ar fi putut să fi
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
Constantin Țoiu Scriam la început că Sartre... în cafeneaua celebră, din piața Saint Germain des Prés, care, prin uzul filosofiei, căpătă în plus și numele său, împreună cu al celebrei sale consoarte, Simone de Beauvoir, iarna, când era frig și i se punea înăuntru un godin, să se încălzească... scriam că
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
Constantin Țoiu Scriam la început că Sartre... în cafeneaua celebră, din piața Saint Germain des Prés, care, prin uzul filosofiei, căpătă în plus și numele său, împreună cu al celebrei sale consoarte, Simone de Beauvoir, iarna, când era frig și i se punea înăuntru un godin, să se încălzească... scriam că marele autor purta pe el o blană portocalie, să se vadă. Nu se știe dacă naturală sau artificială. În
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
pentru că am devenit mai puțin sensibilă sau indignată. Mă amuză mai detașat răspunsuri de tip “Moise și Arond” în locul operei lui Arnold Schönberg, Moise și Aaron, gândindu-mă că în epoca Internetului, cultura Vechiului Testament pălește; sau titulaturi diverse ale celebrei piese simfonice de Debussy, Preludiu la după-amiaza unui faun, care se împotmolesc la denumirea ființei mitologice, transformând-o în... faur sau chiar f(F)aust... Mi-aduc apoi aminte că a trebuit să explic la curs semnificația faunului, așa cum am
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
la altul - nu au afectat studiul susținut, constant și nici entuziasmul interpreților. Entuziasm care, dublat de un profesionalism fără fisură, au determinat marele succes de public al premierei. Bineînțeles că au existat voci critice: e dreptul oricui să susțină încă celebra afirmație extremistă a avangardei muzicale din anii ’50 despre moartea operei ca gen. E dreptul și al unei echipe de tineri - a căror medie de vârstă ajunge la 25 de ani - să demonstreze astăzi contrariul. Compozitorii au oferit două soluții
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
unei simțiri atît de reticente cu lumea precum cea a acestei poete. Indiscutabil totuși, cei doi parteneri de dialog împărtășesc aceleași poziții și aproape mereu văd lumea din același punct: îi resping cu egală virulență pe „detractorii” lui Eminescu (din celebrul număr al Dilemei) și climatul „(sub)cultural” actual, lipsit de adevăratele valori, cred în autonomia esteticului și-n kantiana lege morală din fiecare. Credința în principiul moral e ceea ce o animă de altminteri permanent pe Ileana Mălăncioiu, în numele căruia condamnă și
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
specialiști, dar înclină să vadă în traducere un monument cultural. * În ultimele două numere din 2003 ale Magazinului istoric, un „document” senzațional: interviul acordat dnei Lavinia Betea de către dna Mândra Gheorghiu, fiica Licăi Gheorghiu și nepoata lui Gh. Gheorghiu-Dej. Portretul celebrei, cîndva, actrițe (nu prin talent) este, sub condeiul fiicei, excepțional. Ca și evocarea, după venirea la putere a lui Ceaușescu, a tuturor relațiilor sociale și, în fine, a morții ei. Ștefan cel Mare și integrarea în UE Fostul procuror general
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
fundamentală, închinată copămînteanului Coșbuc n-a fost încă tipărită. Studiul vast pe care-l avem acum în față, Generația amînată (ediție îngrijită cu devotament de Oana Valea și Mircea Măluț), care-i integrează personalitatea (titlul pare un ecou... ameliorat al celebrei sintagme a Gertrudei Stein: The Lost Generation), are un indubitabil aer de mărturie și testament. Să precizăm din capul locului că e vorba de o scriere cu un puternic subtext afectiv. Implicația auctorială nu e doar factual autobiografică, ci și
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
unul dintre cele peste 250 de muzee, de la Maison du Pain, Musée du Fumeur, Musée de la Poste, Musée du Jeu de l’oie, Musée des Anées ’30, Musée du Stylo et de L’Ecriture ș.a. până la splendidul d’Orsay sau celebrul Louvre (despre care specialiștii spun că, pentru a-l vizită corespunzător, îți trebuie cel puțin trei luni); * am văzut „La Joconde” câteva secunde, în trecere, înaintând prin muzeu într-o coadă de sute de persoane și printre răcnetele gardienilor: „Passez
