762 matches
-
s-a transformat pentru mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința era dată, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocănelul. În masă și a evacuat sala, în vreme ce tata mă privea consternat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poți să știi niciodată ce se întîmplă. Mi-am ales de aceea și eu un loc". După asta, de câte ori mă zărea, se ridica respectuos în picioare și își scotea șapca decolorată, salutîndu-mă în timp ce-și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: "Să trăiți, domnule sculptor". Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta lui, fiindcă mă asculta cu gura căscată, fericit, orice îi spuneam. Ba
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu poate fi decât brutală; aceeași voce îmi șoptește că mila e hidoasă și că pentru unele lucruri nu există iertare. 13 (Din caietul de vise) ― Am o treabă pentru tine, mi-a zis directorul închisorii, preocupat să-și șteargă chelia cu o batistă mare, plină de pătrățele, care era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? ― Pe cine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Pietonii traversau strada și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. ― Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. ― Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergîndu-și încă o dată chelia transpirată cu batista plină de pătrățele. Ce vezi normal? ― Oamenii se tem de închisoare, domnule director. Le e frică. Nu e normal? ― Asta e, răsuflă directorul, fericit că spiritul meu de observație nu se atrofiase cu totul la închisoare. Asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gândindu-se: „Doamne, oare poate fi mai odios de-atât?“. Deschide, te rog. Promit să fiu cuminte. Kitty deschise ușa. — Bine. Intră și fă-te comod. Sam era un bărbat voinic, de vreo patruzeci de ani; avea un Început de chelie și o privire ciudată, pierdută. Intră În holul Întunecat cu sticla de vin roșu Împachetată În punga maro de hârtie și cu buchetul obosit de floarea-soarelui. Astea sunt pentru tine, spuse el, Întinzându-i florile. S-au cam ofilit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
s-a transformat pentru mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința era dată, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocănelul în masă și a evacuat sala, în vreme ce tata mă privea consternat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să știi niciodată ce se întâmplă. Mi-am ales de aceea și eu un loc”. După asta, de câte ori mă zărea, se ridica respectuos în picioare și își scotea șapca decolorată, salutându-mă în timp ce-și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: „Să trăiți, domnule sculptor”. Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta lui, fiindcă mă asculta cu gura căscată, fericit, orice îi spuneam. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu poate fi decât brutală; aceeași voce îmi șoptește că mila e hidoasă și că pentru unele lucruri nu există iertare. 13 (Din caietul de vise) - Am o treabă pentru tine, mi-a zis directorul închisorii, preocupat să-și șteargă chelia cu o batistă mare, plină de pătrățele, care era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? — Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
traversau strada și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. — Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. — Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergându-și încă o dată chelia transpirată cu batista plină de pătrățele. Ce vezi normal? — Oamenii se tem de închisoare, domnule director. Le e frică. Nu e normal? — Asta e, răsuflă directorul, fericit că spiritul meu de observație nu se atrofiase cu totul la închisoare. