900 matches
-
iar după ce-a murit, copiii lui au vândut casa unui urmaș al lui Iscru. Acesta era Dinicu Stănescu, proprietarul unei manufacturi de hârtie, din Fundeni. El a reconstruit casa și a înălțat-o cu un etaj, boltindu-i și cerdacul. A vopsit-o în alb și a făcut o grădină de leandri, cu alei pietruite și felinare. În 1830 a murit, iar în urma lui a rămas doar o fetiță de zece ani. Fabrica a dat faliment, iar tutorii fetiței au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care-l merită. Cred că asta este cea mai crâncenă teroare revoluționară la care pot fi supuși cetățenii unui stat. Totul parcă reamintește de anul 1857 când au fost dezrobiți țiganii. A doua zi după dezrobire s-au strâns lângă cerdacul boierului întrebând jalnic: „Dar pe noi cucoane cui ne lași?” . Libertatea aceasta atunci a însemnat condamnarea la sărăcie aproape a unei întregi etnii până în zilele noastre. Așa că putem pune la colecția de zicale și pe aceasta: „Să te ferească Dumnezeu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Puiești, Pârvești-Costești, Lipovăț, Gârceni, Dumbrăveni, Ivănești (Gologofta), Mănăstirea Delești, Dragomirești, etc. Dar, în arhitectura țărănească contemporană, lemnul rămâne elementul esențial pentru exprimarea aspectelor de ordin estetic sau cele legate de vechile credințe. Din lemn sunt deregii, adică stâlpii împodobiți ai cerdacului, terminați la capătul superior cu capiteluri, la fel frontonul, acoperit de ceea ce se numește popular „florărie”, având în centru motive solare. Dacă acest domeniu, în care se împletește meșteșugul cu arta, se include în orizontul etnografic al întregului județ Vaslui
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
constituie elementele de arhitectură populară. Stâlpii porților au întotdeauna la capătul superior o reprezentare geometrică, abstractizată, a capetelor umane. La origine erau cranii înfipte în stâlpii porții în scop protector (apotropaic), pentru incinta curții și a gospodăriei în general. Ostrețele cerdacului reproduc în aceeași manieră siluete umane, iar la streașină, capetele grinzilor reproduc abstract țeste de cai, cândva așezate de oameni tot în manieră apotropaică. în ansamblul său, arta lemnului operează cu simboluri, exprimate prin motive fundamentale, uneori comune cu reprezentările
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
bucurie proaspătă, răcoroasă, revărsată din toate simțurile.Fața lui rotundă, cu pielea de-un roșu-trandafiriu, fragedă, după somn, împrumuta ceva din răvășeala pașnică a lucrurilor din odaie. Înjură vesel greierul care cânta tihnit după sobă, se îmbrăcă și ieși din cerdac. Vântul se oprise, aerul pocnea de ger și sta să ningă. În cerul atârnând la două palme deasupra salcâmilor, croncăneau nevăzute cârduri de stăncuțe. ̋ (Fănuș Neagu, Tutunul) *stăncuță - pasăre de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și cu picioarele negre, mai
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
în munte Soarele, naftalină, în rufele din scrinuri, Cu brazi ce-și trec lumina în cerc ca niște unde Ecourile, butii pleznind de-atâtea vinuri, Sau aurora clopot de var în căni cu lapte, Culori, zvonuri clătite cu-odihna în cerdac, Umed și bun pământul cu aburii în șoapte, Tristețe sfărâmată sub crengi ca un gândac. (Schützhaus) Imaginea despre acest volum n-ar fi cât de cât completă dacă n-am reține și un număr de „definiții” ale poeziei, conturate pregnant
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
vecine, poate cu o curte în spate, tipică locuință-prăvălie. Casa din str. Bacău-Piatra, avea în schimb douăsprezece odăi, salon spațios, salonaș. Din vînzarea moșiei de zestre, Dimitrie Vasiliu cumpără o casă în str. Regina Maria nr. 10, cu 6-7 odăi, cerdacuri mari, două marchize, pivniță adîncă, boltită". Sau: "La Iași locuiește mai întîi în cartierul Palatului Administrativ, pe o hudiță înclinată, în trepte, într-un interior cu pereți afumați, pat de lemn și masă ovală, cu un singur picior, acoperită cu
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
al boieroaicei Profirița Cantacuzino; istoria familiei Cuciuc îi este povestită lui Sion de prietenul și colegul său de birou Dumitrache Cuciuc, ultim descendent al familiei blestemate; legende istorice apar adesea intercalate în pagini unde autorul face simplă figură de consemnator (Cerdacul lui Ferenț); uneori, memorialistul își indică precis sursele ("Amănuntele ce urmează le am culese și notate chiar din scrisorile ce adresa Dincă mumei sale, din Paris. În toate săptămînele, ea venea de la viie, cînd găsea o scrisoare de la fiul ei
