949 matches
-
Limbajul trupului și puterea de seducție E de o urâțenie magnifică. Are fruntea îngustă, ochii de un cenușiu șters, un ditamai nasul care atârnă, gura mult prea mare, dezvelind dinții neregulați... și totuși, în spatele acestei hidoșenii se află o frumusețe dintre cele mai puternice, care, în câteva clipe, captivează și farmecă spiritul atât de intens, încât până la urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
singulare, ci de un eroism mai puțin spectaculos și impresionant, dar într-un fel de unul care cere mai mult, de eroismul consecvenței neclintite cu principii liber asumate asupra vieții bune de-a lungul zilelor, lunilor, anilor și deceniilor, în cenușiul vieții de fiecare zi. NOTE 1. Immanuel Kant, Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., pp. 90-91. 2. Ibidem, p. 87. 3. Ibidem, p. 139. 4. Immanuel Kant, Metafizica moravurilor, ed. cit., pp. 228-229. 5. Ibidem, p. 293. 6. Immanuel
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Canino trădează natura teratomorfă a ucigașului plătit. Nu trăsăturile feței, nu gesturile sau limbajul îl caracterizează pe Eddie Mars, ci deghizamentul, talentul impresionant de a-și ascunde ghearele în catifeaua agresivă a insignifianței: Era un om cenușiu, îmbrăcat complet în cenușiu, cu excepția pantofilor negri lustruiți și a celor două diamante stacojii înfipte în cravata de mătase cenușie, care semănau cu carourile de pe masa de ruletă. Avea o cămașă cenușie, iar costumul la două rânduri, dintr-un flanel moale, era superb croit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
are. Repetarea mecanică a acelorași gesturi - bărbieritul, pregătirea cafelei și a micului dejun - subliniază lipsa de orizont, plictisul, absența imaginației și disperarea surdă în care s-a prăbușit Marlowe. Orice modificare a scenariului de mai sus, orice nuanță apărută în cenușiul matinal antrenează întâmplări ce vor avea consecințe nebănuite. Atras irezistibil de Eileen Wade, soția lui Roger, Marlowe iese din obișnuita rezervă față de femei, deși e conștient că face o greșeală de neiertat: Am apucat-o de brațe, am tras-o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nimic, iar înfățișarea gangsterului cu maniere de gentleman e cea bine cunoscută. Același om cenușiu, cu păr cenușiu atrăgător, ochi cenușii, sprâncene bine conturate, cenușii. Costumul de flanel cu pieptar dublu era cenușiu, cămașa era cenușiu-deschis, iar cravata de un cenușiu mai închis, cu excepția a două diamante roșii. Ceva e diferit, totuși. Jocul dragostei și al întâmplării i-a adus pe Marlowe și Mars în același spațiu - strâmt până la sufocare - al negocierilor între perdanți potențiali. Mars este îndrăgostit de Vivian și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
când m-am întors, plecase. - Deci ai divorțat. - Mda. Ciudatul parteneriat între Marlowe și Mars e departe de clasicul gentlemen’s agreement: ceea ce-i ține împreună e tot o femeie - Vivian Sternwood. Inexplicabila și necondiționata iubire a individului îmbrăcat în cenușiu, ce nu pare să iubească nimic altceva decât întunecatele sale afaceri, îl face să treacă peste orice fel de calcul, neglijându-și chiar instinctul de conservare. Eddie Mars nu este un naiv. El cunoaște prea bine lumea pe care decide
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a vieții (Pâinea) și o melancolie inexplicabilă, provenită din simpla înregistrare a situațiilor cotidiene și a obiectelor concrete (Elegie pentru o lingură de lemn, Amintire). Volumul Piatra (1968) reia și adâncește caracteristicile dominante ale unui imaginar naufragiat în banalitatea și cenușiul existenței obișnuite: obsesia aridității (simbolizată de piatră), tristețea fără motiv, sentimentul apăsător al așteptării inutile, explorarea deliberată a fenomenelor regresive în cadrul unei imagistici a „calcifierii universale” (Mircea Iorgulescu). Într-o lume în care Dumnezeu a murit, poetul - singurul care mai
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
ajute pe scriitor. Și toate - inclusiv cea semnată de autorul rândurilor de față, în Viața românească - au trecut ca pe lângă o chestiune de la sine înțeleasă sau inutil de discutat, pe lângă o problemă deosebit de acută a scrisului lui Aurel Mihale: problema cenușiului care caracterizează multe din paginile sale”. Și alte romane apărute în acest an întrunesc exigențele educativ-ideologice impuse fenomenului literar. Menționăm în note37 câteva cronici pe marginea romanelor Nicoară Potcoavă de M. Sadoveanu, Dulăii de Zaharia Stancu, Noul oraș de Ștefan
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
încă la înălțimea vieții, a realității patriei noastre, deși, de fapt, ea ar trebui să fie cu un pas înaintea vieții. Această rămânere în urmă este vizibilă în primul rând în îngustimea tematicii lucrărilor noastre literare (...). Trebuie spus că monotonia, cenușiul, schematismul, sunt incompatibile cu tipicul în literatură. Arta realistă îi cere scriitorului oameni vii, complecși, multilaterali, cu caractere puternic individualizate. Să luăm de pildă exemplul personajului Muntean din piesa Cetatea de foc. Se poate recunoaște oare vreun secretar de partid
