650 matches
-
îl văd stând la capătul coridorului, cu un pahar cu cafea în mână, cafea de la automat, înjură, m-am ars, îți toarnă cafeaua în pahare de plastic ce ți se topesc în mână, eu întind brațul și cu un gest ceremonios, ciudat pune paharul în palma mea, fierbințeala aceasta neașteptată îmi provoacă plăcere, îmi amintește drumul spre locul acesta, drumul acela teribil, ceremonios, beau încet lichidul fără gust, iar el spune, să plecăm de aici, hai să bem o cafea adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cafeaua în pahare de plastic ce ți se topesc în mână, eu întind brațul și cu un gest ceremonios, ciudat pune paharul în palma mea, fierbințeala aceasta neașteptată îmi provoacă plăcere, îmi amintește drumul spre locul acesta, drumul acela teribil, ceremonios, beau încet lichidul fără gust, iar el spune, să plecăm de aici, hai să bem o cafea adevărată, dar eu îl privesc rezervată, nu am timp, Mikha, trebuie să mă întorc la serviciu, este aproape douăsprezece, sentința mea cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
real. Se temea ca nu cumva Iustin să se sperie din nou și să Tainicele cărări ale iubirii suporte un alt șoc ce-l putea retrimite acolo de unde abia revenise. - Care-i treaba, frate, de vorbești cu doamna atât de ceremonios? îl întrebă Emilian, imediat ce-l prinse puțin mai deconectat de obligațiile profesionale. Parcă erați la Consiliul Europei, tăticule! - Păi..., cum să-ți spun? Am nevoie de ea, dar știe că ce doresc este în afara atribuțiilor mele... Nici nu pot să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
începătorii în ale literaturii. Ce a însemnat Bârladul, Academia bârlădeană și Al. Vlahuță pentru literați avea să o spună Vasile Voiculescu în Lamura nr. 4 din ianuarie 1921, când lucrurile se liniștiseră: „Academia nu era numai o perindare rece și ceremonioasă de curioși, ca o defilare în fața unui chip de idol (Vlahuță n.n.), ci o angrenare, o îmbucare vie și caldă a unuia în celălalt; o taină și un înțeles ca la o lojă de frăție ocultă. Fiecare din cei ce
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de-o jumătate de sentiment de rușine, toate amestecate bine la un loc. Mai era o seară târzie de primăvară, înainta împreună cu Elena pe cărăruia din vie năpădită din loc în loc de iarbă, cerul era plin, plin de stele, un fast ceremonios, bătea vântul cald, unduios, parfumat, se auzeau vibrând frunzele. Într-o noapte ca asta poți să înnebunești, murmurase Elena cu atâta seriozitate încât Carminei i se contractaseră porii... Elena avea atunci 15 ani, seara se pieptăna îndelung privindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-a postat în cale ca un paznic, cerând vama ce-i făcea liberă trecerea: un sărut pe obraz. Mulțumită, a aplecat capul și s-a dat la o parte din ușă. L-a poftit să intre, l-a condus ceremonios către Carmina. Era un bărbat prezentabil, cu tâmplele cochet albite, cu sprâncene dese, cu colțurile ridicate în sus amintind de fălnicia unui vultur. Avea fața înăsprită de vânt și căldură, fața omului care stă mult timp în aer liber. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putut imagina o asemenea întorsătură! Nu greșise cu nimic, era convinsă de asta și totuși...Pe urmă sesiză că spusele Carminei însemnau de fapt o competiție și ea plecase cu inima strânsă, în hol, se sărutaseră pe obraji, erau amândouă ceremonioase. Ne vedem peste un an, murmurase Fana și plecase convinsă că anul va trece cu folos pentru ea, că va ajunge prima, învingătoare, la finiș. După plecarea ei, Carmina se dusese la baie, se demachie cu un tampon de vată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și ultima. Fana era tânără, tânără, nu-și făcea probleme, avea tot viitorul în față, iar Dimitrie, cu cincisprezece ani mai în vârstă, i-ar fi putut fi tată. Fana trebuia să și-l scoată din minte. Răspunse la salutul ceremonios al unui fost coleg, pensionar acum, care se dedicase pentru tot restul vieții, albinăritului. Era un bărbat iute, chipul lui exprima robustețe, o privise cu un gen de superioară ironie, uite, eu am avut înțelepciunea să trec peste hachițele inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
