1,185 matches
-
nu-i spuneau "domnu' Primar" îi ziceau "Conu Ștefănică". C.I.: Când s-a instaurat regimul comunist familia dumneavostră a fost trecută în rândul chiaburilor, adică a proprietarilor care foloseau muncă salariată? R.R.: Cred că noi eram mai sus de chiaburi. Chiaburii au fost mai pe urmă, după ce s-a declanșat procesul de coletivizare a agriculturii și de înființare a GAS-urilor. Noi am fost în primul eșalon de deportați și persecutați politic. Deși la Râmnicu Sărat, în deportare, eram asimilați cu
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la UTM ne-au spus și eu am știut de aseară că în noaptea asta vor fi ridicați și deportați moșierii, proprietarii". Fusese ședință de UTM cu o seară înainte și li s-a spus că vor fi ridicați moșierii, chiaburii și proprietarii. Așadar, fata ei știa ce anume se petrece. Am intrat înăuntru și vă dați seama că eu, copil fiind, am căzut lat de oboseală. C. I.: Cum v-a primit ruda aceea a mamei? Mai bine zis, v-
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
m-a învățat pe la ce birouri trebuia să ajung și dădea dinainte telefon la serviciul respectiv și anunța că vin eu, fratele lui. În sfârșit, totul a mers șnur. Avea un coleg pe care-l chema Dorin, băiat fin de chiabur, inginer, care a ajuns mai târziu prin ministerul industriei constructoare de mașini. Ei bine, m-am angajat în atelier chiar la acest prieten al fratelui meu. Dorin m-a testat mai tare decât pe alții și mi-a dat drept
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
or acest lucru nu s-a întâmplat. în realitate, teroarea a fost utilizată ca mijloc de guvernare legitim și obișnuit. Ea nu viza numai eliminarea dușmanilor politici, ci și exterminarea unor grupuri sociale - încă din 1918, acesta a fost cazul „chiaburilor”, al țăranilor care refuzau să predea întreaga cantitate de cereale recoltate, iar în 1919, cazul cazacilor de pe Don. Ea prefigura diversele campanii de exterminare (genocid de clasă) ca cele organizate de Stalin (foametea din Ucraina din anii 1932-1933 sau Marea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
clasă, vizează în primul rând făurirea conștiinței de clasă a proletarilor ruși. Ea trebuie să favorizeze, printr-o critică sistematică, subminarea societății capitaliste. Unul din resorturi rezidă în reducerea adversarului, la nevoie, și prin amalgamare, la figura detestabilă a contrarevoluției* - „chiaburul”, social-patriotul, iar, mai târziu, „fascistul” - într-o logică maniheistă care-l opune pe prieten dușmanului. Bolșevicii* ajunși la putere adaugă propagandei lor și apărarea URSS, „construcția socialismului” și emergența „omului nou*”. înainte, ca și după victorie, Partidul trebuia să găsească
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anii 1932-1933, iar apoi în cel al numeroaselor minorități naționale, în timpul Marii Terori*, și în sfârșit împotriva germanilor de pe Volga și a popoarelor din Caucaz, în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei*. Acestea sunt victimele deportărilor* în masă „ca popoare”, așa cum „chiaburii” ucrainienii fuseseră „lichidați de clasă”. Dacă criteriile de ierarhizare și de discriminare nu sunt genetice, ele admit totuși caracterul finalmente transmisibil al unor trăsături nefaste pentru „construirea socialismului”: „originea socială nesănătoasă”. Ideologia* de clasă împiedicându-i pe comuniști să perceapă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
satul rus ar putea constitui baze ale socialismului. în noiembrie 1917, Lenin* pune mâna pe putere promițând pământ unei țărănimi care reprezenta mai mult de 80% din populație. Dar, începând cu luna mai a anului 1918 și cu sloganul „moartea chiaburilor”, el creează o „armată a aprovizionării” însărcinată să confiște manu militari recolta și animalele pe care țăranii refuzau să le predea unui stat care n-avea nimic de oferit în contrapartidă. El suscită astfel gigantice răzmerițe ale „verzilor” contra „roșilor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și de efortul colectiv. Ofensiva contra țărănimii este prezentată ca dezvoltarea luptei de clasă la sate, o mișcare spontană care ar porni de jos în sus. în 1929, „țăranii săraci” și muncitorii agricoli sunt incitați să participe activ la spolierea „chiaburilor” - kulaki, pretinșii țărani bogați -, prima etapă a colectivizării. în schimb ei primesc un sfert din cerealele confiscate de la „chiaburi”. Numai că această voință de a diviza țărănimea se lovește de solidaritatea din lumea rurală. „Lichidarea chiaburimii ca clasă” în decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care ar porni de jos în sus. în 1929, „țăranii săraci” și muncitorii agricoli sunt incitați să participe activ la spolierea „chiaburilor” - kulaki, pretinșii țărani bogați -, prima etapă a colectivizării. în schimb ei primesc un sfert din cerealele confiscate de la „chiaburi”. Numai că această voință de a diviza țărănimea se lovește de solidaritatea din lumea rurală. „Lichidarea chiaburimii ca clasă” în decembrie 1929, dornic să accelereze procesul, Stalin anunță „lichidarea chiaburimii ca clasă”. Acum țăranii nu mai au de ales decât
