985 matches
-
preferă să citească cu glas tare, pentru ca ritmul metric să l ajute să înțeleagă mai bine sensul. Dar, cel mai adesea, are un lector lângă el. Se abține însă, din prudență. Prea s-ar pune pe picior de egalitate cu cezarul. Augustus își ridică cu greutate tălpile și le sprijină pe taburetul din fața sa. — Am încercat și eu metoda asta cu recitări, când lucram la Ajax, tragedia mea... Secretarul se grăbește să-și manifeste interesul. — ...dar i-au găsit, nesimțiții, atâtea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Trio un oarecare sentiment de siguranță. Nu reușește însă să i estompeze neliniștea care-l roade în stomac. Caelis este la rândul ei o sclavă eliberată de Livia. A fost cea care l-a inițiat în tainele amorului pe Cezarul Gaius. De la moartea lui, mai este chemată din când în când să încălzească patul bă trânului principe. Augusta i-a furnizat dintotdeauna iubite con trolate de ea. Astăzi îl însoțește tot cu aprobarea împărătesei. Altminteri, fără intervenția ei, nici n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-a aflat niciodată la loc de cinste. Nici n-avea cum. Studiul este apanajul nobililor. Factorul semnificativ al statutului și reputației lor. Până și un împărat e judecat după elocvența sa, și mai puțin după victoriile repurtate. Între timp, cezarul s-a întors pe jumătate și se uită afară. Dă roată cu privirea prin curtea înconjurată de coloanele care susțin un portic. Pare să fi uitat de prezența sa, când se întoarce brusc cu fața spre el: — Manifestările astea exagerate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le pot rezolva... Îndoaie smucit două degete. — Proconsulii trimit prizonierii de război importanți ca să-i judec eu... Se interesează brusc, cuprins de o falsă curiozitate: — Sper că nu e vorba de un astfel de caz... Trio Fulcinius tăgăduiește. Înțelege că cezarul vrea de fapt să scape de el. Vai de curul și de capul lui dacă eșuează! Vine rândul degetului mijlociu. E cumva vorba de o reclamație? Nu, stăpâne, șoptește Trio pierit. Numai în aceste trei cazuri pot interveni ca judecător
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
noaptea spiritelor morților să-i deschidă porțile vii torului... — Adică dacă noi, cei în viață, habar n-avem cum va fi vii torul ăsta, crezi că cei care s-au dus sunt mai bine informați? se interesează cu falsă solicitudine cezarul. Adevărul e că îl mănâncă palmele să-i tragă vreo câteva indivi dului, dar reușește să se stăpânească. Trio Fulcinius îi ghicește jocul. Răbufnește exasperat: — I-a întrebat pe astrologi dacă va avea vreodată atâtea bogății încât să acopere cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-mă-n în pace! adaugă arțăgos bătrânul. Fulcinius i-a observat tulburarea, pe care nu o înțelege. Nu știe cum să și-o explice. Se hotărăște să acuze în continuare: — Scrie pagini amoroase... Față de nepoții mei? dă să se încrunte cezarul. Își ia seama și abordează un aer de stupoare candidă: — Da’ nu-i o crimă! Zâmbește cu o falsă bunăvoință. — Și în nici un caz nu-i magie! Trio Fulcinius se dă de ceasul morții. Chiar că nu mai știe cum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gol în stomac. Apoi dorința de a voma. E condamnat fără apel... Cu o sforțare aproape supraomenească, se decide să și joace ultima carte. Înalță fruntea. — Un sclav de-al lui mi-a mărturisit că acum câțiva ani, în dreptul numelor cezarilor Gaius și Lucius, Libo a adăugat niște semne misterioase... Augustus se agață din mers de marginea unei măsuțe. Înlătură însă argumentul cu un gest mânios. — ...aducătoare de moarte, șoptește pierdut Trio. Cu o față de gheață, principele rostește printre dinți: — Dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din mers de marginea unei măsuțe. Înlătură însă argumentul cu un gest mânios. — ...aducătoare de moarte, șoptește pierdut Trio. Cu o față de gheață, principele rostește printre dinți: — Dacă Libo a provocat în vreun fel nenorocirea care s-a abătut asupra cezarilor, să-l judece zeii! Fulcinius simte cum îi fuge pământul de sub picioare. Face cu ochii turul amorașilor zugrăviți pe pereți. Izolați, sau câte doi pe panou. Cei mai mulți, liberi de orice ataș terestru și de orice suport, zboară ori planează prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pierdut. Poate, poate... ceva de câștigat. Rostește cu o claritate care îl înfioară chiar și pe el: — A mai văzut în semne necurate că unul dintre fiii lui Asi nius Pollio nu va muri de moarte