910 matches
-
și o eleganță (inclusiv vestimentară) remarcabile. Când Frunda György a devenit candidatul la președinția România din partea maghiarilor români, am avut o tresărire de mândrie: am văzut un semn de însănătoșire a societății, dispusă - aveam eu impresia - să renunțe la deprimantul cenușiu în favoarea unui peisaj multicolor. Într-adevăr, prestația d-lui Frunda a confirmat așteptările. Iar când, după victoria Convenției Democrate, maghiarii au fost chemați la guvernare chiar am crezut, o perioadă, că aerul politic din țărișoara noastră va fi respirabil. La
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
-l „vulnerabilizează” nimic. Dl. Pușcaș e beton! Nu-l mișcă, vorba textierului, „nici vânt, nici val”. Intrat în viața politică vizibilă după 1989, Pușcaș a fost numărul doi al României la ambasada din Washington. Ca și astăzi, era de-un cenușiu perfect. Dac-a avut el tupeul să califice șutul în fund aplicat de bruxellezi drept o victorie a României, însemană că e tare! În materie de tupeism își întrece chiar șeful. Care șef ne ia fața cu „stabilitatea politică” și
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
stare chiar să mori de foame fiindcă ești artist. Dacă eu și Harry n-am fi crezut în ceea ce avem noi de făcut, să lăsăm o cât de mică urmă, după ieșirea din pușcărie am fi fost pierduți. Dincolo de concretul cenușiu, omul trebuie să caute ceva care să-l depășească și spre care să aspire." (p. 17). Talent sau talant? În cazul de față, e același lucru.
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
are contemporani./ Aici totul este profesional.../ Dincolo de perfecțiune mintea e un seif jefuit/ care ascunde numai tristețe.(...)/ Între naștere și moarte viața nu are nici o garanție, / singurul service de reparații e în noi înșine” (Diferență). Un limbaj tern, dezamăgit, un cenușiu de „remake al istoriei” amalgamează foste precepte religioase, iluminând, pentru contrast, câte un vers („Când iubitul s-a întors de la Constantinopol cu gutuile galbene/ Fatma din lumea de dincolo i-a surâs amar”). Asumându-și privirea balcanicului, căutătoare de simboluri
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
au acest noroc. Unii mor departe de casă, uitați, abandonați, fără a avea dreptul la "patul de moarte" atât de frecvent invocat și în viață, și în literatură. Ei bine, pentru mine simfonia fantastică a cicadelor reprezintă o alternativă la cenușiul existenței cotidiene, la mult prea nemuzicalele urlete și răcnete în care ne ducem viața. Acele sonorități s-au suprapus unui teritoriu la care poate că am visat mereu, dar nu l-am văzut decât atunci când, într-un fel straniu, am
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
Linie, legănat, dragostea mea, de valurile fluviului, strângând în mâini, într-o atitudine de rugăciune, absența unei fese. În pensiunea unde am locuit, scumpo, înainte de a cunoaște familia mamei mele, nu existau pisici: era prea umed, prea mult vânt, prea cenușiu totul, iar în curticica din spate, cu întunericul ei, cu țâșniturile ei de stuf și cucuvelele ei mânioase, valurile care plecau și veneau se loveau în odăi cu un mic vârtej de spumă. Încât pisicile, cu toate eforturile bucătăresei de
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
și într-un viitor apropiat, în jurul anului 2015, urmărește procesul formării unui tânăr care ajunge președinte, dus de hazard în vârful unei piramide complicate de interese, în umbra puternică a Rusiei. Romanul cuprinde 25 de ani din viața Ucrainei, de la cenușiul și absurdul lumii sovietice la pestrițul caleidoscop contemporan: mafie și politicieni corupți, naționalism afișat și prudența față de Fratele cel Mare de la răsărit care și-a restrâns teritoriile, nu și influența și puterea, de la vizitele obligatorii și demonstrative la Moscova ale
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
există, se iau de mână și trec prin Pasajul Generalilor. Pășesc în dragostea lor. Dar nu știe niciunul din ei dacă asta-și dorește. Piața Mare Se prezintă în veșminte noi. Îmbrăcată într-o fustă scoțiană. Pietrele cubice din pavaj, cenușiu închis și deschis, sunt de o discretă eleganță și ochii îți fug deodată cu ele. Privirea ți se sfarmă de clădirea barocă a Bisericii Catolice, ricoșează în zidurile ei, se îneacă în fântâna modernă, îngropată, a Pieței Mari. Nepomuc își
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
acest post să se audă bine - umblăm cu antena prin casă ca atunci cînd încercam să prindem Europa Liberă - să fie difuzat în condițiile pe care timpul le impune. Dacă ai părăsit Bucureștiul, postul dispare, rămîne în urmă, pierdut în cenușiul orașului. Am oprit mașina de nenumărate ori ca să încerc să-l captez. Imposibil. Găsesc pe unde ce vreau și, mai ales, ce nu vreau. Muzicalul, lipsă. Pe cine doare? Pe foarte mulți. Cui îi pasă?... Poate doar realizatorilor care se