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
datoresc unor false concepții despre documentare, se datoresc unor rămășițe ale ideologiei burgheze în conștiința scriitorului, precum și insuficientei însușiri de către scriitori a învățăturii marxism-leninismului (...)”. Să reținem un termen care va face oarecare carieră, tinzând să devină o categorie estetică sui-generis: „cenușiul”; căci după acest semnal va începe o adevărată campanie de scotocire după aspecte cenușii, fade, monotone, șterse și altele ejusdem farinae, în operele literare. În ultima parte, se dau două liste cu exemple negative ale celor care încă nu sunt
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
înlănțuirea ideilor și imaginilor artistice e asemănătoare din cauză că cei doi poeți nu au avut o atitudine creatoare față de materialul de viață. Pastișarea propriilor expresii poetice în unele poezii de Victor Tulbure și N. Tăutu, de pildă, este un aspect al cenușiului din literatură (...). În cuvântul său, scriitorul Eusebiu CAMILAR a luat poziție autocritică față de gravele greșeli semnalate de Scânteia cu privire la conținutul ideologic greșit al reportajului Întâmplări de pe Călmățui (...). Ion MIHĂILEANU, abordând problema rămânerii în urmă a criticii literare față de cerințele vieții
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
socialismului și față de creația noastră literară. Aurel MIHALE a combătut poziția lipsită de principialitate a acelor tovarăși care (...) au încercat în fel și chip să «împace» ideologia socialistă cu ideologia burgheză (...). Referindu-se la principalele scrieri a arătat că monotonia, cenușiul, amenință acele lucrări care nu reflectă din plin, ascuțit, întregul adevăr al vieții, lucrări care nu respectă principiile tipizării realiste”. În fine: Concluziile Biroului Uniunii Scriitorilor din R.P.R.13: „În încheierea dezbaterilor, tov. Traian Șelmaru, secretar al Uniunii Scriitorilor din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
individualizată”. Dar, chiar dacă suflul teoretic despre noile dimensiunii ale tipicului n-a fost foarte puternic și emulativ, în schimb demonstrarea aspectelor ne-tipice în literatură, în special în proză, va fi ocupația predilectă a criticii literare în acest an. ARIA CENUȘIULUI ÎN PROZĂ Pe filiera Malencov, cuvintele cenușiu-monoton-plicticos au făcut carieră în comentariile critice ale anului 1953. Ele desemnau aspectele netipice, fiind opuse celor tipice, adică aspectelor vii, dramatice, veridice, eficient-formative din sfera artisticului. Așa cum, prin 1950 toate neajunsurile poeziei au
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au făcut carieră în comentariile critice ale anului 1953. Ele desemnau aspectele netipice, fiind opuse celor tipice, adică aspectelor vii, dramatice, veridice, eficient-formative din sfera artisticului. Așa cum, prin 1950 toate neajunsurile poeziei au primit un nume: proletcultism, în acest an „cenușiul” înglobează toate slăbiciunile de care s-a făcut vorbire până acum: erou șovăielnic, palid, șters, fad; schematism, naturalism, formalism, manierism, scris de mântuială, monoton, neconvingător ș.a. O primă panoramă a aspectelor cenușii, recte netipice, face Scânteia în redacționalul 26 citat
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
netipice, face Scânteia în redacționalul 26 citat în primul capitol al acestei părți, reprodus și în Viața românească 27. În același număr, Mihai Gafița 28 interpretează câteva scrieri, amendându-și unele opinii anterioare pe motiv că, inițial, n-a sesizat cenușiul din scrierile respective. Dincolo de reușite - pe larg expuse - o nuvelă a lui Ștefan Andrei păcătuiește și ea de „prezența cenușie și schematică a unor acțiuni și personaje”, scrie M. Gafița 29. Și mai departe: „În colecția Ogoare noi (Editura Tineretului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poetul crede că este suficient să spună «strung», «colectivă», «normală», «zori roșii» ca să redea noul, sau să folosească cuvintele «jivină», «fiară», «haită», «lupi» ca să desemneze dușmanul, sau să exclame «alelei», «mări», «foaie verde maghiran» ca să fie în spirit popular. Dacă cenușiul în poezie dovedește că uneori poetul nu este destul de conștient de rolul ce-l are în «creșterea limbii românești» - cum ar zice bătrânul Văcărescu - mai dovedesc și altceva, că poetul nu se obosește îndeajuns să se adâncească în viața sufletească