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
riscului de a muri de friguri (69). Când se adăpostește de ploaie sub pocladă, cel socotit a fi vlăstarul cel mai gingaș din vița blondului Apolone repetă gesturile divinului său strămoș ajuns văcar în slujba regelui Admet (106). Rezemată de cerdac, matroana Floricica, ispititoarea soție a celui mai bun prieten din copilărie, atrage privirile musafirului convins că o mai frumoasă și mai desăvârșită cariatidă nu se putea închipui (153, 179). Ea își arată capul ei sculptural de Venere antică (156), se
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
a numelui copistului am întâlnit-o pe un manuscris al lui Visarion de la Mănăstirea Neamț, aparținând în prezent fondului bibliotecii Mănăstirii Ciolanu, nume ce l-am identificat pe baza restului păstrat din însemnarea răzuită și mai ales a scrierii cu cerdac a calității de duhovnic al lui Visarion de la Mănăstirea Neamț. Se impun două observații importante determinate de acest valoros document: el găzduiește creații reprezentative ale școlii muzicale ieșene: Gheorghe Paraschiade, arhidiaconul Antiohiei, Nichifor, trăitor într-o vreme, la Iași, la
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
al Prahovei, care curgea dinspre Urlătoare. Neamțu’ manevra ca un adevărat pompier șef, striga la țărani cât îl ținea gura: Si-ți tragi la pompe, fireați al dracule. Steriade, tocmai când pompierul nostru lucra mai cu foc, îl strigă din cerdacul casei de unde priveam focul: - Nu da, neamțule, cu apă, că stingi focul. - Ești nubun. - Ești prost, neamțule, îi replic eu, că nu cunoști pe Mitică” (p. 223). Imitație fără haz, colaj fără măsură. Mai trist de-atât e însă că
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
Barbu Cioculescu Când duiosul voievod, cu oarecari variații de temperament, Vlad Țepeș - vezi corul istoricilor de profesie patrioți - armoniza cerințele simțurilor răsfățându-și cu izul sângelui spumos mirosul, iar auzul cu urletele celor tocmai trași în țeapă la cerdac, imaginea sugerează că, procedând astfel impunea respectul rangului într-un moment de lapsus instituțional, în paralel cu asanarea unor moravuri prea încarnate spre a fi modificate prin simplul instrument al persuasiunii. Alcătuirea unui parchet general anume însărcinat cu eradicarea corupției
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
METOPĂ I Domneșten aer liniște și pace. Case Împrejmuite-n spațiul dac Stau risipite-n șes ori pe coline. Știuleții râd la soare din cerdac. Între hambare, morile descântă Litanii monotone În colind, Afară stau În stoguri, prăvălite, Paiele galbene-n căpițe adormind. Pe undeva stau oamenii la umbră Sau poate e o zi de sărbătoare Căci nu se vede nici măcar un câine Care să
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
pe la pruni, nu să stăm la umbră în parcul stabilimentului de băi... Ilie era și el însetat. - Bucuros, nașule. Intrară, scoborâră de pe cai, pe care îi dădură în grija lui Tonea, omul de la grajd (părintele avea vreo patru perechi); din cerdacul înalt se ivi și coana preoteasă. - Dă-ne câte o dulceață, Hisafto, strigă popa de jos, că ne-a toropit căldura umblând peste dealuri și văi, ca oameni nevoiași ce suntem. Se așezară la o masă în cerdacul acoperit cu
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
perechi); din cerdacul înalt se ivi și coana preoteasă. - Dă-ne câte o dulceață, Hisafto, strigă popa de jos, că ne-a toropit căldura umblând peste dealuri și văi, ca oameni nevoiași ce suntem. Se așezară la o masă în cerdacul acoperit cu plante acățătoare. Trimise pe Matache, un flăcău din curte, să le scoată apă de la fântână. - Apă rece, mă, că doar atâta ne-a dat Dumnezeu nouă, pe alții i-a găsit mai vrednici de mila lui și le-
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
de alegerile prezidențiale, iar omul din fața Bisericii Pantelimon își privi cu uimire cămașa, acum decolorată și subțire ca o frunză. O clipă nu se mai auziră nici glasurile obișnuite, nu mai trecură nici mașini. Din fereastra lui Leonard și până-n cerdacul bisericii se-ntindea, linsă, strada de plumb. Și pe când soarele înflorea din nou, degetele, până atunci înțepenite, se desfăcură unul câte unul. În adâncitura palmei sale, Leonard văzu cu uimire praful presat, ca un cocoloș de staniol. Câteva zile posturile