Unde ne întâlnim? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6585_a_7910]
-
pierdut semnul pozitiv. Raportarea la rigiditatea mortificantă a prezentului, la timpurile noi încorsetate în "tăcerea complice și târfă" ar impune, dimpotrivă, o frenezie de bâlci oriental și o susținută activitate de port la intersecția marilor rute: pete de culoare spărgând cenușiul mizerabil, experiențe de viață alegând "infracțiunea" libertății. Nu numai constrângerea politică, directă ori insidioasă, ci orice fel de presiune determină în poeziile lui Mircea Dinescu o violentă contrareacție. Din această perspectivă privind lucrurile, nu apar mari diferențe între un volum
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
drept un „prozator al criticii”. Formula mi se pare, în continuare, potrivită.) Între ipoteză și concluzie, Negrici mai adaugă, cu dichis, câțiva pași. Pentru el, albul nu e niciodată alb. Iar negrul parcă ar fi, de fapt, o varietate de cenușiu. Încă un exemplu. Unul dintre eseuri se intitulează, captând neîndoielnic atenția, Ce s-a veștejit în poezia ultimului deceniu. Scris, cum spuneam, în anii nouăzeci, acesta desfășoară un rechizitoriu la adresa tinerilor poeți, care, remarcă Negrici, n-ar face nici un efort
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
ale claselor. Dacă în Occident, uniformele soldaților și îmbrăcămintea preoților se apropie din ce în ce mai mult de hainele civile, în România e încurajată înzorzonarea kitsch și împăunarea agresivă. Pesedeii au înțeles perfect așteptările populației și s-au specializat în driblingul amețitor între cenușiul pe care-l poartă cu obstinație în viața cotidiană și opulența afișată la sărbători: sute de mii de sticle de bere, cârnăciori sfârâind estetic, totul într-o deșănțare menită să facă diferența între oamenii ca noi și dintre noi și
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
inconștienți. L-am revăzut de mai multe ori cu același sentiment straniu de familiaritate, de déja-vu. Deși distopic, filmul îmi evoca o lume cunoscută, nu prin decorurile surrealiste sau intrigă, ci prin atmosferă, printr-un fel de parfum sau de cenușiu degradat, nebulos, dacă pot spune așa. O lume pe care nu o mai pot vizita decît în amintire, cea dinainte de 1989. Regizorul are o carieră spectaculoasă și nonconformistă, fiecare film aduce altceva, de la nemuritorul Monty Python: Înțelesul vieții (1983), la
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
alb și negru - încă nu apăruse transmisia color - e la fel de atrăgător ca un meci de fotbal fără minge. Există ceva fundamental exotic în orice operă, ce nu poate fi redat decât prin culoare: a costumelor, a decorurilor, a vocilor. Or, cenușiul deprimant al „micului ecran” comunist compromitea chiar și cele mai bune intenții. Radioul făcea și el ce putea, familiarizându-te mai ales cu „ariile celebre” și pasajele cantabile, care „treceau” cu ușurință la ascultător. Un lucru bun, dar insuficient: adeseori
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
miros de levănțică și vine dintr-un timp mai bun (trecutul e, întotdeauna, mai bun!) în care oamenii trăiau liberi și fără griji. De ochii verzi ai unei fete frumoase și de scrisul frumos, în general. Ce detestă Mihai Zamfir? Cenușiul unei vieți deprimante, rutina, plictiseala gesturilor anodine, blocurile-ghetou și "cuceririle" comunismului, la grămadă. Scriitorul e un estet (și un calofil!), un Pașadia sufocat de miasmele "epocii de aur", care se agață de fiecare țigară și de orice fronton rococo. Personajele
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
poetice ale lui Cărtărescu, Mușina & comp. Structural, poezia sa descinde din Blaga și Doinaș, iar ca imaginar se situează exact la polul opus al poeziei optzeciste. Nimic nu este mai străin viziunii lui Radu R. Șerban asupra poeziei decât banalul, cenușiul cotidian, trăirea soft, intertextualitatea ironică, aluziile culturale transparente, coborârea limbajului poetic la nivelul străzii, viziunea în cheie minoră asupra lumii și echivalențele ei stilistice. Adică, exact elementele care conferă identitate liricii pionierilor postmodernismului românesc. Deși, a fost mai mult decât
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
caută cuvintele, se screme. Nu-i iese. Tovarășii stau smirnă, în fața acestor marionete se află, dezarticulat, un cadavru politic. Care contiună să bântuie în vizitele de lucru magazine umplute la comandă cu produse care nu există pe piață. Totul este cenușiu în jur, pământiu, fețele, peisajul, mașinile. Cenușiul constituie substanța din care este plămădită România ultimului deceniu al Epocii de Aur. În fața lui Gorbaciov, cel mai maleabil dintre liderii comuniști de la Kremlin, Ceaușescu apare timorat, zâmbetul lui este o grimasă, un