momentul când la radio se dădea ora exactă. Uniformă purta, normal, uniforma și pantofi negri din piele, iar Nakano purta o bluză sau un pulover și teniși albi. Uniformă avea cu el o cutie din lemn, pe care o purta ceremonios, iar Nakano ducea un casetofon Sony. Nakano punea casetofonul la baza catargului, iar Uniformă deschidea cutia din care scotea un steag frumos împăturit. Îl oferea reverențios lui Nakano, care îl prindea de frânghia catargului în așa fel încât să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
său asistent și, totodată, partener de viață, cum mi s-a spus mai târziu. Cancelarul Sănătății ne Întinse o mână sănătoasă, acoperit cu păr negru, cârlionțat, În timp ce Gielke se mulțumi să dea din cap discret, amestecând În ceașcă cu degete ceremonioase. Odată așezați, Froehlich ne turnă niște cafea, Karp refuzându-l cu un gest politicos. Apoi o Întrebă pe Dora dacă eram „parteneri“, „cum le place americanilor“ să spună. Răbdător, Își rumegă mustața (cu niște sunete abia perceptibile, alunecoase, de insectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mod regretabil, aceasta spune prea puțin despre mediul În care trăim, care deseori e deprimant de monocromă. Se trase de manșete. Sunt de părere că anusul trebuie considerat soarele Germaniei. Obscur et froncé...Într-adevăr, trăim Într-o cultură maro. Ceremonios, Karp arătă spre ultima cameră. — Am ajuns la camera mea prefarată. Intrând acolo, am văzut un șir de picturi pe pereți, executate În diverse tehnici. „Mes sœurs. “ Karp Își consultă din nou ceasul răsucindu-și Încheietura cu un gest diplomatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
castaniu - flagelare și caviar. Și acum, spuse Karp, dându-și seama că se făcuse târziu, trebuie să-mi iau la revedere. Furnizorul meu de Încălțăminte mă așteaptă deja. Găsiți ieșirea și singuri, nu? Dora Încuviință tăcută. Karp făcu o plecăciune ceremonioasă: — Dar Înainte să plecați, vă rog, completați câte un exemplar din chestionarul nostru psiho-biologic. Ne va ajuta să Înțelegem mai bine viața felurită a sexelor. Sau, cum ar spune Martin: „un mariaj reușit nu se hotărăște În ceruri, ci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
conversații și să se afișeze În fața lor. — Și chiar asta vreau să spun: să mă afișez. Când dimineața a venit poștașul, Dora o zbughi spre ușă. Cel pe care copiii Îl numeau „unchiul Fritz“ era extrem de politicos. Imediat ce se aplecă ceremonios, ca de obicei, poștașul scoase scrisorile din ziua respectivă cu un gest delicat, de parcă ar fi fost trimise dintr-un imperiu Îndepărtat și s-ar fi dezintegrat după atâția ani cât le-a luat să ajungă la destinație. Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În conuri subțiri de hârtie. După ce clientul a fost servit, o doamnă mai vârstnică cu o pălărie se holbă cu ochi mari la sticlele vânzătorului, sporovăind cu proprietarul lor. Când În sfârșit a decis ce gust preferă, Italianul scutură containerul ceremonios, de parcă ar fi fost parte dintr-un ritual religios complicat, și turnă amestecul prețios - care se scufundă cu o grație tardivă În muntele de gheață mărunțită. În curând, mixtura avea să devină foarte galbenă și foarte acră. Mi-era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uitam, nici urmă de ea. Tot ce-am descoperit era un domn care se apropia de mine cu pași repezi și vioi, parcă ar fi jucat Într-o pantomimă. Abia m-a observat Înainte de să-și ridice pălăria, salutându-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân pe partea asta? Doar nu s-a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de domnul viguros. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ochi de argint, după ce cu tămâie sonoră înconjoară de trei ori sihăstria de platină spune că mântuirea lor e paradoxală. Comentarii critice "Poezia lui Vasile Proca demarează abrupt prin constatarea unei desubstanțieri a realului, într-o notificarea a etapelor sale, ceremonioasă, vag ironică. Viziunea sa e de tot întunecată. Nu numai în adâncul realului, ci și în lumea viselor tronează nimicul pe care-l îngurgităm cotidian, măcar ca pe un leac homeopatic." Gheorghe Grigurcu "Cărțile lui Vasile Proca imaginează poezia scrisă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pentru calitățile de critic ale lui N. M., dar și pentru limitările ce decurg din principii și metodă. Este vorba de paginile consacrate lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Al. A. Philippide, Marin Preda și Ileana Mălăncioiu. Deși adoptă, în general, tonul ceremonios („Fie ne permis să-l contrazicem pe...”), comentatorul se exprimă tranșant când întâlnește interpretări accentuat personale, insuficient argumentate, reduse la propoziții „apodictice”. Cum, până la urmă, analiza, clasificările și departajările valorice sunt o chestiune... de gust (admite și Gr. C.), orice