bună... Inexplicabil, mâna cezarului se contractă incontrolabil. Îl cuprinde brusc frica. Îngaimă temător: — ...ci de foame... — Ca... care din ei? îngaimă Augustus cu greutate. Își revine instantaneu. Ridică semeț capul și rostește cu o strâmbătură batjocoritoare: — De foame, zici? Păi o vrea poate să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu un surâs căznit. L-a cunoscut în copi lărie pe Apollodorus. I-a citit și preceptele, le are și acum în casă, căci le a trimis spre publicare în grecește bunicului ei Pomponius Atticus. — Nu spun nimic de Tiberius Cezar... Bum! Bum! Se întreabă speriată dacă și alții îi aud inima bu buind. Își amintește că Tiberius a plecat la Rhodos însoțit de un alt retor, Theodorus din Gadara. Din câte a auzit, și acum îl sprijină să-și publice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oricând gata să improvizeze ceva. Era la fel de îndemânatic în problemele serioase ca și în cele glumețe. O conversație șoptită cam tare îi abate atenția. — Astăzi, singura nădejde a literaților și a savanților e patro najul celor cu bani. — Și a cezarului... Urechea ei fină sesizează o neregulă. Țeapănă, își crispează degetele pe marginile catedrei. — Ei, aș! răspunde prima voce. Tu nu vezi câți poeți, altădată cărturari cu renume, au ajuns franzelari sau patroni de băi? Nu-i adevărat! se indignează Vipsania
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cum se zice: la război înapoi, la pomană înainte. Lui Tiberius vorbele ei îi sună strident. Vulgar chiar. Rostite pe un ton prea afectat. Se uită tulburat la femeie. Doar nu cumva...? — Bine că mi-ai adus aminte, face grăbit cezarul. Îl cheamă cu degetul pe flaminul lui Marte: Nu uitați să distribuiți pâinea și vinul... Dar asta e datoria mea, se smiorcăie Fabius Maximus. Își ciocăne capul pieptului cu degetele osoase: — Eu, în calitate de flamin al lui Jupiter... — Tu, în calitate de pater
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îmboldește bărbatul din umăr. Acesta ezită, apoi șoptește repede către împărat: — Am primit o scrisoare... — De la cine? întreabă Augustus plictisit. Femeia apucă iute de sub mantaua scurtă de pe umeri un pa pirus rulat și i-l întinde împăratului. — De la cine? repetă cezarul, mirat de data aceasta. — Mi-a scris Publius Naso, șoptește flaminul. — Ovidius? tresare principele. Destrăbălatul ăla!? Cum de cutează? — Citește-l, te rog, îl îndeamnă bătrânul. Augustus îl privește cu un chip de piatră. — Citește, insistă dialul, dar fără să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe o pânză pictată ratează imediat orice sens potrivit. În alte cazuri, se consideră obiect ceea ce nu poate fi obiect, născându-se atunci nonsensuri naive, ca în spusa: „am o durere în suflet“. Să ne amintim însă un enunț banal: „Cezar APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 117 105. este strateg“, care, pentru Rudolf Carnap, ilustrează perfect ca tegoria propozițiilor cu sens. Ce am putea spune acum despre ea? Câtă vreme nu știm dacă Cezar este om sau păpușă de lemn, semn de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
casa de pe o pânză pictată ratează imediat orice sens potrivit. În alte cazuri, se consideră obiect ceea ce nu poate fi obiect, născânduse atunci nonsensuri naive, ca în spusa: „am o durere în suflet“. Să ne amintim însă un enunț banal: „Cezar APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 117 105. este strateg“, care, pentru Rudolf Carnap, ilustrează perfect ca tegoria propozițiilor cu sens. Ce am putea spune acum despre ea? Câtă vreme nu știm dacă Cezar este om sau păpușă de lemn, semn de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cap. Vocea i se pițigăiase de tot, dar era foarte însuflețită. Ca vocea unui om care-și pune o dorință. Firma asta aduce și un bucătar din New York. Meniul din prima seară e filet mignon, asparagus fiert la aburi, salată Cezar și cabernet franțuzesc. Mai oferă și masaje și tratamente faciale pe malul râului. Mary - E o experiență de care ai parte o dată-n viață, Jina, a întrerupt-o Mary. Oamenii ăștia nu te duc pe râu numai ca să-ți bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nepoți din urmă vin întruna cu alai. După aste vremuri negre ar putea să mă mai mire Că românul moștenește ce-i mai josnic după fire?! Că politica-i coruptă? Nimic nou nu văd în asta - Îi slăvim pe toți Cezarii și pe generalul Basta! La supliciile lui Doja ne-adunăm ca-n sărbătoare Și-l trimitem pe Bălcescu să piară peste hotare! Îl încurajăm pe