676 matches
-
în trecutul mai îndepărtat. Urme arheologice sporadice: Paleolitic și Neolitic (în câteva localități învecinate, pe o rază de cca 25 km). Urme mai numeroase din perioada Bronzului și Fierului (după secolul XVIII i.C.). Așezări celte sigure în vecinătățile Bayreuthului. Celții au fost alungați spre sud de către grupuri etnice venite din nord (la început Hermunduri, mai tarziu Turingi). Zona Bayreuth nu a fost niciodata ocupată de Români. În anul 531 d.C. Turingii sunt alungați de un alt grup etnic german, originar
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
un ținut romantic pentru Franz Listz, Bella Bartok, o țară a csardașului și a Dunării Albastre, unde ospitalitatea e la ea acasă și gulașul pe masă. ISTORIE ÎNVOLBURATĂ Teritoriu locuit în antichitate de triburile traco-illire, Panonia a fost ocupată de celți (secolul al IV-lea î.Hr.), romani (secolul I d. Hr.), huni (secolul al IV-lea), gepizi (secolul al V-lea), avari (secolul al VI-lea) și, în final, de maghiarii fino-ugrici din zona Munților Urali și Volgăi Mijlocii, sub conducerea lui
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
sentimentul toleranței, cooperării, aducându-și o contribuție importantă la anevoiosul proces de construcție a Europei unite și integrate în Mileniul III. Nostalgicii imperiali, xenofobii, neofasciștii sunt marginalizați de marea majoritate a populației. Dar ei există... ISTORIE TRIUMFALĂ Vechile triburi ale celților și germanilor și-au apărat cu strășnicie limba și obiceiurile în fața expansiunii romane și apoi a diferiților migratori. În secolul al VIII-lea, Carol cel Mare a reușit să supună temporar triburile saxone după un război crâncen și îndelungat. După
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
secătuise vistieria franceză... Rămâne o zi de neuitat... PRAGMATICUL ALBION Plecăm spre Calais pentru traversarea cu ferry-boat-ul a Canalului Mânecii, la Dover. Privesc pe fereastra autocarului și încerc să-mi imaginez ce a reprezentat această zonă încărcată de istorie de la migrațiile celților, cuceririle romane, anglo-saxone, normade, de la Războiul de 100 de ani la al Doilea Război Mondial, în acea încleștare de forțe din iunie 1940 când o parte a armatei engleze și franceze a reușit să se salveze de tunurile inamicului german
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
în Scoția (Loch Ness, Loch Lomond), cu pajiști, păduri. Riguros administrată, cuprinde 47 de comitate, 26 districte (Irlanda de Nord), 9 regiuni (Scoția), 7 comitate metropolitane, 3 areale insulare în Scoția. ISTORIE HEGEMONICĂ Istoria acestor locuri a fost deosebit de frământată. Vechii locuitori, celții sau galii au fost cuceriți de romani în timpul împăratului Claudiu. Patru secole (43- 410 d.Hr.) provincia Britania a făcut parte din Imperiul Roman, după care a fost invadată de anglo-saxoni (secolul al VII-lea) și apoi de normanzi (secolul
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
făcute de-a lungul anilor sau din înregistrările video. Metropola degajă o atmosferă deosebită și prin oamenii săi gata oricând să-ți prezinte comorile de cultură și civilizație autohtone. Din tonul lor îți dai seama de tenacitatea și mândria vechilor celți, marginalizați de anglo-saxoni, secole de-a rândul. Am avut ocazia să constat, pe parcursul vizitei, că sunt primitori, mândri de strămoșii lor, de vechile tradiții, dar și iuți la mânie când le aduci o ofensă, mai ales națională. Numele fost preluat
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
alcătuiesc Benelux-ul: Belgia, Olanda, Luxemburg. COMORI FLAMANDE Belgia are o suprafață de 32.545 km2 și o populație de 10,5 milioane de locuitori, ce vorbesc trei limbi oficiale: franceza (39 %), flamanda (60 %), germana (1 %). Vechii locuitori ai acestor meleaguri celții au fost ocupați de romani (secolele I-IV), apoi de triburile germanice, creștinându-se abia între secolele V-VII. Prosperul Comitatul al Flandrei a devenit vasal al Imperiului Romano-German, constituind nodul discordiei în Războiul de 100 de ani dintre Franța
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
lor au fost deschise, din anul 1854, școli în limba armeană care au funcționat până în 1937. Rolul udinilor (albanilor) ar fi acela de substrat in formarea azerilor moderni, conform ideologiei oficiale a Republicii Azeraidjan. Acesta ar fi comparabil cu rolul celților în formarea națiunilor franceză și engleză. La 26 mai 2003, cu o întarziere politic semnificativă, și sub influența înfrângerilor azere din Karabahul de Munte, a fost reformată și înregistrată Biserica și Comunitatea Albană - Udină din Republica Azerbaidjan. Udinii, a caror
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
