670 matches
-
se Întâmple cuiva care s-a obișnuit să aibă ce-i mai bun Încă de la Început. Mi-am aprins o țigară mentolată În timp ce dădeam pe gât ce mai rămăsese din Corona. Simțeam un amestec ciudat scurgându-mi-se prin vene. Chelnerița s-a apropiat, fâțâindu-și coapsele, cu Încă o bere și un Frank Sinatra. Piciorul stâng arăta superb. Nu am observat până acum că era Încălțată cu pantofi de mărimi diferite. Nu cumva tu ești scriitorul cel tânăr de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe spate. O amorțeală plăcută Îmi urca În sânge, răspândindu-se cât ai clipi În tot corpul. Am uitat imediat teroarea care mă copleșise cu câteva secunde În urmă. Lumina care pătrundea pe fereastră cădea oblic pe fața asimetrică a chelneriței. Stătea aplecată peste o masă și debarasa paharele. Mi s-a făcut brusc poftă să-i sărut picioarele strânse În niște ciorapi negri cu firul fugit pe alocuri. În minte mi-a apărut clar imaginea mea luând În gură vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
îți interzice să o mănânci. Ei bine, în ultima vreme am început să simt cam la fel când e vorba de femei. Numai că eu nu sunt la regim, ci pur și simplu m-am trezit că sunt ignorat de către chelneriță. Și sunt multe de-astea drăguțe prin preajmă. Femei, vreau să zic, deși aș putea la fel de ușor să mi-o trag cu o chelneriță ca și cu orice alt gen de femeie. A existat o femeie acum vreo doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
eu nu sunt la regim, ci pur și simplu m-am trezit că sunt ignorat de către chelneriță. Și sunt multe de-astea drăguțe prin preajmă. Femei, vreau să zic, deși aș putea la fel de ușor să mi-o trag cu o chelneriță ca și cu orice alt gen de femeie. A existat o femeie acum vreo doi ani. Eram îndrăgostit de ea, doar că a dispărut. Ei, da’ asta li se întâmplă multor oameni în acest oraș. Dar de atunci nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doar a ei; de asta era absolut convinsă. Sigur, Duncan fusese altfel când au început să iasă împreună — copilăros, fermecător și, dacă nu foarte atent, măcar mai prezent — dar și Emmy fusese altfel. Ea tocmai renunțase la un post de chelneriță în Los Angeles ca să se întoarcă la școala de artă culinară, visul ei din copilărie. Pentru prima dată după colegiu s-a reîntâlnit cu Leigh și Adriana, era entuziasmată de Manhattan și mândră că a luat o astfel de decizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să o confirme la un mic dejun post-yoga. — Pur și simplu n-are logică, a spus Adriana, introducând grațios în gură o lingură cu cereale. Ce credeți că e în neregulă cu el? Leigh sorbi din cafea și-i zâmbi chelneriței făcându-i semn să-i mai aducă. Restaurantul de pe colț, la intersecția dintre strada zece cu Universității, nu era cel mai grozav din zonă — cei care serveau erau tot timpul grețoși, ouăle era uneori reci, iar cafeaua era când prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gândit la toate. Bineînțeles, am deja America de Nord, așa că mai rămân șase. Și, tehnic vorbind, Mark — tăticul lui Otis — s-a născut la Moscova, așa că pe el îl pun la Europa. Pe naiba, zise Leigh. Trebuie să fie de anul ăsta. Chelnerița se încruntă când le puse pe masă nota de plată. — Exact, spuse Adriana. Suntem de acord cu America — doar cea de Nord — dar Mark nu se pune. De ce să-l pui tu la socoteală pentru Europa? Doar te duci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un tip alături în loc să îndure asemenea stângăcii sociale. — Dacă îl vroiai tu, de ce m-ai încurajat să mă dau la el? Ca să-ți bați joc de mine? îi șuieră Mackenzie cu privirea ațintită drept în față. Ambele femei zâmbiră spre chelnerița care le așeză dinainte salată de andive. Adriana oftă și se asigură că Dean era angajat într-o altă conversație, apoi continuă: — Nu l-am vrut — nu-l vreau — pentru mine, querida. Pur și simplu n-am suportat să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se uita la ea cu o expresie amuzată. Oh, scumpo, n-am vrut să spun asta. Doar eram de acord cu tine că de data asta s-a purtat ca un mojic. Dumnezule! Fetele astea sunt atât de sensibile! O chelneriță superbă și super-încrezută se apropie de masa lor. — Sărbătoriți o