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
Emil Brumaru Am hoinărit cu carnea ușoară, cu oasele fluierînd a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristețea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cișmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băț binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe niște străzi înguste și noroioase, peste copii jucîndu-se febril, ațîțați de culoarea violacee
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
acest sens numai apostroful Îl stabilește. 2. LUMINA DE LA RĂSĂRIT. Dar chestiunea luminii din odaie nu este doar a lui Eminescu. S-o urmărim, tot În opera poetului, Înconjurând, Însă, un chip feminin intr-o odaie a unei case cu cerdac. Desigur, ne referim la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș În 1902.Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, În editarea lui
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
2. LUMINA DE LA RĂSĂRIT. Dar chestiunea luminii din odaie nu este doar a lui Eminescu. S-o urmărim, tot În opera poetului, Înconjurând, Însă, un chip feminin intr-o odaie a unei case cu cerdac. Desigur, ne referim la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș În 1902.Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, În editarea lui Perpessicius: Stau În cerdacul tău...Noaptea
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș În 1902.Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, În editarea lui Perpessicius: Stau În cerdacul tău...Noaptea-i senină. / Deasupra-mi crengi de arbori se Întind, / Crengi mari În flori de umbră mă cuprind / Și vântul mișcă arborii 'n grădină. // Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii În lumină
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
din Schumann. Cât de mult Îți place muzica. Este o noapte de mai din acelea ce nu se pot uita... Tu priveai În grădină, iar eu, la razele lunii, descifram bucățile triste cerute de tine”. Care să fie casa cu cerdac și grădină din acest sonet? Cea din Iași, strada Butului 4, locuința soților Micle? Drept este că ei Închiriaseră această casă și aveau locuința de serviciu a lui Ștefan Micle, Rectorul Universității. În mai 1879 Ștefan Micle era În putere
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
o partidă de vânătoare de rațe sălbatice). Situația nu se confirmă nicicum pentru primăvara lui 1879, casa din Iași a Veronicăi Micle era fie locuită de către ea și familia ei fie Închiriată, nu era loc aici de stat poetul În cerdac și cântat poeta la pian. Nici măcar nu știm, apoi, dacă această casă ieșeană avea grădină. Desigur, e oțios să faci istorie literară după un text poetic. Faptul, Însă, că sonetul este databil 1879 deci trimite În zona vieții cronometrice; apoi
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Rectorului Universității, probabil cea mai importantă funcție științifică și culturală din fosta capitală a Moldovei! Veronica petrecea multe zile În plimbări, fie pe la rude și cunoscuți, fie pe la mânăstiri fie pe la căsuțele lăsate de ea În urmă. O casă cu cerdac, grădină și pian nu poate fi o chilie mânăstirească, deci rămâne foarte probabilă Întâlnirea celor doi Îndrăgostiți la Târgu Neamț poate chiar În 1879, sau poate după această dată, oricând până În 1888, cu excepția fragmentelor temporale când se știe pozitiv că
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
poate după această dată, oricând până În 1888, cu excepția fragmentelor temporale când se știe pozitiv că ei au fost despărțiți. Octav Minar descrie fugar această casă, prin 1924: „Într-o casă cu două etaje, din care cel de sus are un cerdac, locuiește bătrâna maică Fevronia Sârboaica, care a găzduit pe Veronica Micle și În casa căreia poeta și-a dat duhul.” În epocă, prin casă cu două etaje se Înțelege casă cu parter și etaj, „casă pe două rânduri de odăi
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd În amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii Împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele câteva scări, și cade zdrobită pe o canapea care era În cerdac.” Ea Își revine și-și continuă plimbările. În ultima zi din viață, pe 3 august 1889: ”A invitat ca niciodată pe toți cunoscuții din Văratec. Era bine dispusă. A cântat Steluța și Vezi rândunelele se duc. Apoi a recitat poezii
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]