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lungi pe malul fluviului, New York Times-ul livrat la poartă, la plăcerea oferită de cîte o aventură sexuală ocazională. Nevestele de dentiști, Încălzite de martiniuri, strălucesc, aruncînd o lumină aurie care se reflectă În inelul din nasul obișnuitei barului, În chelia lui Zamyatin, În sticla de gin din mîna barmaniței care plutește pe deasupra paharelor de martini. Wakefield se străduiește să nu devină optimist. Optimismul i-ar putea duce de rîpă Întreaga carieră. Frumoasa barmaniță, pe numele ei Mitch, face casa, pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oglindă și văd că am omorât o persoană, ce mai trebuie una, vreau să mi se șteargă creierul de gânduri de-astea. Am vrut să-mi scot ochii cu pixul, mi-am băgat pixul în fălci. Mi-a venit pe chelie o dată, eram prea nebun, prea tâmpit. Se eliberează tata și până la sfârșitul lunii sper să-l văd, și de Crăciun sper să se elibereze și frati-miu și să ne vedem cu toții la pușcărie la mine la vizită. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
le înlocuiți pe acestea cu unele de cauciuc pentru a ajunge de la lună la lună. În speranța că nu vă va fi greu (ha-ha) vă mulțumim cu toată grația. Locatarii cuștii nr. 811“. Față ovală, ochi aspri și căprui, ușoară chelie, mustață. Cu vocea sa acută, împreună cu Aurel Târtan a vrut: 4 seturi markere diverse culori, 12 tușuri markere diverse culori, 1 sticlă de pepsi, 5 seturi guașe, 5 seturi pensule, 1 nes, 13 cartușe Viceroy. De la ispășire la nemuncă Ispășirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
preocupați de propriile lor probleme ca să îi mai intereseze un specimen ciudat ca francezul. Endō a deschis ușa cafenelei. Bărbatul cel bondoc se instalase confortabil la o măsuță de lângă intrare și fuma o țigară. Broboane de sudoare îi apărură pe chelie. — Domnul Kanai? întrebă Endō, făcând o plecăciune adâncă în fața bărbatului. Sunt membru al Societății de Schimburi Culturale. După cum v-am spus la telefon, până hotărâm ce europeancă v-ar conveni, am considerat că-i mai bine să vi-l aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vinovatul. — N-ai decât să pleci după frate-meu acum! — Cel puțin lăsați-mă, domnule Endō, să-mi spun și eu versiunea. Endō a privit tăcut în jos, spre bărbatul cel gras, prăbușit pe sacii de ciment de la picioarele lui. Chelia i s-a umplut de broboane de sudoare. Zâmbetul lui Endō era ca de gheață. Zgomotul de pe șantier, asurzitor. Endō a luat pistolul în mână. Îl învârtea pe degete și metalul negru strălucea puternic în lumina soarelui. Kanai s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cred că mai au Încă vreun sfert de oră, animatorii vor să-i pună pe toți să cânte. Antonio o ignoră. De fapt, pentru el, doamna Fioravanti - căreia În trecut Îi urase să aibă parte de un psoriazis, de o chelie, de o sodomie multiplă executată de o gloată de marocani și orice altfel de pedeapsă capabilă să compenseze umilințele Înjositoare pe care i le servise fără ca măcar să-și dea seama - În clipa aceasta nici nu mai exista, era doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vijelios stă calm. Era locul meu, locul în care mă simțeam eu. Bună, Angela. Cum a fost la școală? Se auzea glasul răgușit al domnului Mirescu, omul de serviciu. Era un bărbat în vârstă de 40 de ani, cu o chelie în vârful capului și o burtă remarcabilă. Generos de fire și spontan. Bine. I-am zâmbit apoi am continuat: Acum mult mai bine. Și mam îndreptat spre copac. Două frânghii legate strâns de o creangă susțineau un scaun configurat dintr-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și mi-a prins-o de vestă, în partea stângă, deasupra inimii, nu reușea să închidă acul de siguranță, m-a și înțepat puțin, însă nu m-a durut deloc, în timp ce se chinuia cu acul, am văzut că are o chelie cam cât o jumătate de palmă, pe care până atunci n-o observasem, după ce a reușit să închidă acul, mi-a mai potrivit decorația pe piept, m-a sărutat pe obraji, urându-mi încă o dată la mulți ani și viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