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
murit singur, uitat și în mizerie”. Pot confirma această dezolantă circumstanță printr-o mărturie personală. Mă aflam internat la spitalul Elias, în februarie 1990, într-un salon învecinat cu cel în care, alături de încă cinci bolnavi, își trăia ultimele zile celebrul lingvist și editor. Nu-l vizita nimeni, nici măcar, spre surprinderea mea, cel ce, avînd pe atunci un post de conducere la Editura Cartea Românească, se declara a-i fi discipol devotat și pe care îl știam drept coautor al unor
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
și el, prin decizie, și nu cu Le Douanier Rousseau, naiv nedeliberat. La Brook, naivul e o împlinire și nu o premiză: el descoperă astfel ceea ce îl poate salva. Aceste gînduri ne trimit în mod obligatoriu la Schiller și la celebrul său text despre Poezia naivă și sentimentală unde consideră că artistul naiv e un însetat de unitate. Un asemenea artist se dezinteresează de arta ca producție de obiecte noi, fabricate, căci “natura trebuie să fie victorioasă” pentru a umili artificiul
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
Înconjurată de litografii, de cărți în ediții bibliofile și de afișele expozițiilor succesive organizate de Galeria Erker, Doamna Noto și-l amintește pe Ionesco că pe un domn bătrân timid, retras, fără pic de morgă “academică”. Mulți scriitori și artiști celebri au luat drumul St. Gallenului, pentru a se întâlni, în chiar inima lui, la Galeria Erker. Inspirându-se reciproc, au scos împreună superbe cărți Martin Heidegger și Eduardo Chillida, Joseph Brodsky și Antoni Tâpies, Emil Cioran și din nou Chillida
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
multă vreme. De altminteri, romanul este scris la persoana întâi, iar naratorul, tânărul scriitor și publicist Aaron Greidinger din Varșovia interbelică, retrăiește parțial biografia autorului însuși. Povestea ne spune că, la aproape douăzeci de ani de la evadarea lui din Krochmalna, celebrul cartier al sărăcimii evreiești din capitala Poloniei, Aaron Greidinger (pe care prietenii îl alintă cu apelativul „Țuțik”, băiețandrul) se întoarce acolo, dar numai cu intenția unei descinderi turistice. Însoțește o actriță a teatrului idiș, Betty Slonim, sosită din America și
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
Chivu „Dacă-l citești pe Borges frecvent și cu atenție, devii borgesian 1)” - Harold Bloom Scriind despre Tlön Uqbar Orbis Tertius în care vedea „profesiunea de credință idealistă” a scriitorului argentinian, Ștefan Aug. Doinaș amintește un articol 2), din deja celebrul număr special L’Herne din 1964, al lui Maurice-Jean Lefèbvre care, la rându-i, descoperea în Tlön... un mit al civilizației și culturii, în sensul că la Borges fantezia creatoare a spiritului devine agent al realului. Pe cât de cunoscută, metafora
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
savanți și dascăli Pompei, Țițeica, Onicescu, își trece doctoratul la Paris. La întoarcere, este numit șef de catedră la Institutul Politehnic din București; concomitent, predă matematicile la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu și la Școala Superioară de Război, alături de profesori celebri, ca N. Iorga, S. Mehedinți, Grigore Moisil. Ca atâția mari universitari (Blaga și chiar Călinescu) a fost dat afară din învățământ de regimul comunist, foarte alergic la ceea ce reprezenta valoare. Ar fi fost de amintit că Nicolae Ciorănescu a avut
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
asociativă, declanșator al unui lanț ramificat de aproximări, care-l fac, în cele din urmă, aproape disparent, feeric pulverizat în mișcarea mai degrabă centrifugă. Or, întâlnirea cu avangarda europeană a încurajat această pornire originară, întrucât “simultaneismul” anunțat de Apollinaire în celebra Zonă, apoi programele unor Jules Romains, Georges Duhamel și, mai ales, amplele poeme-reportaj ale lui Blaise Cendrars, Valery Larbaud sau Paul Morand, deschise spre “lumea întreagă”, cu o curiozitate excitată și o retină mereu gata să înregistreze evenimente, obiecte, mișcări