în trecutul mai îndepărtat. Urme arheologice sporadice: Paleolitic și Neolitic (în câteva localități învecinate, pe o rază de cca 25 km). Urme mai numeroase din perioada Bronzului și Fierului (după secolul XVIII i.C.). Așezări celte sigure în vecinătățile Bayreuthului. Celții au fost alungați spre sud de către grupuri etnice venite din nord (la început Hermunduri, mai tarziu Turingi). Zona Bayreuth nu a fost niciodata ocupată de Români. În anul 531 d.C. Turingii sunt alungați de un alt grup etnic german, originar
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
este situată în Franconia Inferioară, landul Bavaria, Germania, deasupra orașului Würzburg. Pe locul fortăreței exista deja în perioada celților o cetate și un loc de cult, înainte de Cristos. Ca urmare a migrării popoarelor prin secolul al VI-lea sosesc în regiune francii, iar în secolul al VIII-lea este clădită biserica Marienkirche, cea mai veche biserică din Würzburg. a
Fortăreața Marienberg () [Corola-website/Science/312499_a_313828]
-
o parte acea a teritoriilor care au format înainte de 1830 Regatul Belgiei și pe de altă partea cea a statului independent belgian existent începând cu această dată. Diverse națiuni și culturi au ocupat teritoriul de astăzi al Regatului Belgiei, de la celți și romani până la francezi și olandezi. Regiunea a fost incorporată în Imperiul Roman în timpul campaniei lui Cezar din Galia. După valurile migratoare din secolul al V-lea regiunea devine centrul Imperiului Carolingian iar după dezmembrarea acestuia, statele feudale apărute în
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
deal. Românii nu s-au putut deplasa spre sud, pentru că lacul e prea mare să înoate; ei nu au putut continua spre est, unde bărbați ușor-inarmati blocau drumul în apropiere de orașul modern Tuoro Sul Trasimeno; întoarcerea era imposibilă, deoarece celții lui Hannibal blocau drumul de retragere; singurul lucru pe care românii puteau să-l facă era să se pregătească pentru lupta și de a lupta împotriva unui dușman de la nord. Cu toate acestea, auxiliarii de la sfârșitul celei de-a două
Bătălia de la Lacul Trasimene () [Corola-website/Science/311112_a_312441]
-
astfel de opțiune este la fel de valabilă. În cele din urmă, "Negotin" poate a fost derivat din cuvintele celtice "neges" și "țin", însemnând "cetate de război" . Negotin este menționat pentru prima oara în 1530 că așezare. Tracii au dominat regiunea cu celții scordisci avansând după 279 î.Hr. Cucerirea română din secolul I î.Hr. a slăbit triburile paleo-balcanice și regiunea a fost organizată în Moesia Inferior în 87 d.Hr. de împăratul Domițian, după moesi, un trib dac învins de armată română, sub
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
teritoriul Sloveniei devine, în secolul II-I î.H., provincie a Imperiului Roman, rămânând după 395 d.Hr între Hotarele Imperiului Roman de Apus. Între secolele V-VII se stabilesc aici triburi ale slavilor, care vor asimila populația autohtonă (iliri, celți, traci, coloniști romani), în contextul procesului de etnogeneză al slovenilor. În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). În secolele VIII-X este
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
cuptor”, sau grotă în dialecte sud-germane. Interesant este faptul, că un document din înaintea invaziei tătare pomenește Pesta sub denumirea "Ofen", iar în secolul următor germanii au folosit această denumire pentru Buda. Prima dată s-a aflat o așezare a celților, mai târziu în timpul Imperiului Roman a fost înființat aici o fortăreață împotriva barbarilor, numită Contra-Aquincum, a cărul ruine se găsesc în sectorul al V-lea din Budapesta, în zona Pieței 15 Martie (Március 15. tér). După destrămarea Imperiului Hunilor, zona
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
aparținând "culturii Wietenberg", altele din epoca bronzului târziu. Epoca dacică este reprezentată de material ceramic format din fragmente de buze ale unor vase de provizii cu benzi de linii incizate și brâuri, iar epoca bronzului printr-un pumnal și un celt de bronz descoperite pe teritoriul localității. Materiale formate din fragmente ceramice, fusoiale, așchii de piatră s-au descoperit între pâraiele "Szilas" și "Gyulai" de pe teritoriul satului Secuieni, materiale atribuite neoliticului și aparținând culturilor "Criș și Coțofeni". La marginea nord-estică a
Comuna Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/310549_a_311878]
-
În cultura celților, druidul era un membru al bisericii din precreștinism. Această "biserică" exista și în vestul Europei, Marea Britanie, Irlanda până când a fost "distrusă" de romani, rivalii creștinității. Druizii erau parte a culturii triburilor; ei aveau mai multe îndeletniciri: preoți, vraci (doctori), profesori
Druid () [Corola-website/Science/310685_a_312014]
-
nu piere, ci, după moarte, trece dintr-un corp în altul; după ei, această credință este un foarte bun stimulent pentru cură, deoarece înlătură teama de moarte. Etimologia numelui "druid" este dedusă din numele arborelui dru-(u)-id, stejarul, la celți fiind un simbol al puterii.