inimă. Se Înclină scurt și se duse să dea o mînă de ajutor pompierilor care, după ce legaseră strîns trupul lui Gildas culcat pe o targă, Îl trăgeau În sus prin forța mîinilor, În timp ce jos, un bărbat cu un Început de chelie conducea manevra devenită primejdioasă din pricina povîrnișului abrupt. Stéphane se duse lîngă Marie, căută În mod vizibil ceva ce ar fi putut să-i spună, se mulțumi să-i adreseze o privire pe care o spera grăitoare pentru tot ce simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la vehiculul pompierilor se deschideau pentru a vîrÎ targa Înăuntru. Marie se apropie rapid de omul cu Început de chelie. Yves Pérec. Unicul medic de pe insulă și actualul primar din Lands’en. La fel ca tatăl lui mai Înainte. La fel ca bunicul lui. Moștenise de la strămoși privirea de un albastru mineral, singurul lucru cu adevărat atractiv de pe un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nasul jandarmului, ca o marionetă. Le ambalezi! În timp ce Stéphane se supunea cu acea febrilitate care caracterizează lipsa de siguranță, Lucas dădu la o parte părul victimei, lipicios de la sîngele Închegat. Rana era situată În partea dindărăt a capului, acolo unde chelia În formare dădea la iveală pielea mai deschisă la culoare a craniului. Era gata să jure că Yves și Gildas fueseră uciși În același mod. Tocmai lăsa capul victimei la loc pe sol cînd remarcă minuscula bucățică de hîrtie lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cenușie, În care percepțiile erau confuze. Dedesubt, În lumea oamenilor, existau pajiști, animale și arbori; totul era verde, umed, alcătuit din nenumărate detalii. Walcott Îl aștepta la aeroportul din Shannon. Era un ins scund, Îndesat, cu gesturi iuți, cu o chelie pronunțată, mărginită de o coroană de păr blond-roșcat. Își conducea rapid mașina, o Toyota Starlet, printre pajiști și dealuri Învăluite În pâclă. Centrul era situat puțin mai la nord de Galway, pe teritoriul comunei Rosscahill. Walcott Îi arătă instalațiile, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dat-o și pe asta, acum doi ani. Adică ea mi-a dat una neagră. Însă din nu știu ce motiv - poate fiindcă era soare afară sau poate fiindcă tocmai încheiasem nu știu ce contract fenomenal, nu-mi mai amintesc - mi-a venit pe chelie s-o schimb cu una roșie. Nu știu nici acum dacă m-a iertat vreodată. Îmi scot elasticul din păr, mă pieptăn rapid, după care mi-l prind la loc. Nu m-am mândrit niciodată cu părul meu. E castaniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de conduită, sau mai curând de lipsă de conduită, Parisul era Încă ideal. Dacă Ravelstein se bâlbâia În timp ce mergea, surâdea și perora, nu o făcea din slăbiciune, ci dintr‑o revărsare a preaplinului. Faimoasa lumină a Parisului se concentra pe chelia lui. - Cât mai e până la magazinul la care mergem? -Nu fi nerăbdător, Chick. De fiecare dată Îmi dai senzația că ai ceva mai important de făcut decât ceea ce faci În momentul respectiv. Nu m‑am apărat de acuzațieă nici măcar n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aprig pentru existență. Nu are nici o noimă, totuși el se zbătea. Se crampona de tubul de oțel, care era probabil foarte rece, pumnii Încleștați i se apropiaseră de urechile mari, de franjul de păr occipital care se zbârlea la liziera cheliei. Există capete pleșuve care‑și proclamă tăria. Așa fusese și capul lui Ravelstein. Dar acum devenise vulnerabil. Cred că era conștient de „priveliștea pe care o oferea”, vărsat peste bord, printr‑un soi de instalație navală, larg deschisă spaimei - isteriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tehnicienii pentru radiografii sau când i se lua sânge. Din când În când, Îmi lăsam mâna pe capul chel al prietenului meu. Am fost surprins să constat că avea o invizibilă miriște țepoasă pe cap. Se pare că preferase o chelie totală decât un păr rărit, și Își rădea capul ca și obrajii. În orice caz, și capul i se rostogolea către groapă. - E Întuneric afară sau sunt eu Într‑o dispoziție sumbră? m‑a Întrebat Ravelstein. - Nu‑i dispoziția ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]