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
Muguraș Constantinescu Cînd în 1697, Charles Perrault (1628-1703) publică volumul care l-a făcut celebru, Povești sau basme de odinioară cu moralități, el strecoară în imaginea de frontispiciu, ce reprezintă o bătrînă istorisind copiilor, seara, lîngă foc, și un al doilea titlu, Poveștile Mamei Mele Gîsca, prin care își recunoaște, s-ar părea, datoria față de
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Perrault, Histoires ou Contes du temps passé avec des moralités, Claude Barbin, Paris, 1697). Această operă de pionierat de a transforma povestea orală, populară, într-una scrisă, cultă sau “de autor”, după expresia franceză, Perrault a înfăptuit-o alături de povestitoare celebre ale epocii - Dna d’Aulnoy, Dra Lhéritier, Dra de la Force, Dna de Murat și altele, care i-au dat, în funcție de stilul, gustul și fantasmele lor, dar și de presiunea și amprenta inevitabilă a epocii, o haină galantă, alegorică, barocă, prețioasă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
și scriitură, sub formă de parodii, pastișe, continuări, adăugiri, răsturnări, deturnări, adaptări, replici de tot felul, marcate de fantasmele și stilul diverșilor autori, de módele și tendințele diverselor epoci. Să vedem, chiar și în fugă, cîteva replici, devenite și ele celebre, care lasă deschisă seria, pe care am putea să o numim, în termenii lui Genette, Perrault în palimpsest. Raliindu-ne la părerea lui Gérard Macé și a multor altora că poveștile lui Perrault sînt mai ales o lectură pentru adulți
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
îl semnează în ziarul citat, Dan Pavel e de părere că România e condamnată la integrare în Uniunea Europeană, în ciuda corupției din țara noastră, de întîrzierea reformelor și altele și altele. Editorialistul citează o convorbire pe care a avut-o cu celebrul disident rus, Vladimir Bukovski. Acesta i-ar fi spus în cursul unei discuții particulare: “O să regretați toată viața că ați intrat în Uniunea Europeană”, dincolo de nuanțele de tot felul pe care le poate căpăta un asemenea regret, Dan Pavel e de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
Gheorghe Grigurcu Gelu Ionescu (o butadă spune că 80 la sută dintre români se numesc Ionescu, iar 80 la sută Popescu!) a fost nu o dată întrebat în străinătate dacă e rudă cu celebrul Ionesco, se pare producător ori colportor al butadei amintite. Deși fără nici o legătură de rudenie cu autorul Rinocerilor, d-sa i-a închinat o valoroasă carte intitulată Anatomia unei negații, a cărei poveste merită a fi recapitulată întrucît se dovedește
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
apucase să caute, prin ziarele și revistele vremii, tot ce publicase Eugen Ionescu în afara volumului din 1934. Nu doar analitic, ci și autoanalitic, exegetul se explică astfel: „Cînd un Ionescu obscur și provincial începe să se ocupe de un Ionescu celebru și parizian, n-ai cum evita să presupui și niscai... vînturi venite din partea psihanalizei: nevoia de autoritate, de un alt «tată» - sau, dimpotrivă, paricidul, diverse complexe...”. Prea posibil! Însă noi preferăm a reține, cum am spus, inconformismul, fibra incredulă, inadaptabilă
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
cu simpatica rue de la Gaité, plină de teatre, la doi pași de piața Edgar Quinet, Odessa, rue de Froidevaux mărginind marele cimitir ce poartă numele cartierului, unde dorm Cioran și Eugen Ionescu; în fine bulevardul Montparnasse, propriu-zis, cu cafenelele lui celebre, una după alta, La Coupole... La Rotonde... Le Dôme... Le Select... unde își beau cafeaua pe vremuri Lenin și Troțki, întâmplarea a făcut ca, în locuința-atelier de pe rue Jay, cu tavanul de sticlă, proprietatea prietenilor mei buni Dody și Any
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]