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noi mai demult, de după august 1944 - poezia de dragoste și poezia satirică. Poeții se vor conforma noilor comandamente lirice, scriind poezii de dragoste, precum și fabule, pe care le vom detalia în capitolele următoare. Până atunci să încercăm să creionăm «aria cenușiului» în lirică, recte: poezii de mântuială, clișeu, șablon, schematism, «simțiri reci-imagini banale» și altele, așa cum au fost ele dezvăluite în presă. Un prim semnal de alarmă trage A.E. Baconsky. declanșând duelul Almanahul literar - Viața românească de care pomeneam mai
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Eugen Frunză Alte volume de poezii Proza - tablou editorial În dezbatere: Vladimir Colin Aspecte ale romanului Evoluția nuvelei Aspecte ale dramaturgiei (1949-1952) Lingvistica. Proiectul noii ortografii Varia Note și comentarii 1953 Uragan la Uniunea Scriitorilor Tipicul în literatura realist-socialistă Aria cenușiului în proză Petru Dumitriu nu mai este singur Proza: Concluzii Aspecte ale poeziei Comandă socială - poezie de dragoste Poezia debutanților. Alte profiluri lirice Poetice faceri Critica și istoria literară Reportajul literar: 1949-1953 Sămânță și rod Note și comentarii Indice de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Matei Alexandrescu, Cristian Sârbu, Emil Vora, pledează pentru poezia modernă, amenințată, afirmă el, de atrofierea sensibilității. B., unul dintre poeții minori afirmați de colecția „Adonis”, și-a publicat majoritatea poeziilor în caietele colective ale acestei colecții și în două plachete: Cenușiu (1936) și Vraja anotimpurilor (1943). Obedientă față de modelele sale - G. Bacovia și Paul Verlaine, din care tradusese -, poezia lui B. are o unitate tematică la limita monotoniei. Natura „neurastenizată”, cerul de „cenușă”, asocierea frecventă toamnă-moarte, „paloarea ftiziei în frunze” compun
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
Natura „neurastenizată”, cerul de „cenușă”, asocierea frecventă toamnă-moarte, „paloarea ftiziei în frunze” compun un arsenal poetic previzibil. În noaptea „lichidă” se strecoară nota funebră a unui „timp bolnav”. Plânsul interior, mai mult enunțat decât trăit, tristețea („culoarea iubită îmi e cenușiul”) alunecă în stări evanescente. Mai rar, O noapte de vară citadină aduce acorduri de jazz și frenezia orașului cosmopolit. În poezia peisajului și a anotimpurilor se strecoară meditația trecerii timpului, dar, depășit de rigorile poeziei conceptuale, B. rămâne la un
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
revoltă până într-atât, încât să-și supună personajele la vreo penitență. Scriitorul s-a exprimat fără menajamente împotriva acelor teologi care condamnă „legea trupului”, căci viața e „aur nemuritor” (Fața de lumină a creștinismului). Un aur, însă, bătând în cenușiu, căci existența este considerată o „vâltoare”, care macină puterile și-i leapădă pe oameni, zdruncinați și sfârșiți. Așa termină Iosif Rodean (din Arhanghelii), unul dintre cele mai puternice caractere pe care le-a dat romanul românesc. Ca preot, autorul vede
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
zgomote: gara era complet părăsită pe timpul nopții. Milton avea În picioare mocasinii negri cu ciucurași. Când se Îmbrăcase pe Întuneric, i se păruse că erau cel mai ușor de Încălțat. Mai avea haina lui de purtat În mașină, bej cu cenușiu, cu un manșon de blană la guler. Pentru că era frig, Își pusese și o borsalină, de fetru gri, cu o pană roșie la spate. O pălărie de modă veche atunci, În 1975. Cu pălărie, servietă și mocasini, Milton ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
știam. El se temea de ele, căci era nesigur, iar eu le acceptam, căci oricum eram condamnat la moarte. Eu și ceilalți colegi ai mei, chiar și George, iar ceea ce știam eu avea să știe în curând tot colectivul școlii. Cenușiul ochilor mei oglindea pasivitatea și nepăsarea ca răspuns la privirea sa sfredelitoare și cercetătoare. Și atunci ce facem ? Intrăm în școală și o luăm cu forța de la Inspector și de la profesori. Înăuntru sunt cel mult douăzeci de Gardieni, minții eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ciudat. Cel puțin am rezolvat cu ieșirea. Oare cum... înainte eram în peșteră, acum sub școală... ciudat. Mi-am scos sabia din lăcașul ei. "Cine era?" Tăișul ei se făcu întâi cenușiu, apoi negru, roșu, albastru, alb și din nou cenușiu. Era prieten și trădător, și mort și viu, și de același fel ca mine și unul care face râul de sânge să curgă. Cum era posibil? M-am mai gândit câteva clipe la subiectul ăsta și l-am abandonat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de ele." " Da' ăsta n-are școală sau ceva de genu'?" "Nu. Tat-su e în Guvern." "Aha. Se explică." Ajunsesem la parter și mă îndreptam spre intrare. Cei care făceau de pază la baricade și pe holuri, toți în cenușiu, aveau niște priviri nedumerite. "Ce se întâmplă? De ce au venit trei oameni de la Minister? Ne predăm? De ce? Am făcut borș din ei mai devreme!" Chiar făcurăm borș din ei mai devreme! Aici, Corvium, zise un elev arătând spre ușa primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]