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru calitățile de critic ale lui N. M., dar și pentru limitările ce decurg din principii și metodă. Este vorba de paginile consacrate lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Al. A. Philippide, Marin Preda și Ileana Mălăncioiu. Deși adoptă, în general, tonul ceremonios („Fie ne permis să-l contrazicem pe...”), comentatorul se exprimă tranșant când întâlnește interpretări accentuat personale, insuficient argumentate, reduse la propoziții „apodictice”. Cum, până la urmă, analiza, clasificările și departajările valorice sunt o chestiune... de gust (admite și Gr. C.), orice
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mazilescu era un poet apreciat, practica o poezie epurată și îndelung șlefuită. în primii ani ai boemei mele bucureștene, omul avea ceva dintr-un gentleman englez, semăna de altfel cu actorul richard Chamberlain. Virgil mazilescu se ridica și se înclina ceremonios în fața femeilor atunci cînd acestea veneau la masa unde se afla el... Pe noi, poeții ceva mai tineri cu 12 sau 13 ani decît el, ne-a adoptat fără rezerve, în așa fel încît deseori masa la care se așeza
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de a vi le povesti cu precizie și domniei voastre. Am cunoscut setea și foamea focului; am privit consternarea schimonosită a lui Nemirovsky, care abia izbutea să-l sature cu ofrandele sale de rumeguș și hârtie tipărită; am văzut cum ceremonioasa Madame Hsin ajunsese să fie umbra fiecărei mișcări a magului, tot așa cum fericirea merge În urma focurilor de artificii; l-am văzut, În sfârșit, pe magul care, după ce i-a dat o mână de ajutor lui Nemirovsky, a luat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se vor fi Întrebând scepticii. Surd la frivola curiozitate polițienească, ermetic Închis În tradiționalul sicriu viu colorat, fără răgaz legănat de ruliu În prea liniștita cală a lui Yellow Fish, el plutește neobosit, călătorind la nesfârșit, spre China milenară și ceremonioasă. II Patru luni mai târziu, Fang She l-a vizitat pe Isidro Parodi. Era un bărbat Înalt de stat și puhav; avea chipul rotund, șters și, poate, misterios. Purta o pălărie neagră de pai și un parpalac alb. — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai rog, domnule, ca după ce intră inspectorul Bîlbîie să nu ne deranjeze nimeni. Nu sînt pentru nimeni aici, nici pentru ministru". Nu ridicase vocea, ba, mai mult, se străduise să fie cît se poate de cald și în același timp ceremonios. Era calea sa de a se face ascultat cu sfințenie și întocmai, pentru că nici unul dintre subordonații săi nu-și putea închipui că Mihai Mihail nu se preface, că de fapt este foarte furios și de aceea se străduie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
raportate, în cazul nostru, direct la incidentul de la Tanacu. Deveneam de la o zi la alta personalități creatoare hrănite de matca inspirată a comunității, cât și de supa magică de prânz plină de mirodenii dătătoare de energie bună, servită cu har ceremonios de doamna Mili. Nu am răspuns la întrebarea „de ce“ toate astea, sau „în ce scop“. Răspunsul e în experiența însăși, care nu poate fi descrisă, ci trăită. Nu a fost usor, sigur nu am apreciat muntele ca un grup de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
în salon. Bietul om își petrece întreaga viață aducând pe lume copii, nu cred că vrea să vadă ce ajung când cresc mari, s-ar putea să se apuce de altceva. Henrietta îi luă haina oaspetelui și îl împinse foarte ceremonios în salon. — Bun, toată lumea e atentă, dați-mi voie să vi-l prezint pe omul serii, domnul doctor Laurence Westcott. Fran îl compătimi pe bietul om pentru prezentarea odioasă, dar el nu părea câtuși de puțin tulburat. Îl studie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-l și pe prietenul tău. Mi-aș dori foarte mult să-l cunosc. Fran îl îmbrățișă, ca nu cumva să o vadă plângând. Se întâmpla ceva îngrozitor cu tatăl ei iubit. Se transforma, sub ochii ei aproape, într-un străin ceremonios și distant. — Poftim, zise maică-sa repede, întinzându-i cutia albă de carton în care se afla prăjitura. Ia-o înapoi la birou și servește-i pe cei de-acolo. Era prăjitura cu nucă pe care o adusese ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]