ocazie specială astăzi, doamnelor? întrebă ea. Emmy pufni. — Ce ne-a dat de gol? Laba gâștii sau faptul că cele trei grații fără verighetă au ieșit după-amiaza la un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că Emmy nu știa că Leigh îi returnase inelul lui Russell cu o seară înainte. — E bună, nu? Am inventat-o chiar acum. Dar sună frumos... ha! Glumeam și eu! Emmy izbucni în râs. — Scuze, m-am gândit că dacă — Chelnerița tuși și privi în jos. Adriana interveni: — Nu, noi ne cerem scuze. De fapt, chiar sărbătorim... ziua ei de naștere, împlinește treizeci de ani. Și după cum vezi, ne certăm. —Treizeci? Pe bune? Arăți minunat la treizeci de ani! spuse fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
entuziasm. Ea n-avea mai mult de douăzeci și patru. Sper să arăt și eu la fel de bine atunci. Din fericire, Leigh interveni înainte ca Emmy să apuce să spună o răutate și zise: — Da, arată, nu-i așa? Suntem gata să comandăm. Chelnerița zâmbi în timp ce luă comanda și se retrase grăbită, convinsă că tocmai făcuse cuiva ziua mai frumoasă. — Javra! șuieră Emmy în șoaptă. Îi doresc ca sânii ăia mari și obraznici să-i dea dureri de spate la treizeci de ani. Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să am treizeci de ani și să încep să chelesc în frunte și în creștet. Râseră toate trei. Da, ai dreptate... Probabil că trebuia să fac chestia aia mai demult, spuse Emmy, reluând conversația de unde o lăsaseră când a intervenit chelnerița. E ciudat cum se întâmplă lucrurile. Nu-mi doream decât ca Duncan să se întoarcă și să-mi declare dragoste veșnică, să ne pierdem împreună în apus de soare, el să-și dea seama ce greșală groaznică a făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cine sunt eu să stau în calea norocului cuiva? Dacă vrei să-l iei pe Otis cu tine, atunci, așa să fie. — Pentru Otis, spuse Leigh ridicând ceașca de ceai. — Pentru Emmy, de ziua ei. Ca să folosesc cuvintele memorabile ale chelneriței noastre, fie ca toate femeile să arate la fel de bine la treizeci de ani! adăugă Adriana ridicând ceașca de ceai să închine. Emmy a fost ultima care a ridicat ceașca să ciocnească cu prietenele ei. Pentru cele trei grații fără verighetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
EL A DAT DE TREI ORI DIN CAP. NUMELE LUI NU FUSESE ROSTIT ȘI RAOUL NU VORBEA DE EL DECÂT SPUNÂND "PRIETENUL NOSTRU". ― Prietenul nostru crede că are posibilitatea să vă ajute. El are să vă... Raoul s-a oprit deoarece chelnerița venise să ia comanda lui Rambert. \ El are să vă pună în legătură cu doi dintre prietenii noștri care or să vă facă cunoștință cu niște paznici care sunt de partea noastră. Cu asta n-ați terminat. Trebuie ca paznicii să hotărască ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CĂLDURA DE-ABIA ÎNCEPEA SĂ SLĂBEASCĂ. FUMAU UN TUTUN CU UN MIROS ÎNȚEPĂTOR. ÎNĂUNTRU, RESTAURANTUL ERA APROAPE PUSTIU. RAMBERT S-A DUS SĂ SE AȘEZE LA MASA DIN FUND LA CARE ÎL GĂSISE PRIMA OARĂ PE GONZALES. I-A SPUS CHELNERIȚEI CĂ ARE SĂ AȘTEPTE. ERAU ORELE NOUĂSPREZECE TREIZECI. ÎNCETUL CU ÎNCETUL OAMENII AU INTRAT ȘI S-AU INSTALAT LA MESE. ÎNCEPUSERĂ SĂ FIE SERVIȚI ȘI BOLTA JOASĂ SE UMPLUSE DE ZGOMOTE DE TACÂMURI ȘI DE CONVERSAȚII ÎNĂBUȘITE. LA ORELE DOUĂZECI, RAMBERT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
GOLEA PE NESIMȚITE. AFARĂ NOAPTEA CĂDEA FOARTE REPEDE. UN SUFLU CĂLDUȚ CARE VENEA DINSPRE MARE MIȘCA UȘOR PERDELELE UȘILOR CU GEAM. CÂND S-AU FĂCUT ORELE DOUĂZECI ȘI UNU, RAMBERT A BĂGAT DE SEAMĂ CĂ LA MESE NU MAI ERA NIMENI ȘI CHELNERIȚA SE UITA LA EL CU UIMIRE. A PLĂTIT ȘI A IEȘIT AFARĂ. ÎN FAȚA RESTAURANTULUI, O CAFENEA ERA DESCHISĂ. RAMBERT S-A INSTALAT LÂNGĂ TEJGHEA ȘI SUPRAVEGHEA INTRAREA RESTAURANTULUI. LA ORELE DOUĂZECI ȘI UNU ȘI TREIZECI, S-A ÎNDREPTAT SPRE HOTEL, CĂUTÂND ZADARNIC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Mai totdeauna poți să vezi personalități ca Sofia Coppola sau Chloë Sevigny învârtindu-se pe acolo, de parcă ar fi în propria lor sufragerie sau ceva de genul ăsta. În noaptea asta holul era neobișnuit de liniștit. Nu era decât o chelneriță tinerică, băiețoasă - probabil o actriță celebră în devenire - care aranja pernițele de pe canapele și recepționerul. —Bună