Druid () [Corola-website/Science/310685_a_312014]
-
frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris inițial Samuin”. Numele provine din irlandeza veche și înseamnă „sfârșitul verii”. Festivalul Samhain sărbătorește sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate” și este, uneori, considerat a fi „Anul Nou Celtic”. Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhain, permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoșii familiei erau cinstiți și invitați acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia
Halloween () [Corola-website/Science/310816_a_312145]
-
ar avea o legatură cu creștinismul. Cei mai mulți creștini nu consideră că tradiția ar avea rădăcini satanice în origine sau practică și că nu reprezintă nicio amenințare pentru viața spirituală a copiilor: educarea despre moarte și mortalitatea, precum și despre obiceiurile strămoșilor celți fiind, de fapt, o lecție de viață valoroasă și o parte din patrimoniul enoriașilor lor. Festivitățile de Halloween sunt obișnuite în scolile parohiale romano-catolice din America de Nord și din Irlanda. Alți creștini sunt îngrijorați de Halloween și resping sărbătoarea deoarece ei
Halloween () [Corola-website/Science/310816_a_312145]
-
zonă care atesteză acest lucru prin numeroasele urme arheologice. Aceste urme constau din morminte, unelte de piatră, ca și obiecte din epoca bronzului sau fierului. De asemenea în apropire se află două cetăți Fliehburg, aceste sunt fortificații simple din timpul celților și germanilor. Prezența romanilor este documentată de apeducte care leagă Kölnul (Colonia) de regiunea Eifel, Eifelwasserleitung, sau așezarea romană Colonia Claudia Ara Agrippinensium de lângă Bonn. La fel se pot găsi urme ale francilor, reprezentate prin morminte, sau denumirile de localtăți
Bornheim (Rheinland) () [Corola-website/Science/309360_a_310689]
-
pe vârfurile munților, până la 1300 m altitudine. La Sălciua, lângă peșteră Huda lui Papara, au fost descoperite morminte tumulare vechi de 5 milenii. De aici, povestea merge mai departe... De la sfârșitul acestei epoci a fost descoperit în zona intrării un celt de bronz, depus că ofranda zeului într-o fisură a peretelui de calcar. Puternică ginta a Apulilor, dacii din Munții Trăscăului au ridicat nu departe de aici cetatea Craivi, un veritabil cuib de vulturi la care se poate ajunge urmând
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
piatră neșlefuite care ar putea aparține omului de Neanderthal (probabil 50 000 ani în urmă). Sunt necesare săpături de specialitate în Sala Minunilor. Cu ocazia unor lucrări de amenajare turistică a peșterii, a fost descoperit de membrii CETM Albă un celt din bronz (topor). Acesta se află depus într-o cavitate a peretelui, la aproximativ 20 m. deasupra nivelului râului și la 10 m. față de intrarea peșterii. În momentul descoperirii, în interiorul orificiului de înmanusare se mai păstrau urme de lemn, acestea
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
-se la scurtă vreme după scoaterea piesei la suprafață. Horea Ciugudean și Dan Anghel de la Muzeul Unirii l-au plasat că vechime în limitele periodei Bz D - Ha A1 din partea a doua a epocii bronzului. Având în vedere contextul descoperirii, celtul de la Huda poate fi considerat drept o depunere cu caracter votiv, el încadrându-se astfel în categoria binecunoscută a ofrandelor din peșteri. Solomonar, solomonar în Apuseni este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românești. Stăpâni ai vanturilor
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
bazează pe fondul autohton în care au fost integrate multiple și fecunde influențe grecești, etrusce ori de altă natură, adaptate și prelucrate în manieră proprie. Au existat raporturi între cultura daco-getică și cea celtică, intervenite în urma contactului direct în urma instalării celților pe teritoriul Daciei. Pătrunderea celților în spațiile daco-getice a avut loc încă în La tene-ul vechi, ceea ce înseamnă secolu IV î.Hr. Simbioza daco-celtică se concretizează în înmormântarea în cadrul aceluiași cimitir și într-o serie de împrumuturi de bunuri materiale și
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]