Cuza domnitor să se ridice Peste două principate și-l forțăm apoi s abdice! Ne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lumea ce se anunța... „Dacă ai două cămăși, dă una aproapelui tău”, sau „Mai repede va trece cămila prin urechile acului decât bogatul în rai”, ori „iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Că însuși Isus a spus: „Dă Cezarului ce e al Cezarului și Domnului ce e al Domnului” - mă gândeam la tânărul nostru rege care simboliza continuitatea națiunii în substanța ei divină. Numai că ideologia ce se declara ca fiind a dreptății și a iubirii de oameni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dacă ai două cămăși, dă una aproapelui tău”, sau „Mai repede va trece cămila prin urechile acului decât bogatul în rai”, ori „iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Că însuși Isus a spus: „Dă Cezarului ce e al Cezarului și Domnului ce e al Domnului” - mă gândeam la tânărul nostru rege care simboliza continuitatea națiunii în substanța ei divină. Numai că ideologia ce se declara ca fiind a dreptății și a iubirii de oameni se dovedi a fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele scoase din teci și purtau colane; armurile lor străluceau în soare. Vitellius urcă pe Capitolium, aclamat de mulțime ca un triumfător, și se instală în Palatul Cezarilor împreună cu o curte care număra mii de oameni, indiferent la abuzurile comise de soldații săi. În ziua sacră a Allia, când, pentru a comemora teribila înfrângere a galilor din urmă cu trei sute de ani, nu aveau loc căsătorii sau sacrificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aruncă pe tarabă câțiva bănuți și cumpără o mantie. Alese una neagră. Cu mantia împăturită sub braț, o luă din nou la fugă spre Palatinus. Se opri să-și tragă sufletul la un colț al străzii, de unde se zărea Palatul Cezarilor. Ascunse mantia în încăperea în care stătea împreună cu alți servitori, apoi se duse repede în bucătărie. Bucătarii se certau în jurul meselor. Vitellius poruncise să se pregătească un nou fel de mâncare, care trebuia să se numească „scutul Minervei“, în cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ajunge până la noi. N-am mai văzut un oraș atât de murdar, unde poporul plătește ca să-și facă nevoile în latrinele publice. Nu te mai plânge, îi spuse primul ajutor de bucătar, singurul care nu locuia împreună cu ceilalți în Palatul Cezarilor, ci pe o insula înspre Caelius. Eu le mulțumesc zeilor că mulți folosesc latrinele. Unii își aruncă excrementele pe geam, direct în stradă, în ciuda sancțiunilor... Noaptea trecută, când mă întorceam acasă, aproape că... — Pe căldura asta chiar trebuie să vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
săi în privința jocurilor. Vitellius știa că, de la Caesar până la Nero, toți împărații organizaseră munera fastuoase în cinstea zeilor, pentru a uimi poporul. Știa că, pentru a-și atrage bunăvoința Romei întrecându-i în fantezie pe cei ce locuiseră în Palatul Cezarilor înaintea lui, trebuia să distreze mulțimea organizând mereu serbări, s-o uimească cu invenții mereu noi, s-o lase să lenevească. Distribuirea gratuită de grâu nu era de-ajuns ca să-și atragă bunăvoința plebei; trebuia să-i îndrepte atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
țină seama de durere și de sângele care-i curgea din rană. Errius izbuti să fugă. Luă cu el un grup de soldați care se îndreptau spre Câmpul lui Marte și, împreună cu ei, înaintă pe drumul ce ducea la Palatul Cezarilor, aflat în cealaltă parte a orașului. În clipa aceea, Vitellius ieși din palat și le porunci soldaților să-l însoțească până la casa soției sale. Se agăța înspăimântat de mantiile soldaților din escortă. Când îl văzură venind, soția și fiii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Iugurtha Schola Bobiensia, Comentarii la discursurile lui Cicero Scribonius, Compositiones medicamentorum Seneca, Dialoguri Idem, Epistulae morales ad Lucilium Idem, Naturales questiones SHA = Scriptores Historiae Augustae Silius Italicus, Punicele Simmachus, Fragmente Statius, Silvae Idem, Tebaida Strabon, Geografia Suetoniu, Viețile celor doisprezece Cezari Tacit, Istorii Idem, Germania Idem, Viața lui Agricola Idem, Dialogus de oratoribus Tertulian, Apologeticum Idem, De spectaculis Titus Livius, Istoria Romei Valerius Maximus, Factorum et dictorum memorabilium libri novem Varro, De lingua latina Idem, De agricultura Vegetius Renatus, Epitoma rei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]