seara, domnișoară. Cu ce vă pot ajuta? mă întrebă recepționerul, care ar fi arătat foarte bine într-o reclamă pentru creațiile lui Tommy Hilfinger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mine coborând scările și-mi întinde o sticlă de vin. — Ăsta-i de la mine, zice. Nu e mult, dar... — Vai, ce frumos ! spun, mișcată. Mersi, Eamonn. — Și voiam să te întreb dacă te-ar interesa cumva să te angajezi ca chelneriță ? — La pub ? spun surprinsă, însă el clatină din cap. — La petreceri private. Avem un mic aranjament în sat. Nu e o afacere propriu-zisă, ci mai degrabă e un fel de împărțire a muncii cu prietenii. Mai facem un ban în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ar cunoaște. Nu-mi vine să cred că poate fi atât de ușor. Sinceră să fiu, sunt chiar un pic jignită. Oare mă contopeam chiar așa de tare cu peisajul ? — Am venit pentru petrecere, murmur, cu capul în jos. Sunt chelneriță. De la Bertram’s Caterers, adaug pentru mai multă siguranță. — A, da. E la etajul paisprezece. Bate la computer. Cum vă numiți ? — Mă numesc... Trish, zic. Trish Geiger. Melanie se uită pe ecran încruntată, bătând cu stiloul în dinți. — Nu sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bătută atât de ușor. Citesc pe fața femeii că începe să-și facă socotelile : dacă mă trimite la plimbare e posibil să-i fac o scenă urâtă, are alte lucruri stringente la care să se gândească, ce mai contează o chelneriță în plus... — Bine ! spune până la urmă, pufnind iritată. Dar va trebui să te schimbi. Cum ai zis că te cheamă ? — Trish Geiger. — Așa, da. Îmi notează numele. Păi hai să mergem sus, Trish. O, Doamne. Am intrat. E limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
inofensiv. N-o să-l las să scape. La șase fără zece ne strângem cu toții într-una dintre bucătării și suntem instruiți ce avem de dus. Mini-sandvișuri calde... mini-sandvișuri reci... abia dacă sunt atentă. Doar n-o să fac pe bune pe chelnerița. După ce Jan termină de vorbit, ies din bucătărie pe urmele turmei de chelneri. Mi se dă să duc o tavă cu pahare de șampanie, pe care o las jos cât de repede pot. Mă întorc în bucătărie și apuc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
urmă, deschid cu grijă ușa, ies și mă uit după colț. De unde stau văd coridorul și ușile spre sala cea mare pentru petreceri. S-a strâns deja destul de multă lume și aud râsete și oameni care vorbesc tare. Chelnerii și chelnerițele circulă peste tot și lumea continuă să vină pe hol, în flux continuu. Le recunosc pe fetele de la PR... îi recunosc pe niște stagiari... pe Oliver Swan, partener senior... se îndreaptă cu toții spre petrecere, luând din mers câte un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mulțime de persoane, care nu intră în raza privirii mele. Ei, e un risc pe care trebuie să mi-l asum. Inspir adânc de câteva ori, încercând să mă îmbărbătez. N-o să mă recunoască nimeni în ținuta asta alb-verde de chelneriță. Și am și o poveste pregătită dacă mă întreabă cineva : mă aflu la etajul ăsta pentru a-i pune domnului Saville această sticlă de șampanie în birou, ca o surpriză. Haide. Nu mai e timp de pierdut. Deschid încet ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
numărul unu e să ies de-aici. Când mă strecor pe ușa din capul scărilor și mă grăbesc spre camera unde mi-am lăsat hainele, petrecerea e în toi. Nu mă mai schimb. O să le înapoiez eu cumva vestimentația de chelneriță mai târziu... — Trish ? aud în ceafă glasul lui Jan. Tu ești ? Fuck. Fără prea mare tragere de inimă, mă întorc spre ea. Mă privește cu ochii scoși din orbite. Unde naiba ai fost ? — Păi... am servit. — Ba nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îhm... da, șoptesc într-un final, fierbând de jenă. Eu sunt. Dar vă rog mult nu spuneți nimănui. Nu vreau să se știe. — Deci cu asta te ocupi acum ? Tipul cu ochelari fără ramă pare de-a dreptul bulversat. Ești chelneriță ? Stagiarii încă se mai uită la mine de parcă aș fi Stafia Viitorilor Avocați Ratați. Nu e chiar așa de rău. Încerc un surâs relaxat. Primești sandvișuri fantezi gratis ! — Deci o singură greșeală... și gata ? zice cu un nod în gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]