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lovește de solidaritatea din lumea rurală. „Lichidarea chiaburimii ca clasă” în decembrie 1929, dornic să accelereze procesul, Stalin anunță „lichidarea chiaburimii ca clasă”. Acum țăranii nu mai au de ales decât între kolhoz și „deschiaburire”. Or, criteriile definindu-l pe „chiabur” sunt elastice: faptul că cineva recurge la mâna de lucru plătită, refuză colectivizarea parcelei sale de pământ, chiar și faptul că este credincios poate fi de-ajuns pentru ca el să fie desemnat drept „chiabur”. în ianuarie 1930, o comisie a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deschiaburire”. Or, criteriile definindu-l pe „chiabur” sunt elastice: faptul că cineva recurge la mâna de lucru plătită, refuză colectivizarea parcelei sale de pământ, chiar și faptul că este credincios poate fi de-ajuns pentru ca el să fie desemnat drept „chiabur”. în ianuarie 1930, o comisie a biroului Politic condusă de Molotov organizează colectivizarea. Pentru fiecare sat sunt fixate cote de „chiaburi” (iar, în curând, și de simpatizanți ai lor), și o troika formată din secretarul organizației locale de partid, un
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sale de pământ, chiar și faptul că este credincios poate fi de-ajuns pentru ca el să fie desemnat drept „chiabur”. în ianuarie 1930, o comisie a biroului Politic condusă de Molotov organizează colectivizarea. Pentru fiecare sat sunt fixate cote de „chiaburi” (iar, în curând, și de simpatizanți ai lor), și o troika formată din secretarul organizației locale de partid, un membru al sovietului (primăria) și un ofițer GPU nu mai are decât să întocmească listele cuprinzând numele acestor nenorociți. „Chiaburii” sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iar familiile lor sunt deportate*; alții sunt doar deportați; ultimii, considerați a fi „nedușmănoși”, sunt afectați pe lângă diferite șantiere din regiune. în total, au fost „deschiaburite” un milion de cămine - fie 4% din totalul exploatațiilor agricole. Propaganda îl dezumanizează pe „chiabur”, îl înfățișează ca pe un „băutor de sânge” și un parazit, și suscită o atmosferă de linșaj. „Troicele” și brigăzile de „deschiaburire” se dedau jafului și răfuielilor personale. între 20 și 25% dintre „chiaburi” fug de acasă, se refugiază la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exploatațiilor agricole. Propaganda îl dezumanizează pe „chiabur”, îl înfățișează ca pe un „băutor de sânge” și un parazit, și suscită o atmosferă de linșaj. „Troicele” și brigăzile de „deschiaburire” se dedau jafului și răfuielilor personale. între 20 și 25% dintre „chiaburi” fug de acasă, se refugiază la oraș; și, din 1929 până în 1932, 8500000 de foști țărani se angajează în industrie. Dar o mare parte a „chiaburilor” sunt deportați: circa 1800000 în 1930-1931 și, în total, 2600000 până în 1933. în Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
brigăzile de „deschiaburire” se dedau jafului și răfuielilor personale. între 20 și 25% dintre „chiaburi” fug de acasă, se refugiază la oraș; și, din 1929 până în 1932, 8500000 de foști țărani se angajează în industrie. Dar o mare parte a „chiaburilor” sunt deportați: circa 1800000 în 1930-1931 și, în total, 2600000 până în 1933. în Rusia și în Ucraina, numărul țăranilor care au căzut victimă „deschiaburirii” este estimat între 5 și 6 milioane: spoliați, arestați, deportați, executați chiar, și lăsând în urma lor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
populație, între 15 și 16 milioane. în afară de aceasta, aproape 20 de milioane au fugit de la sat. Unii istorici consideră că, de fapt, colectivizarea a dus la un genocid de clasă. Catastrofa are și un aspect material. Colectivizarea distruge elita țărănimii - „chiaburii” nefiind adesea decât țăranii cei mai întreprinzători - și agricultura sovietică nu-și va mai reveni: kolhoznicul se dezinteresează de producție, lasă șeptelul animal fără îngrijire, nu întreține tractoarele și mașinile, practică sistematic furtișagul și se sustrage cât poate de la muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1938: renovarea radicală a PCUS, de jos în sus. într-adevăr, în tot timpul războiului dus de el împotriva țărănimii, Stalin procedează la epurări succesive în interiorul partidului și al poliției politice*, eliminându-i pe cei bănuiți de milă față de „chiaburi” sau a celor care șovăie. Colectivizarea este o ocazie remarcabilă de a-i selecționa „oameni mai duri”, lucru recomandat de Lenin încă din 1918. Stalin constituie astfel un partid format din călăi cu inima împietrită, gata de orice pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fasciști, democrat-liberali, socialiști reformiști - calificați drept „social-fasciști” între 1928 și 1933 -, sau chiar rezistenți împotriva nazismului - ca generalul de Gaulle în 1958. Această noțiune este extinsă și asupra oricărei manifestări de ostilitate, reală sau presupusă, față de sistemul comunist, fie ei „chiaburi” victime ale colectivizării*, troțkiști sau insurgenți din timpul revoluției ungare din 1956. Majoritatea militanților comuniști au adoptate această definiție a contrarevoluționarului, această reprezentare fiind percepută ca o realitate iar stigmatizarea ei ca un precept. Aceasta a fost de altfel preluată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cursul războiului civil*. încă din 1921, cazacii de pe Terek și numeroși opozanți politici sunt deportați în insulele Solovki și în alte locuri. Dar deportările sistematice nu încep decât cu ocazia colectivizării*. Numai în 1930-1931, sunt deportați 1.800.000 de „chiaburi”; în realitate, numărul lor s-ar fi ridicat la 2.600.000. Cum colectivizarea a împins o masă de țărani înspre orașe, Stalin inaugurează, la sfârșitul anului 1932, politica profilactică a „pașaportizării”: un pașaport interior stabilește poziția socială a fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
doilea război mondial Prima fază a războiului - caracterizată prin încheierea pactelor germano-sovietice*, anexarea de către URSS a mai multor teritorii și sovietizarea* lor - antrenează deportări în masă. Polonia orientală anexată va cunoaște patru: cea din 10 februarie 1940 îi vizează pe „chiaburi” și pe membrii familiilor lor, circa 140.000 de persoane; pe 13 aprilie, familiile ofițerilor, prizonieri de război asasinați la Katyn* și în alte locuri, fie 61.000 de femei și copii; pe 29 iunie 1940 - 70.000 de persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a aproape o treime din deportați. în total, 1.514.000 de persoane au fost deportate în cadrul „pedepsirii anumitor popoare”. în septembrie 1944, NKVD avea în „administrarea” sa 2.225.000 de coloniști speciali (din care 666.000 de „foști chiaburi”). Deportările de după război Eliberarea de către Armata Roșie a teritoriilor ocupate de nemți provoacă imediat un nou val de deportări: din februarie până la jumătatea lunii aprilie 1945, 23.500 de civili ucrainieni și mai mult de 38.000 de „membri ai
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
numește în fruntea NKVD pe Nikolai Ejov, care va fi maestrul Marii Terori. Aceasta este lansată pe 7 iulie 1937 printr-o directivă a Biroului Politic către autoritățile locale, recomandându-le să întocmească lista „dușmanilor poporului” aflați încă în libertate - chiaburi, gărzi albe, socialiști-revoluționari, menșevici etc. - și să constituie câte o troika - tribunal excepțional compus din primul secretar al partidului, șeful local al NKVD și un procuror - pentru a-i judeca pe acești indivizi în mod expeditiv. Nu se au în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vizează trei mari categorii de „dușmani ai poporului”: grupuri sociale și politice, minorități naționale și aparatul de partid și de stat. Teroarea de clasă* este comandată prin primul ordin operațional, nr. 00447 din 30 iulie 1937, care-i vizează pe chiaburii care și-au ispășit pedeapsa sau care au evadat din lagăr, pe oamenii Bisericii și pe credincioși, pe foștii membri ai partidelor necomuniste (menșevici, socialiști revoluționari etc.), pe criminali și, în general, pe „oamenii trecutului” (aristocrați, burghezi, foști ofițeri țariști
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu-și regăsește însă și libertatea. Polonia răsăriteană, statele baltice, Basarabia, Bucovina de nord și Karelia, anexate în urma pactelor germano-sovietice* din 1939, fac obiectul sovietizării*, tot un fel de război civil impus de ocupantul sovietic: masacrarea și deportarea elitelor, a „chiaburilor” și a opozanților. Celelalte țări „eliberate - ocupate” de către Armata Roșie devin democrații populare* în care PC, adesea slabe până în acel moment, pun mâna pe putere, cu sprijin sovietic, în vreme ce elitele tradiționale - politice, economice, culturale și religioase - sunt spoliate, reprimate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
funcția de releu politic predomină. Lozinca anului 1928, „Komsomoliști, pe tractoare!” stă mărturie a antrenării tineretului în campania de colectivizare*. în 1932, figura lui Pavlik Morozov devine emblematică pentru organizațiile de pionieri: micul Pavlik, care și-a denunțat tatăl - un chiabur („kulak”) - și a fost apoi asasinat de unchii săi, este prezentat ca un martir. La rândul lor, komsomoliștii întruchipează mișcarea stahanovistă din 1935. Această dimensiune esențialmente politică explică severitatea epurărilor din timpul Marii Terori*; primii șapte președinți ai Komsomolului au
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]