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
Tovarășii stau smirnă, în fața acestor marionete se află, dezarticulat, un cadavru politic. Care contiună să bântuie în vizitele de lucru magazine umplute la comandă cu produse care nu există pe piață. Totul este cenușiu în jur, pământiu, fețele, peisajul, mașinile. Cenușiul constituie substanța din care este plămădită România ultimului deceniu al Epocii de Aur. În fața lui Gorbaciov, cel mai maleabil dintre liderii comuniști de la Kremlin, Ceaușescu apare timorat, zâmbetul lui este o grimasă, un rictus, comportamentul este nevrotic, chipul descompus, privirea
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
răspundere și de acțiuni, victoria prin neprezentare.î Deosebit de interesant se arată, în secvența lui Ion Manolescu, fenomenul Pif, revista franțuzească de benzi desenate în care copiii din România găseau în acei ani un foarte bun loc de refugiu din cenușiul locurilor de joacă din spatele blocurilor de cartier. Sponsorizată însă chiar de Partidul Comunist Francez, Ion Manolescu descoperă că personajul BD favorit, Doc Justice, nu era decât întruparea perfectă a eroului anticapitalist/imperialist. Măsluirea ideologică funcționase ireproșabil. Pif-ul nu era decât
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
întâlnirea ,româniștilor" de la Praga, orașul de o copleșitoare frumusețe, pe care nu-l mai văzusem de aproape patruzeci de ani. Păstram în memorie imaginea somptuoaselor edificii baroce, a puzderiei de turnuri crenelate, a podurilor flancate de statui, dar și a cenușiului intens de care erau pe atunci acoperite. Azi toate strălucesc, amețesc ochiul cu izbucnirea culorilor reînviate. Au avut multe de făcut, în ,orașul de aur", artiștii restauratori, dar ce au făcut le-a izbutit de minune. Primul Simpozion Internațional de
Întâlnire la Praga by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11019_a_12344]
-
băltesc", iar personajele nu se mai încaieră. Sunt, toți, prea osteniți și dezabuzați pentru a mai arunca mănușa. Radu Aldulescu face dintr-un roman al energiilor individuale unul al colapsului social, tot mai vizibil cu fiecare capitol. Lentila prozatorului dilată cenușiul comunist, descoperind în societatea "multilateral dezvoltată" porii singurătății în suferință și mizerie. Mite este nevoit să renunțe la un serviciu și, în căutarea altuia, să facă foamea luni întregi. Raționalizarea e dusă până la absurd: fostul luptător își suspendă, una câte
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
și Muzicalitatea organică, criticul analizează coloana sonoră, ca pe un personaj integrat în distribuție, dar și sonoritățile (rîsul, jucăriile, microfonul, instrumentele muzicale neobișnuite, clopoțelul, țăcănitul mașinii de cusut „Singer” etc.), căutînd în sala de spectacole un alt univers, departe de cenușiul cotidianului rămas afară, în lumina adesea bolnavă a zilelor. Dincolo de interesul pe care îl poate avea cititorul „specializat” din mediile teatrale pentru demersul Oltiței Cîntec, Silviu Purcărete sau privirea care înfățișează restituie lăuntrul unui mare artist, devenit, aici, un personaj
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
variate și procesate atent, adaptate unei focalizări sau alteia. În poeziile erotice (precum Fără pretenții), ironicul e slab, pentru ca „fărîmiturile de hîrtie îndrăgostite de ebonită” și micile „blănițe încărcate cu electricitate” să poată ilustra o lege a atracției universale, dincolo de cenușiul existenței în socialism. În altele, în număr mai mare, sarcasmul ia culori de pamflet anticeaușist, poetul înscriind personajele în categorii și trăgînd concluzia dintr-un singur și inimaginabil vers: „preotul joacă table cu milițianul”, „preotul cu magnetofon sub sutană”, „n-
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
Edward Sava Dacă văd totul în cenușiu și cenușii sunt toate culorile pe care le trăiesc și pe care aș dori să le reprezint, de ce ar trebui să folosesc o altă culoare?" M-am gândit la cuvintele lui Giacometti, la semnificațiile culorii gri și la ubicua prezență
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
Hammershöi, a lui Käthe Kollwitz și Louise Bourgeois, a adepților conceptualismului sunt toate exemple în acest sens. Născut în 1930, una dintre forțele dominante ale artei contemporane americane, Jasper Johns nu este, la prima impresie, genul de artist interesat de cenușiu. A devenit celebru la sfârșitul anilor '50 prin picturi elaborate cu migală, bogat colorate, reprezentând serii de semne repetate: hărți, litere, steaguri americane, numere sau ținte așteptând o săgeată. Reacție la expresionismul abstract al generației precedente, utilizând culoarea ca un
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]